ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1667/2025

Ședința publică din data de 25 martie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată și înregistrată la data de 07.12.2023 sub nr. x/2023 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, completată ulterior, reclamanții A., B., C., D. și E., în temeiul prevederilor art. 7, Secțiunea 1, Capitolul VIII, Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătii din fonduri publice, au formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 42/03.11.2023 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Oradea, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziilor Președintelui Curții de Apel Oradea nr. 46/BRU/26.04.2023. 52/BRU/02.05.2023 și 56/BRU/26.04.2023 în contradictoriu cu pârâții Colegiul de conducere al Curții de Apel Oradea, Președintele Curții de Apel Arad Oradea și Curtea de apel Oradea, solicitând următoarele:

În cadrul compartimentului arhivă/registratură al Judecătoriei Satu Mare, există doi grefieri arhivari cu studii medii: C. și E. și trei grefieri arhivari cu studii superioare juridice, A., B., D. (promovați în data de 26.11.2018) prin decizia ÎCCJ nr. 2497/05.05.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Astfel, au mai solicitat alinierea salariilor, începând cu 01.01.2022 la nivelul celor recunoscute grefierilor, fără aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, având în vedere că potrivit prevederilor cuprinse în Legea nr. 153/2017, salarizarea grefierilor arhivari si registratori este stabilită la nivelul salarizării recunoscută celorlalte categorii de grefieri;

Prin sentința civilă nr. 645 din 12.04.2024, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile prescripției extinctive, a lipsei de obiect și a autorității de lucru judecat, ca neîntemeiate și, admițând în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți a anulat în parte Hotărârea nr. 42/03.11.2023, precum și deciziile nr. 46/26.04.2023, nr. 52/02.05.2023 și nr. 56/26.04.2023 emise de pârâta Curtea de Apel Oradea, în privința reclamanților, cu privire la data recunoașterii dreptului acestora de a beneficia de VRS 605,225 fără aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Deopotrivă, a obligat pârâta Curtea de Apel Oradea să emită în favoarea reclamanților noi decizii prin care să recunoască, în privința reclamanților, începând cu 01.07.2017, dreptul acestora de a beneficia de VRS 605,225 fără aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, iar începând cu data de 01.01.2022, în raport de data încadrării fiecăruia dintre reclamanți, acordarea aceleiași indemnizații de încadrare la nivelul maxim recunoscut pentru aceeași funcție-grefier, grad, gradație, vechime în funcție și studii din cadrul ordonatorului terțiar de credite, respectiv Tribunalul Satu Mare dar și să plătească reclamanților, după asigurarea fondurilor necesare potrivit dispozițiilor legale aplicabile, diferențele de drepturi salariale rezultate în urma deciziilor care urmează a fi emise în temeiul prezentei hotărâri, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare, începând cu data scadenței și până la data plății efective, respingând în rest acțiunea, ca neîntemeiată.."

Împotriva acestei hotărâri - Sentința Civilă nr. 645 din 12.04.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Oradea, prin cabinetul Președintelui Curții de Apel Oradea și, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, aceasta a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, respectiv în ceea ce privește capătul de cerere prin care Curtea de Apel Oradea a fost obligată la recalcularea salariilor reclamanților prin raportare la un VRS de 605 RON fără aplicarea prevederilor art. 38 alin, (6) din Leșea nr. 153/2017, începând cu data de 01.07.2017, cu nesocotirea autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 906/2020pronunțate de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. x/2020.

În motivarea recursului arată în esență recurenta că instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat Curtea de Apel Oradea la recalcularea salariilor reclamanților prin raportare la un VRS de 605 RON fără aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, începând cu data de 01.07.2017.

Cu privire la această chestiune, înțelege să invoce autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 906/03.11.2020 pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 101/A/26.01.2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, prin care a fost admisă cererea reclamanților și a fost obligată Curtea de Apel Oradea la recalacularea indemnizației de încadrare a reclamanților, între care și cei 5 reclamanți din prezentul dosar, prin raportare la un VRS de 605,225 RON începând cu data de 05.06.2017.

