ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6309/2021

Ședința publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 18 ianuarie 2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român - Parlamentul României - Senatul României și Ministerul Finanțelor Publice - reprezentant legal al Statului Român, solicitând obligarea Statului Român la despăgubiri/daune morale în cuantum de 10.000 euro și anularea dispozițiilor de netransferare (emise de Administrația Națională a Penitenciarelor) și, prin urmare, dispunerea transferului său la Penitenciarul Focșani.

La termenul de judecată din data de 17 mai 2021, instanța, din oficiu, a dispus introducerea în cauză și citarea în calitate de pârâtă a Administrație

i Naționale a Penitenciarelor.

Prin sentința nr. 47 din data de 14 iunie 2021 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a declinat în favoarea Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei având ca obiect "alte cereri", privind pe reclamantul A., intimați fiind Parlamentul României - Senatul României, Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Națională a Penitenciarelor.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și, față de domiciliul reclamantului din comuna Livezi, sat Orășa, județul Bacău, a apreciat că revine Curții de Apel Bacău competența de soluționare a cauzei.

Prin sentința nr. 104 din data de 22 octombrie 2021 Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 134 C. proc. civ. a suspendat judecata cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Senatul, Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Națională a Penitenciarelor și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat că regimul invocării excepției de competență teritorială exclusivă este reglementat prin art. 130 alin. (2) C. proc. civ., astfel că prima instanță sesizată nu mai putea reveni asupra constatărilor de la termenul din 17.05.2021 referitoare la competența generală, materială și teritorială, fiind avută, de asemenea, în vedere și Decizia Î.C.C.J. nr. 31/2019 - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care, deși vizează necompetența materială, se aplică mutatis mutandi și prezentei cauze.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea dispozițiilor de netransferare emise de Administrația Națională a Penitenciarelor, urmate de transferul său la alt penitenciar și obligarea Statului Român la plata de despăgubiri/daune morale în cuantum de 10.000 euro.

Deși cele două instanțe aflate în conflict au confirmat norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva domiciliului reclamantului (art. 10 alin 3 teza I din Legea nr. 554/2004), acestea au apreciat diferit asupra momentului la care putea fi invocată necompetența teritorială.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

În speță, se constată că excepția a fost invocată în fața primei instanțe sesizate, cu respectarea momentului prevăzut de textul anterior enunțat, respectiv la primul termen cu procedura legal îndeplinită față de noul cadru procesual determinat de introducerea în cauză a unui nou pârât, respectiv Administrația Națională a Penitenciarelor.

Așadar, decizia nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nu este incidentă în prezenta cauză, întrucât verificarea competenței de la termenul din 17.05.2021, s-a realizat într-un cadru procesual diferit, astfel încât părțile, dar și instanța, puteau invoca excepția necompetenței teritoriale la primul termen de judecată cu părțile, din noul cadru procesual, legal citate, termen care, în cauză, a fost cel din data de 14.06.2021.

În acest context, pentru stabilirea instanței competente vor fi avute în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, conform cărora "reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său."

Cum competența stabilită de textul de lege precizat este una teritorială exclusivă, de la care nici părțile și nici instanța nu pot deroga, având în vedere domiciliul reclamantului din comuna Livezi, județul Bacău, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, Parlamentul României - Senatul României, Administrația Națională a Penitenciarelor, în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 decembrie 2021.