ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1933/2021

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanții A., B., C., D. și E. au chemat în judecată pe pârâții Curtea de Apel Oradea și Colegiul de Conducere al Curții de Apel Oradea, solicitând modificarea Deciziei nr. 5/02.02.2018 și a Hotărârii nr. 9/12.03.2018, emise de Curtea de Apel Oradea cu privire la modul de calcul al sporurilor începând cu data de 01.01.2018, respectiv ca acestea să fie compuse din cuantumul brut al sporurilor pentru luna decembrie 2017 majorate cu 25%, conform art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3980 din 8 octombrie 2018, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Oradea și Colegiul de Conducere al Curții de Apel Oradea, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanții A., B., C., D. și E. au declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că sentința este nelegală întrucât hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. În sentință se arată că în situația în care salariile de bază brute majorate cu 25% față de nivelurile acordate pentru luna decembrie 2017 sunt mai mari decât salariile de bază pentru anul 2022, toate sporurile se vor determina ca procent din acest salariu de bază, aspect neprevăzut de lege ceea ce înseamnă că instanța a adăugat la lege. Articolul 38 din Legea nr. 153/2017 intitulat Aplicarea legii prevede la alin. (3) lit. a): cuantumul brut al sporurilor se majorează cu25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25 - nu s-a depășit - aspect necontestat de intimată, fără ca legea să menționeze faptul că sporurile se calculează în funcție de salariul stabilit pentru anul 2022. De asemenea, art. 38 alin. (6) prevede că în situația în care salariile de bază majorate cu 25% depășesc salariile de bază stabilite pentru anul 2022, se acordă salariile de bază stabilite pentru anul 2022. Prin urmare, au fost plafonate doar salariile de bază nu și sporurile. Potrivit art. 160 din Codul muncii și art. 7 lit. a), e), i) din Lg. 135/2017, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, astfel că sporurile nu sunt o componentă a salariului de bază, fiind drepturi salariale suplimentare. Cum art. 38 alin. (6) din lege, care plafonează salariile de bază la nivelul anului 2022, se referă doar la salariile de baza nu și la sporuri, rezultă că sporurile se calculează conform art. 38 alin. (3) din lege, fără ca sporurilor să li se aplice dispozițiile art. 38 alin. (6) din lege. Așadar, susținerea instanței de fond în sensul că art. 38 alin. (6) se referă și la sporuri este eronată întrucât noțiunea de salariul de bază nu include sporurile. De vreme ce legea nu prevede că în situația plafonării salariului de bază la nivelul anului 2022, sporurile se calculează ca procent la salariul de bază la nivelul anului 2022, nici instanța nu poate adăuga la lege, hotărârea fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. Instanța de fond nu poate să interpreteze în acest mod legea, motivând că nu aplică dispozițiile art. 38 alin. (3) lit. a) din lege cu privire sporuri întrucât ar lăsa fără aplicabilitate prevederile art. 5 din cap. VIII, anexa V a legii care enumera sporurile. Modul în care trebuie să se realizeze aplicarea legii în privința calcului salariului de bază și a sporurilor este menționat în art. 38 din lege intitulat "Aplicarea legii" și anume: art. 38 alin. (3) lit. a) "cuantumul brut al sporurilor se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017", fără ca art. 38 sau legea în întregul ei să prevadă vreo limitare în afara art. 25 - care nu a stat la baza plafonării sporurilor sau vreun alt mod de calcul, în funcție de nivelul salariului de bază stabili nivelul salariului de bază stabil t pentru anul 2022. Mai mult, dacă se pune problema aplicabilității art. 5 din cap. VIII, de menționat este că nici în cazul angajaților al căror salariu de baza nu a depășit salariul de bază la nivelul anului 2022, calculul sporurilor nu se face în funcție de art. 5, deci e lăsat fără aplicabilitate acest articol în accepțiunea instanței de fond iar în cazul în care ace; tor salariați, salariul de bază va depăși nivelul anului 2022, salariul de bază vi fi plafonat la nivelul anului 2022 iar sporurile se vor calcula în același mod: sporurile din decembrie 2017 majorate cu 25%, în caz contrar, salariul net urmând să scadă datorită transferului contribuțiilor din sarcina angajatorului în sarcina angajatului. De altfel, această prevedere de "majorare cu 25%" este în fapt o modalitate de a acoperi efectele negative ale transferului contribuțiilor din sarcina angajatorului în sarcina angajatului. Recurenții mai susțin că art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 90/2017 prevede că sumele aferente contribuțiilor către stat sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale care se acordă în anul 2018, ceea ce subliniază ideea că sporurile trebuie majorate cu 25% conform art. 8 alin. (3) din lege. În lege, art. 38 din Legea nr. 153/2017 prevede că salariul de bază din decembrie 2017 se majorează cu 25%, fără a depăși salariul de bază stabilit pentru anul 2022, astfel că, în temeiul art. 38 alin. (6) din lege, salariul de bază din decembrie 2017 a fost diminuat, a fost redus la nivelul anului 2022, deci nu a fost majorat cu niciun procent întrucât salariul de bază din decembrie 2017 a fost mai mare decât salariul de bază stabilit pentru anul 2022. Și, cu toate că legea prevede că sporurile din decembrie 2017 se majorează cu 25%, fără ca legea să prevadă plafonarea lor și fără ca legea să prevadă o altă modalitate de calcul a sporurilor, instanța de fond a apreciat în mod nelegal faptul că sporurile se calculează ca procent din salariul de bază diminuat la nivelul anului 2022, fără nicio majorare.