Precizează că prin încheierea din 11.01.2021, pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. x/2020, definitivă, a fost admisă cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 906/03.11.2020, formulată de Tribunalul Satu Mare și, în consecință, a fost lămurit dispozitivul sentinței, în sensul că sintagma "reprezentând diferența dinte drepturile salariale lunare încasate și cele cuvenite și datorate "se referă la diferența de indemnizație cuvenită până la data la care indemnizația de încadrare lunară a reclamanților este la nivelul cuvenit pentru anul 2022. conform prevederilor Legii nr. 153/2017."

Pârâtul Tribunalul Satu Mare a pus în executare voluntară, prin eșalonarea la plată, diferențele salariale rezultate din titlul executoriu mai sus menționat, astfel cum acesta a fost lămurit, fiind achitate tranșele I și II în anul 2022, tranșa III în anul 2023, urmând ca în anul 2024 să fie achitată tranșa IV și în anul 2025 tranșa V.

Rezultă așadar că sentința civilă nr. 906/03.11.2020 pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. x/2020 are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, efectele acesteia neputând fi nesocotite, motiv pentru care consideră că soluția pronunțată de instanța de fond de obligare a Curții de Apel Oradea la recalacularea salariilor reclamanților prin raportare la un VRS de 605 RON fără aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, începând cu data de 01.07.2017, este nelegală.

Deopotrivă, mai susține recurenta că, prin mai multe acte administrative succesive a fost dispusă recalcularea drepturilor salariale ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Oradea prin raportare la un VRS de 605,225 RON, astfel:

1- într-o primă etapă, au fost recalculate salariile personalului auxiliar de specialitate și conex prin raportare la un VRS de 605,225 RON fără a se depăși nivelul maxim de salarizare prevăzut în grilă pentru anul 2022.

În acest sens a fost emisă Decizia nr. 62/BRU/20.04.2021 a Președintelui Curții de Apel Oradea, prin care s-a dispus ca. "începând cu data de 20.04.2018, personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Oradea beneficiază de un salariu de bază brut lunar, stabilit prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 RON fără a se depăși nivelul maxim de salarizare prevăzut în grilă pentru anul 2022."

De asemenea, la art. 2 din această decizie s-a prevăzut că "Personalul auxiliar de specialitate și conex din cadnd instanțelor din circumscripția Curții de Apel Oradea care a obținut până la data emiterii prezentei decizii sau va obține în viitor hotărâri judecătorești prin care să se dispună recalcularea drepturilor salariale potrivit unei valori de referință sectoriale de 605,225 RON va beneficia de drepturile astfel recunoscute, începând cu data indicată în dispozitivul hotărârii."

În raport de împrejurarea că reclamanților le-a fost recunoscută îndreptățirea de a beneficia de recalcularea salariilor prin raportare la VRS 605,225 RON fără a se depăși nivelul maxim de salarizare prevăzut în grilă pentru anul 2022, începând cu data de 05.06.2017, prin sentința civilă nr. 906/03.11.2020 pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. x/2020, astfel cum a fost aceasta lămurită, acestora le sunt aplicabile prevederilor art. 2 din Decizia nr. 62/BRU/20.04.2021 a Președintelui Curții de Apei Oradea, salariile acestora fiind recalculate anterior datei de 01.01.2018, respectiv începând cu data de 05.06.2017, dată menționată în dispozitiv.

2- în ce-a de-a doua etapa, au fost recalculate salariile personalului auxiliar de specialitate și conex prin raportare la un VRS de 605,225 cu eliminarea plafonării instituite de art. 38 alin. (6) din Leșea nr. 153/2017, astfel:

- prin Decizia nr. 46/BRU din 26 aprilie 2023, emisă de Președintele Curții de Apel Oradea, s-a dispus ca drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Oradea să fie calculate având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Leșea nr. 153/2017, începând cu data de 1 aprilie 2023, cât și pentru perioada anterioară acestei date.

- prin Decizia nr. 120/BRU/27.09.2023 emisă de Presedintele Curții de Apel Oradea, s-a dispus ca: "începând cu data de 1 ianuarie 2018/drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate și conexiulrcarfriil-mstanțelor din circumscripția Curții de Apel Oradea se calculează având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON. fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Leșea nr. 153/2017, cu respectarea grilelor cuprinse în anexele la Decizia nr. 46/BRU/26.04.2023 și la Decizia nr. 52/BRU/02.05.2023, ambele emise de Președintele Curții de Apel Oradea."

