ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 576/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 576/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 2 februarie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată sub nr. x/05.06.2018 la Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat anularea Deciziei de Instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/03.05.2018 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanta, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr. 153 din 3 octombrie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/03.05.2018 emise de pârâtă.
Prin decizia nr. 450 din data de 28.01.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva sentinței civile nr. 153 din 3 octombrie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Hotărârea primei instanțe.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 114/CA din data de 09 iunie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes, a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța și a dispus anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/03.05.2018 emisă de DGRFP Galați - AJFP Constanța.
Cererea de recurs.
Împotriva sentinței civile nr. 114/CA din data de 09 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat să se constate că acțiunea este lipsită de interes.
În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că interpretarea dată de instanța de fond situației de fapt și de drept dedusă judecății este nelegală deoarece, considerentele care au stat la baza sentinței civile nr. 114/09.06.2021 reprezintă o încălcare și o aplicare greșită a normelor de drept material aplicabile speței.
Astfel, instanța de fond, în rejudecare, a respins excepția lipsei de interes invocată de către instituția pârâtă în rejudecare, raportat la lipsa obiectului acțiunii, motivat de faptul că reclamanta justifică interesul în promovarea acțiunii în condițiile în care decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu a fost revocată.
Instituția pârâtă a susținut excepția lipsei de interes raportat la lipsa obiectului acțiunii având în vedere că, de la momentul învestirii instanței de judecată - 05.06.2018 - și până la data pronunțării sentinței recurate, actul administrativ și-a produs efectele pentru care a fost emis.
Astfel, Decizia nr. 45185/03.05.2018 a fost emisă în temeiul art. 213 alin. (2) și (3) raportat la prevederile art. 25-26 C. proc. civ.
Anterior soluționării dosarului nr. x/2018, respectiv în data de 30.09.2019 a fost emis titlul de creanță reprezentat de Decizia nr. 87361 A/30.09.2019 de angajare a răspunderii solidare a doamnei A. pentru obligațiile fiscale restante ale debitorului S.C. B. S.R.L .
Principalul efect al măsurilor asigurătorii dispuse prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/03.05.2018 este reprezentat, astfel cum arată și art. 213 alin. (3) Codul de procedură fiscală, de faptul că odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, se transformă în măsuri executorii.
Or, creanța a fost individualizată prin Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 87361 A/30.09.2019, iar măsurile asigurătorii dispuse prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/03.05.2018 s-au transformat, fără îndeplinirea altor formalități, în măsuri executorii.
Pe cale de consecință, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/03.05.2018 și-a produs efectele pentru care a fost emisă, creanța fiind individualiză prin Decizia de angajare a răspunderii personale patrimoniale nr. 87361A/30.09.2019, decizie care a devenit titlu executoriu la data împlinirii termenului de plată prevăzut la art. 156 alin. (1) Codul de procedură fiscală - art. 26 alin. (6) Codul de procedură fiscală.
Normele procedurale fiscale nu prevăd faptul că decizia prin care s-au instituit măsuri asigurătorii își încetează efectele ca urmare a emiterii titlului de creanță, ci doar că măsurile asigurătorii dispuse se transformă, fără alte formalități în măsuri executorii la data individualizării creanței.
Prin urmare, obiectul cererii de învestire a instanței nu mai există, câtă vreme anularea actului administrativ fiscal nu produce niciun folos reclamantei.
Instanța învestită cu soluționarea cererii trebuie să verifice dacă în persoana reclamantei este îndeplinită condiția de a justifica un interes în promovarea acțiunii, cerință obligatorie prevăzută de art. 32-33 C. proc. civ.
Interesul acțiunii în justiție este reprezentat de avantajul, folosul practic pe care îl speră partea în urma admiterii demersului judiciar.
Excepția interesului este urmărită pe tot parcursul procesului, nu numai cu privire la momentul introducerii cererii introductive la instanță.
Prin urmare, dacă activitatea judiciară nu îi poate procura părții un interes practic, cererea va trebui respinsă pentru lipsa acestei cerințe.
Or, așa cum am arătat mai sus, demersul judiciar pornit în data de 05.06.2018 de către reclamantă nu poate conduce, în prezent, la un folos practic, urmare a producerii efectelor pentru care a fost emis actul administrativ fiscal contestat.
Apărările formulate în cauză.
Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, excepția lipsei de interes al recurentei-pârâte în susținerea recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate.
Procedura de soluționare a recursului.
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 25 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 02 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.
Soluția instanței de recurs.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte ca respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei de Instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/03.05.2018 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanta.
Prima instanță, în fond după casare, a admis cererea dedusă judecății și a dispus anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/03.05.2018 emisă de DGRFP Galați - AJFP Constanța, reținând, în esență, că dispunerea măsurilor asigurătorii pentru motivul că prejudiciul evaluat are un cuantum ridicat și contestatoarea poate încerca sustragerea de la achitarea creanței datorate bugetului consolidat al statului reprezentând impozite și taxe în valoare de 6.794.218 RON, nu pot justifica instituirea măsurilor asigurătorii.
Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.
Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.
În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.