Apărările formulate în cauză Intimata Curtea de Apel Oradea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurenții fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate căruia i-au fost aplicate prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în sensul că începând cu data de 01.01.2018 sunt salarizați la nivelul salariului de bază stabilit potrivit legii pentru anul 2022, întrucât în urma aplicării majorărilor prevăzute de art. 38 alin. (3) lit. a) din aceeași lege salariile au devenit mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022. Prin Hotărârea nr. 9/12.03.2018, Colegiul de conducere al Curții de Apel Oradea a admis în parte contestațiile formulate de specialiștii IT din cadrul Curții de Apel Oradea și din cadrul instanțelor arondate împotriva Deciziei nr. 5/BRU din 5 februarie 2018 și a dispus modificarea în parte a Anexelor deciziei, în sensul că specialiștilor IT li se va acorda începând cu data de 1 ianuarie 2018 sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 25% și sporul pentru păstrarea confidențialității de 5%, sporuri ce vor fi calculate la salariul de bază din 2022. Prin aceeași decizie s-a constatat că pentru acordarea sporului pentru condiții grele de muncă, vătămătoare sau periculoase este necesară emiterea Regulamentului-cadru prevăzut de art. 23 din Legea 153/2017. Recurenții contestă hotărârea menționată cu privire la modul de calcul al sporurilor, solicitând acordarea acestora în cuantumul avut în luna decembrie 2017 majorate cu 25%, conform art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea 153/2017. În cazul particular al categoriei de personal din care fac parte reclamanții, majorarea cu 25% a salariilor aflate în plată la 31 decembrie 2017 a depășit nivelul salariului de bază prevăzut în grilă pentru anul 2022, motiv pentru care salariul acestora a fost plafonat la nivelul prevăzut pentru anul 2022, la acesta adăugându-se sporuri în cuantum total de 30%. Înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța de fond, în considerentele sentinței recurate, că opțiunea legiuitorului a fost aceea de a asigura o tranziție între vechile legi de salarizare (Legea nr. 330/2009 și nr. 284/2010) și Legea nr. 153/2017, în privința căreia a reglementat expres o aplicare etapizată, iar creșterea salarială prevăzută de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017 este prevăzută cu scopul aplicării etapizate a legii, De asemenea, în mod temeinic și legal a reținut instanța de fond că deși legiuitorul nu a prevăzut în mod expres modalitatea de stabilire a sporurilor în situația acordării începând cu data de 01.01.2018 a salariului stabilit pentru anul 2018, soluția decurge logic din faptul că pentru aceste categorii de personal legea nu se mai aplică etapizat, ci sunt salarizați direct la nivelul menționat în anexele Legii nr. 153/2017. Astfel, majorarea începând cu 1 ianuarie 2018 a cuantumului brut al salariilor de bază și al sporurilor acordate pentru luna decembrie 2017, cu 25%, este dublu limitată, pe de o parte de salariul stabilit conform Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, pe de alta parte, trebuie ca suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite să nu depășească 30% din suma salariilor de bază și a indemnizațiilor de încadrare. Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat că o interpretare coroborată a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 și ale art. 5 din capitolul VIII, Anexa V a Legii nr. 153/2017 impune concluzia că dispozițiile art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 sunt aplicabile în toate situațiile în care cuantumul salariului de bază astfel majorat este inferior plafonului stabilit pentru anul 2022, iar prevederile art. 5 din capitolul VIII, Anexa V a Legii ni. 153/2017 cu privire la cuantumul procentual al sporurilor de care beneficiază specialiștii IT sunt aplicabile atunci când cuantumul salariului de bază majorat este mai mare sau egal cu plafonul stabilit pentru anul 2022. În ceea ce privește sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare, Înalta Curte constată că s-a acordat personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești din circumscripția Curții de Apel Oradea ale căror salarii de bază sunt plafonate la nivelul stabilit pentru anul 2022, următoarele sporuri: sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază lunar, corespunzător timpului lucrat, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 10% din salariul de bază lunar și sporul pentru păstrarea confidențialității în cuantum de 5% din salariul de bază lunar (Decizia nr. 85/2018 a Președintelui Curții de Apel Oradea). De asemenea, în vederea încadrării în procentul prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 și în aplicarea prevederilor art. 9 din H.G. nr. 118/2018, ținând cont de faptul că acordarea sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase în procent de 15% corelativ cu menținerea celorlalte două sporuri stabilite prin Decizia nr. 5/BRU/02.02.2018 (de 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și de 5% pentru păstrarea confidențialității) la nivelul maxim prevăzut de art. 5 din Anexa V a Legii nr. 153/2017 ar conduce la depășirea procentului de 30% în care trebuie să se încadreze suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget, pentru fiecare ordonator de credite, din suma salariilor de bază lunare, a fost redus cuantumul sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de la 25% la 10% și menținut sporul pentru păstrarea confidențialității în cuantum de 5%. Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.