Prin sentința civilă nr. 923/27.09.2023 pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. x/2023, definitivă prin nerecurare, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea reclamanților, între care și reclamanții din prezentul dosar, având ca obiect emiterea unor noi decizii de salarizare, in care instanța a reținut faptul că prin sentința civilă nr. 906/2020 pronunțate de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. x/2020. astfel cum a fost aceasta lămurită, reclamanților le-a fost recunoscută îndreptățirea de a beneficia de salarii recalculate prin raportare la un VRS de 605.225 RON fără a se depăși nivelul prevăzut în erila pentru anul 2022. începând cu data de 05.06.2017.

Rezultă, așadar, că începând cu data de 05.06.2017 salariile reclamanților au fost recalculate prin raportare la VRS de 605,225 iei fără a se depăși nivelul prevăzut în grila la Legea nr. 153/2017 (în baza sentinței civile nr. 906/2020 a Tribunalului Sălaj, definitivă), iar începând cu data de 01.01.2018 au fost recalculate salariile reclamanților în raport de VRS 605,22 RON fără aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Leșea nr. 153/2017 (în baza actelor administrative mai sus menționate).

Pe cale de consecință, apreciază recurenta că soluția instanței de fond, de obligare a pârâtei Curtea de Apel Oradea la recalcularea drepturilor salariale ale reclamanților prin raportare la VRS 605,225 RON fără aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, începând cu data de 05.06.2017. este nelegală, ea aducând atingere autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 906/2020 a Tribunalului Sălaj motiv pentru care consideră că se impune casarea în parte a sentinței atacate, respectiv în ceea ce privește data de la care salariile reclamanților se impun a fi recalculate în funcție de VRS 605,225 RON fără aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, în concret pentru intervalul 01.07.2017 - 31.12.2017.

De asemenea, recurenta consideră ca fiind relevantă pentru soluționarea cauzei și Decizia nr. 61/BRU/15.04.2024 emisă de Președintele Curții de Apel Oradea, prin care au fost stabilite drepturile salariale de care beneficiază grefierii arhivari/registratori cu studii superioare din cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Oradea la nivelul salariilor de care beneficiază grefierii cu studii superioare, începând cu data promovării fiecăruia în funcția de grefier arhivar/registrator cu studii superioare, conform Anexei la această decizie.

Astfel, solicită a se avea în vedere că reclamanții A., B. și D. au promovat examenele de transformare a posturilor de grefieri arhivari/registratori cu studii medii în posturi de grefieri arhivari/registratori cu studii superioare, astfel încât cei trei reclamând se regăsesc în anexa la Decizia nr. 61/BRU/15.04.2024, salariile acestora fiind recalculate la nivelul grefierilor cu studii superioare, începând cu data promovării.

In raport de aspectele mai sus învederate, apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond prin care au fost anulate în parte Hotărârea nr. 42/03.11.2023 a Colegiului de Conducere, Decizia nr. 46/26.04.2023, nr. 52/02.05.2023 și nr. 56/26.04.2023, emise de Președintele Curții de Apel Oradea, este parțial nelegală, respectiv în ceea ce privește obligarea Curții de Apel Oradea la recalcularea drepturilor salariale ale reclamanților în raport de VRS 605,225 Iei fără aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 pentru perioada 01.07.2017-31.12.2017, motiv pentru care solicită admiterea recursului și casarea în parte a sentinței atacate, în sensul celor arătate anterior.

Intimații -reclamanți A., B., C., D. și E. nu au formulat apărări în cadrul unei întâmpinări, astfel cum impun dispozițiile art. 471

1

alin. (3) Cod procedură civilă, incidente și în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) și art. 494 din același act normativ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului din data de 17.10.2024 s-a fixat primul termen pentru soluționarea recursului la data de 25.03.2025, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte luând act de cererea recurentei - pârâte, de judecare în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând dosarul spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, prin raportare la criticile formulate și la normele legale incidente litigiului dedus prezentei judecăți, Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâta Curtea de Apel Oradea - prin Cabinetul Președintelui este fondat, urmând a fi admis, în limitele și pentru considerentele în continuare arătate:

Analizând criticile de nelegalitate formulate de pârâta Curtea de Apel Oradea - prin Cabinetul Președintelui din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, în parte, motiv pentru care urmează a admite recursul acesteia și a casa în parte sentința recurată, în limitele și pentru motivele arătate în continuare:

Înalta Curte reține că reclamanții au calitatea de personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Satu Mare, așadar au fost și sunt încadrați în muncă la o instanță de judecată, făcând parte din familia ocupațională "Justiție" în întreaga perioadă în litigiu.