Astfel, prin motivele de recurs recurenta-pârâtă critică hotărârea instanței de fond cu privire la soluția pronunțată asupra excepției lipsei de interes în susținerea acțiunii în anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii având în vedere că, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/03.05.2018 și-a produs efectele pentru care a fost emisă, creanța fiind individualizată prin Decizia de angajare a răspunderii personale patrimoniale nr. 87361A/30.09.2019, decizie ce a devenit titlu executoriu la data împlinirii termenului de plată prevăzut de art. 156 alin. (1) Codul de procedură fiscală - art. 26 alin. (6) Codul de procedură fiscală.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că într-adevăr, prin Decizia nr. 45185/03.05.2018, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanta, s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii până la concurența sumei totale 6.794.218 RON, reprezentând 3.924.630 RON - impozit pe profit, 69.073 RON - majorări de întârziere, 588,695 RON - penalități de întârziere, 2.206,820 RON - majorări de întârziere, 5.000 RON -amendă, iar aceste măsuri au la bază sumele stabilite prin procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. x/27.12.2017, sume ce reprezintă obligații fiscale pretins datorate și neachitate de B. S.R.L., precum și procesul-verbal de insolvabilitate nr. x, din care rezultă că debitorul B. S.R.L. nu are venituri ori bunuri urmăribile.
De asemenea, se constată că în finalul acestei decizii (nr. 45185/03.05.2018) s-a menționat că "În situația în care măsurile asigurătorii au fost luate înainte de emiterea titlului de creanță, acestea încetează dacă titlul de creanță nu a fost emis și comunicat în termen de cel mult 6 luni de la data la care au fost dispuse măsurile asigurătorii . . . . . . . . . .Măsurile asigurătorii dispuse, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii".
Din cuprinsul acestor dispoziții rezultă că măsurile asigurătorii rămân valabile pe toată perioada executării silite fără îndeplinirea altor formalități doar în cazul în care nu au fost desființate în condițiile legii.
Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes".
În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut și actual", conform art. 33 din același cod.
Cu alte cuvinte, interesul constituie una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție, necesară nu numai în momentul declanșării procedurii judiciare, ci pe tot parcursul derulării cauzei, iar acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că la momentul promovării acțiunii deduse judecății, interesul intimatei-reclamante viza anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/03.05.2018 emisă de DGRFP Galați - AJFP Constanța.
Faptul că, prin decizia nr. 87361A/30.09.2019 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța s-a dispus angajarea răspunderii solidare și s-a stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale în sumă totală de 6.794.218 RON, reprezentând impozit pe profit, accesorii la acesta și amenzi datorate de către debitorul principal B. S.R.L., iar prin decizia nr. 263/06.12.2019 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați s-a dispus respingerea contestației administrative formulate împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare, nu poate constitui o împrejurare în virtutea căreia s-ar putea considera că aceste acte administrative și-au produs efectele pentru care au fost emise atât timp cât, prin sentința civilă nr. 179/CA din data de 10.12.2020, nedefinitivă, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus anularea acestor acte administrative, respectiv a deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 87361A/30.09.2019 și a deciziei nr. 263/06.12.2019 privind soluționarea contestației administrative.
În acest context, Înalta Curte constată că intimata-reclamantă justifică un interes în obținerea anulării deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/03.05.2018, cum de altfel, în mod corect a reținut și instanța de fond, cu atât mai mult cu cât, chiar recurenta-pârâtă a învederat instanței că organul fiscal a emis Decizia de înlesnire la plată nr. x/19.03.2020, debitorului fiindu-i aprobat planul de restructurare, iar prin decizia nr. 113542/23.04.2020 s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 87361A/30.09.2019.
Or, în stabilirea interesului procesual al susținerii acțiunii, Înalta Curte va avea în vedere atât soluția dispusă de instanța fondului, cât și aspectele menționate în cuprinsul recursului declarat de pârât și, pe cale de consecință, constată că acesta este determinat, legitim, personal, născut și actual.
Concluyionând, Înalta Curte constată că atât timp cât decizia de angajare a răspunderii personale patrimoniale nr. 87361A/30.09.2019 a fost anulată de către o instanță de judecată, intimata-reclamantă justifică un interes pentru anularea măsurilor asigurătorii instituite prin decizia nr. 45185/03.05.2018, iar în lipsa unui temei legal acestea nu pot fi transformate în măsuri executorii.
În ceea ce privește legalitatea actului administrativ, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că înregistrarea unor obligații fiscale restante nu pot demonstra o conduită ilicită a intimatei-reclamante atât timp cât organul fiscal nu a probat în nici un fel împrejurarea că se încearcă sustragerea de la achitarea creanței datorate bugetului consolidat al statului, reprezentând impozite și taxe în valoare de 6.794.218 RON, precum și îndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 potrivit cărora:
"Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, în cazuri excepționale, respectiv atunci când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea."
În concluzie, instanța de control judiciar constată că sentința primei instanței este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., fiind temeinică și legală.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportate la cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - A.J.F.P. Constanța împotriva sentinței nr. 114 din 9 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2022.