ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5753/2021

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2020, reclamantele A. și B. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Oradea, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Oradea și Președintele Curții de Apel Oradea, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

- anularea Hotărârii nr. 17/14,.05.2020 emise de către Colegiul de Conducere al Curții de Apel Oradea cât și răspunsul Președintelui Curții de Apel Oradea cu nr. x/2020 din data de 28.02.2020;

- să constate faptul că reclamantele au fost declarate admise la examenul de promovare organizat de pârâta de rangul 2 în baza art. 29 indice 1 Hotărârea CSM nr. 181/2007;

- să constate faptul că reclamantele sunt îndreptățite să fie remunerate prin raportare la criterii stabilite de anexa V din Legea 153/2017, familia ocupațională justiție, pentru grefieri arhivar și registrator cu studii superioare;

- să dispună obligarea pârâtei de rangul 1, sub sancțiunea daunelor cominatorii pe zi de întârziere să procedeze la transformarea posturilor de grefier arhivar și registrator cu studii medii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Oradea în posturi de grefieri arhivari și registrator cu studii superioare începând cu data validării rezultatelor.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1516, art. 1517, art. 1528 C. civ., art. 42 alin. (1) Legea nr. 567/2004, art. 44 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, art. 6 alin. (1) lit. c) Legea nr. 153/2017, art. 7 lit. g) din Legea nr. 153/2017, anexa nr. V din Legea nr. 153/2017 pct. 7,8 și 9.

Prin sentința civilă nr. 1193/12.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

La data de 21.12.2020, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Timiș sub același număr, respectiv x/2020.

2.1. Hotărârea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 378/06.04.2021, Tribunalul Timiș a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Timiș și a declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul de Justiție, Curtea de Apel Oradea, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Oradea și Președintele Curții de Apel Oradea, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici, în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timiș a reținut că reclamantele au formulat în mod explicit un capăt de cerere în contradictoriu cu Ministerul Justiției, petit care, prin conținut, obiect și finalitate - obligarea autorității publice centrale la transformarea posturilor de grefier arhivar și registrator cu studii medii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Oradea în posturi de grefieri arhivari și registrator cu studii superioare începând cu data validării rezultatelor, precum și față de apărarea celorlalte pârâte, care invocă lipsa culpei față de refuzul pârâtului Ministerul Justiției de a transforma posturile, este privit drept capăt principal de cerere și în strânsă legătură cu celelalte petite. 2.2. Hotărârea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 395 din 30 iunie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara.

A declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Oradea și Președintele Curții de Apel Oradea, în favoarea Tribunalului Timiș.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

A reținut Curtea de Apel Timișoara că Tribunalul Timiș a încălcat dispozițiile art. 130 din C. proc. civ., întrucât nu a invocat excepția necompetenței materiale la data de 23.02.2021, când a fost stabilit primul termen de judecată sau nu a prorogat discutarea unei astfel de excepții, ci a invocat-o la cel de al doilea termen de judecată, acordat pentru data de 06.04.2021 .

A apreciat Curtea de Apel Timișoara că în speță sunt incidente cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 31/2019, în sensul că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte urmează a dezlega regulatorul de competență în raport cu soluția adoptată prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin care s-a stabilit că În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Din considerentele deciziei mai sus menționate rezultă că instanța care primește dosarul își poate invoca necompetența materială și poate declina competența instanței inițial investite pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului al apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței materiale procesuale.

A stabilit Înalta Curte că instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen și va trebui să-i trimită acesteia dosarul.

De asemenea, s-a reținut că neinvocarea în termen a excepției de necompetență constituie o consolidare a competenței în favoarea instanței sesizate, fapt ce nu poate fi ignorat.

În cauză, după declinarea de competență dispusă de Curtea de Apel București către Tribunalul Timiș, reclamanții au reiterat și au depus la data de 14.10.2021, o cerere precizatoare a acțiunii introductive de instanță, în sensul explicitării capătului de cerere nr. x (dosarul Tribunalului Timiș), arătând că nu reprezintă o veritabilă modificare de acțiune.

La primul termen de judecată stabilit în cauză, respectiv 23 februarie 2021 Tribunalul Timiș a calificat precizarea la acțiune ca fiind o modificare a cererii de chemare în judecată și a amânat cauza pentru a comunica cererea modificatoare formulată de reclamanți pârâților din dosar.

La următorul termen din data de 06.04.2020, Tribunalul Timiș a invocat, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a instanței, în raport de capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

Potrivit dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ.:

(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

(2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.

Modificările aduse prin dispozițiile art. 130 și 131 din C. proc. civ., au urmărit implementarea principiului accelerării judecății, reglementat de art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., prin stabilirea unei limite temporale pentru invocarea excepției de necompetență materială, și anume, până la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune și concluzii.

Deși tribunalul a apreciat la termenul din data de 23.02.2021 că una dintre condițiile prevăzute de textul de lege nu era îndeplinită, respectiv aceea că părțile nu erau în măsură să pună concluzii pe fondul cauzei în raport de necomunicarea precizării de acțiunii, instanța era însă datoare să procedeze potrivit alin. (2) al art. 131 din C. proc. civ., respectiv să pună în discuția părților excepția necompetenței și să o proroge pentru termenul acordat în acest sens, cu atât mai mult cu cât prin cererea de chemare în judecată, în forma inițială, reclamanții au înțeles să se judece în contradictoriu și cu pârâtul Ministerul Justiției, modificarea intervenind sub aspectul obiectului.

Reținând că la termenul din data de 23.02.2021 la care părțile au fost legal citate în fața Tribunalului Timiș nu a procedat la verificarea competenței potrivit art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., în sensul de a tranșa aspectul competenței sale generale, materiale sau teritoriale și nici nu a procedat potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., invocând excepția necompetenței materiale la al doilea termen de judecată din 06.04.2021, în raport și de considerentele deciziei nr. 31/2019, Înalta Curte va constata că a operat prorogarea de competență în favoarea tribunalului pentru neinvocarea excepției în termenul legal.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantele A. și B. și pârâții Președintele Curții de Apel Oradea, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Oradea, Ministerul Justiției și Curtea de Apel Oradea, în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2021.