Înalta Curte constată că sunt nefondate susținerile recurentei-pârâte privind autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 906/03.11.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Tribunalul Sălaj, secția Civilă, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 101/A/2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în condițiile în care în acest dosar nu s-a dispus și înlăturarea de la aplicare a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Pentru a se putea invoca cu succes efectul autorității de lucru judecat din perspectiva art. 431 alin. (1) C. proc. civ., este necesar să se confirme existența triplei identități, de părți, obiect și cauză juridică, însă acestea nu sunt întrunite cumulativ, neexistând identitate de obiect și cauză, raportat la petitele celor două dosare și la dispozițiile date de instanțe.

Cum recurenta-pârâtă invocă nerespectarea autorității de lucru judecat a sentinței nr. 906/03.11.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Tribunalul Sălaj, secția Civilă, din perspectiva unei chestiuni care nu a făcut obiectul acelui dosar, iar nu prin prisma unei chestiuni litigioase tranșate, Înalta Curte nu poate reține autoritatea de lucru judecat, invocată de recurenta - pârâtă.

Raportat la celelalte susțineri ale recurentei - pârâte, instanța de control judiciar va constata ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea la emiterea unor noi decizii în favoarea intimaților - reclamanți cu recunoașterea VRS 605,225 RON, fără aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, ulterior datei de 01.01.2018

Astfel, în cadrul recursului recurenta a invocat faptul că prin mai multe acte administrative succesive a fost dispusă recalcularea drepturilor salariale ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Oradea prin raportare la un VRS de 605,225 RON, astfel:

1- într-o primă etapă, au fost recalculate salariile personalului auxiliar de specialitate și conex prin raportare la un VRS de 605,225 RON fără a se depăși nivelul maxim de salarizare prevăzut în grilă pentru anul 2022.

În acest sens a fost emisă Decizia nr. 62/BRU/20.04.2021 a Președintelui Curții de Apel Oradea, prin care s-a dispus ca. "începând cu data de 20.04.2018, personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Oradea beneficiază de un salariu de bază brut lunar, stabilit prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 RON fără a se depăși nivelul maxim de salarizare prevăzut în grilă pentru anul 2022."

La art. 2 din această decizie s-a prevăzut că "Personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Oradea care a obținut până la data emiterii prezentei decizii sau va obține în viitor hotărâri judecătorești prin care să se dispună recalcularea drepturilor salariale potrivit unei valori de referință sectoriale de 605,225 RON va beneficia de drepturile astfel recunoscute, începând cu data indicată în dispozitivul hotărârii., astfel că, salariile reclamanților au fost recalculate începând cu data de 05.06.2017, conform acestei decizii.

2- în ce-a de-a doua etapa, au fost recalculate salariile personalului auxiliar de specialitate și conex prin raportare la un VRS de 605,225 cu eliminarea plafonării instituite de art. 38 alin. (6) din Leșea nr. 153/2017, astfel:

- prin Decizia nr. 46/BRU din 26 aprilie 2023, emisă de Președintele Curții de Apel Oradea, s-a dispus ca drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Oradea să fie calculate având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Leșea nr. 153/2017, începând cu data de 1 aprilie 2023, cât și pentru perioada anterioară acestei date.

- prin Decizia nr. 120/BRU/27.09.2023 emisă de Presedintele Curții de Apel Oradea, s-a dispus ca: " Art. 1. Începând cu data de 01 ianuarie 2018 drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialiatate și conex din cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Oradea se calculează având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, cu respectarea grilelor cuprinse în anexele la Decizia nr. 46/BRU/26.04.2023 și la Decizia nr. 52/BRU/02.05.2023, ambele emise de Președintele Curții de Apel Oradea….

Art. 3 Sumele care reprezintă diferența dintre drepturile salariale stabilite potrivit prezentei decizii și drepturile salariale stabilite anterior cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 se vor actualiza cu indicele de inflație, la acestea adăugându-se dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective".

Or, raportat la conținutul acestei decizii, se constată că, începând cu data de 01.01.2018, salariile intimaților - reclamanți au fost recalculate în raport de VRS 605,225 RON, fără aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, motiv pentru care Înalta Curte reține că cererea acestora, având ca obiect obligarea la emiterea de decizii cu recunoașterea VRS 605,225 RON, fără aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017, ulterior datei de 01.01.2018, a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă, ca atare, urmare a rejudecării cauzei.

Prin obiect se înțelege pretenția concretă dedusă judecății; or, cât timp pârâta a recunoscut această pretenție (acordarea drepturilor salariale raportat la valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, neplafonată, "începând cu 01.01.2018"), Înalta Curte reține că acest capăt de cerere, ce vizează VRS 605,225 RON, fără aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017, ulterior datei de 01.01.2018, a rămas fără obiect.

Ca urmare, din această perspectivă, se impune admiterea recursului, casarea în parte a sentinței și, urmare a rejudecării, respingerea petitului având ca obiect obligarea la emiterea de decizii în favoarea reclamanților cu recunoașterea VRS 605,225 RON, fără aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017, ulterior datei de 01.01.2018, ca rămas fără obiect.

Trecând la analizarea motivului de recurs referitor la capătul de cerere privind obligarea la emiterea unui ordin prin care să fie acordată valoarea de referință 605,225 RON, neplafonată în ceea ce privește perioada anterioară datei de 01.01.2018, reține Înalta Curte că,

Salarizarea personalului bugetar a fost reglementată prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Ulterior, prin reglementări succesive, legiuitorul a intervenit pentru înlăturarea diferențelor salariale rezultate în urma aplicării acestei legi, astfel cum a fost ea modificată prin legi anuale de salarizare. În acest sens, au fost adoptate Legea nr. 71/2015, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 20/2016, prin care a fost modificată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016 și apoi Legea nr. 153/2017.

În privința salarizării personalului plătit din fonduri publice, art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare dispuneau:

"(1) În anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010. (2) În anul 2016, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația lunară brută de încadrare, se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Acest act normativ a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 20/2016, fiind introdus în textul O.U.G. nr. 57/2015 art. 31 alin. (1), cu următorul conținut:

"Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Dat fiind contextul legislativ anterior anului 2017 și succesiunea în timp a actelor normative de salarizare, precum și efectele produse de acestea, prin Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a intervenit și a stabilit un nou cadru legal de reglementare a sistemului de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, inclusiv pentru personalul din familia ocupațională "Justiție".

Dispozițiile cuprinse în art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 au făcut obiect al examenului de constituționalitate în mai multe rânduri. În mod consecvent, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate prin deciziile pronunțate, dintre care pot fi amintite: Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, Decizia nr. 326 din 11 iunie 2020, Decizia nr. 328 din 11 iunie 2020, Decizia nr. 585 din 23 septembrie 2021 sau Decizia nr. 80 din 2 martie 2023, precum și celelalte decizii enunțate la capitolul IV din prezenta decizie.

În esență, în cuprinsul Deciziei nr. 700 din 31 octombrie 2019, făcând o analiză de ansamblu a actului normativ, precum și o analiză a dispozițiilor de aplicare etapizată a acestuia, Curtea Constituțională a subliniat că "stabilirea, prin prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, a unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022, are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice" (paragraful 37).

Curtea mai constată că potrivit prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările și completările ulterioare" În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022."

Înalta Curte constată că, prin sentința recurată, s-a dispus obligarea pârâtei Curtea de Apel Oradea la emiterea unor noi decizii în favoarea reclamanților prin care să recunoască acestora dreptul de a beneficia de VRS 605,225 RON, fără aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea -cadru nr. 153/2017, începând cu data de 01.07.2017, data intrării în vigoare a acestei legi.

Referitor la data de la care prima instanță a dispus obligarea la emiterea deciziilor cu înlăturarea plafonării, instanța de recurs constată că, data de 01.07.2017, stabilită de prima instanță pentru înlăturarea plafonării, a fost eronată.

Deși este adevărat că Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 492 din 28 iunie 2017 și a intrat în vigoare de la data de 1 iulie 2017, Înalta Curte are în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 "Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017", iar, conform lit. a) "se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupa aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Potrivit prevederilor art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, "în perioada 2019 - 2022 se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018. Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuala a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).", iar alin. (6) din același articol prevede că. " În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022."

Or, din aceste prevederi legale rezultă că se poate vorbi despre o plafonare a salariilor în condițiile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, doar începând cu data de 01.01.2018, astfel cum este expres reglementat, iar nu cu o dată anterioară.

Prin urmare, înlăturarea de la aplicare a plafonului instituit de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, anterior datei de 1 ianuarie 2018, apare ca fiind nelegală în condițiile în care acest text nu își producea efectele în perioada anterioară.

Așadar, în ceea ce privește deplafonarea, instanța de recurs reține că dispoziția primei instanțe de a obliga pârâta să emită în favoarea reclamanților noi decizii prin care să recunoască în favoarea acestora dreptul de a beneficia de VRS 605,225, fără aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea -cadru nr. 153/2017, "începând cu data de 01.07.2017" nu are temei legal, întrucât dispozițiile legale relevante privind plafonarea devin incidente începând cu data de 01 ianuarie 2018, în acord cu dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

În aceste condiții, având în vedere și faptul că valoarea de referință sectorială reprezintă o componentă salarială cu aplicabilitate generală, un reper unic avut în vedere la calcularea indemnizațiilor de încadrare pentru întregul personal al familiei ocupaționale "Justiție", reper ce nu poate fi supus unei limitări sau unui plafon, astfel cum a statuat Înalta Curte prin decizii de unificare a jurisprudenței, cu caracter obligatoriu (Decizia nr. 3 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 9 mai 2024, precum și Decizia nr. 4 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 24 aprilie 2024, pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, Decizia nr. 55 din 13 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 19 noiembrie 2021, Decizia nr. 82 din 18 noiembrie 2024 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 67 din 28 ianuarie 2025) instanța de control judiciar constată că pârâta Curtea de Apel Oradea poate fi obligată să emită noi decizii în favoarea reclamanților prin care să recunoască în favoarea acestora dreptul de a beneficia de calcularea indemnizației de încadrare prin raportare la VRS de 605,225 RON, fără a fi afectată de prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, doar începând cu data de 01.01.2018, și nu cu data de 01.07.2017, cum eronat a stabilit prima instanță

Prin urmare, Înalta Curte constată că se impune reformarea sentinței recurate și sub acest aspect, în sensul respingerii capătului de cerere având ca obiect înlăturarea aplicării art. 38 alin. (6) din Legea-cadrul nr. 153/2017 anterior datei de 01.01.2018, ca nefondat, urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate, având în vedere faptul că acestea nu au fost recurate de niciuna dintre părți.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 496 din Codul de procedură civilă, reținând ca fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de formulat de pârâta Curtea de Apel Oradea - prin Cabinetul Președintelui, va casa în parte sentința recurată și rejudecând, va respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea la emiterea de decizii în favoarea reclamanților cu recunoașterea VRS 605,225 RON fără aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea-cadrul nr. 153/2017 ulterior datei de 01.01.2018, ca rămas fără obiect și capătul de cerere având ca obiect înlăturarea aplicării art. 38 alin. (6) din Legea-cadrul nr. 153/2017 anterior datei de 01.01.2018, ca nefondat, menținând în rest sentința civilă recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Curtea de Apel Oradea - prin Cabinetul Președintelui împotriva sentinței civile 645 din 12 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința civilă recurată și rejudecând:

Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea la emiterea de decizii în favoarea reclamanților cu recunoașterea VRS 605,225 RON fără aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea-cadrul nr. 153/2017 ulterior datei de 01.01.2018, ca rămas fără obiect.

Respinge capătul de cerere având ca obiect înlăturarea aplicării art. 38 alșin. 6 din Legea-cadrul nr. 153/2017 anterior datei de 01.01.2018, ca nefondat.

Menține în rest sentința civilă recurată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 martie 2025.