ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5433/2021

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea expusă oral, la termenul de judecată din 28 aprilie 2021, în dosarul nr. x/2021, contestatoarele au formulat cerere de recuzare a judecătorilor A., B. și C., învestiți cu soluționarea cauzei având ca obiect contestație în anulare, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 42 pct. 13 C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 56 din 28 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare a domnilor judecători A., B. și C., formulată în dosarul nr. x/2021.

Împotriva încheierii nr. 56 din 28 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs contestatoarele Asocierea D. S.R.L. (Lider al Asocierii) și E. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 52 și art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, contestatoarele au susținut că încheierea atacată nu poate fi temeinic motivată, având în vedere situația de fapt și modul de soluționare a cererii de recuzare.

După luarea la cunoștință de conținutul încheierii atacate, recurentele au precizat temeiul de drept al cererii de recurs ca fiind reprezentat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., apreciind că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, prezentând motivele în susținerea acestui caz de casare.

Susțin recurentele că cererea de recuzare a fost în mod greșit anulată, ca netimbrată, deoarece au îndeplinit obligația de depunere a taxei judiciare de timbru în cursul aceleiași zile în care au formulat cererea oral, taxa fiind depusă, împreună cu cererea de recuzare formulată în scris, la ora 19:59. Invocă dispozițiile Deciziei nr. 45/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, apreciind că instanța de fond nu a aplicat corespunzător prevederile art. 182 C. proc. civ., în sensul că actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului, după ora la care activitatea încetează în instanță, se socotesc a fi depuse în termen.

Apreciază recurentele că, procedând în această modalitate, instanța de fond le-a obstrucționat accesul liber la instanță în ceea ce privește cererea de recuzare, sens în care solicită a fi avută în vedere jurisprudența CEDO în cauzele Faimblat c. României, Lungoci c. României și Lupaș și alții c. României.

4.1. Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanței de recurs, intimații Ministerul Apărării Naționale - Unitatea Militară 02444 și Ministerul Apărării Naționale au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând că încheierea recurată este legală, întrucât taxele de timbru se achită anticipat și se depun în original la dosarul cauzei, astfel încât depunerea de către contestatoare a taxei de timbru prin e-mail, la ora 19:59, nu respectă dispozițiile legale.

4.2. Intimata Societatea F. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În opinia intimatei, Decizia nr. 45/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu este incidentă cauzei, întrucât cererea de recuzare nu este o acțiune sau cerere cu caracter principal, accesoriu, adițional ori incidental și nici o cale de atac, ci reprezintă un incident procedural, astfel cum în mod corect s-a reținut prin încheierea recurată.

Potrivit art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de recuzare se timbrează anticipat, cu 100 de RON, și, deși acest cuantum era cunoscut părților, instanța de fond a permis contestatoarelor să depună taxa de timbru, în original, până la sfârșitul ședinței de judecată. Constatând că, până la sfârșitul ședinței recurentele nu s-au conformat acestei obligații, în mod corect instanța a invocat și admis excepția netimbrării cererii de recuzare.

Apreciază intimata că nu se poate reține o obstrucționare a accesului liber la instanță, întrucât instanța de fond a dat posibilitatea contestatoarelor să depună taxa de timbru până la sfârșitul ședinței.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Recurentele-contestatoare au formulat cerere de recuzare împotriva judecătorilor învestiți cu soluționarea contestației în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2021, înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Cererea a fost formulată oral, în ședința publică din 28 aprilie 2021, iar astfel cum rezultă din înregistrarea ședinței de judecată, instanța a luat act de această cerere de recuzare și a pus în vedere titularelor să o formuleze în scris și să o timbreze, fără a indica nici cuantumul taxei și nici termenul până la care vor trebui îndeplinite aceste obligații.

Prin procesul-verbal încheiat în aceeași zi, 28 aprilie 2021, reprezentantul convențional al contestatoarelor s-a obligat ca, în cursul zilei, să comunice la dosar cererea de recuzare formulată în scris și taxa de timbru aferentă.

Prin încheierea nr. 56/28.04.2021, completul de judecată învestit cu soluționarea cererii de recuzare, a constatat că la dosar nu a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru până la ora 16:00 - ora de închidere a activității instanței și a anulat cererea de recuzare, ca netimbrată.

Anexat cererii de recurs, contestatoarele au depus dovada comunicării prin poșta electronică a instanței de fond, a cererii de recuzare formulată în scris, precum și a taxelor judiciare de timbru, prin mesajul din 28 aprilie 2021, transmis la ora 19:59.

În acest context, Înalta Curte constată că recurentele-contestatoare și-au îndeplinit obligația legală de plată a taxei judiciare de timbru aferentă cererii de recuzare, în termenul asumat prin semnarea procesului-verbal din 28 aprilie 2021, astfel încât anularea cererii de recuzare, ca netimbrată, este nelegală.

În prim rând, Înalta Curte constată că, deși contestatoarelor li s-a pus în vedere, atât în ședință publică, cât și prin procesul-verbal menționat, să achite taxa judiciară de timbru, cuantumul acesteia nu le-a fost adus la cunoștință. Este adevărat că valoarea taxei de timbru aferentă cererii de recuzare este cea stabilită de O.U.G. nr. 80/2013, în speță de art. 9 lit. a) din acest act normativ și că, potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele se achită anticipat, însă această împrejurare nu înlătură obligația instanței de a determina cuantumul taxei și de a aduce la cunoștința părții acest cuantum, conform art. 31 alin. (1), raportat la art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013. Îndeplinirea acestei obligații de către instanța de judecată este relevantă și din perspectiva prevederilor art. 39 alin. (1) și art. 43 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, de la momentul aducerii la cunoștința părții a cuantumului taxei judiciare de timbru începând să curgă termenul pentru formularea cererii de reexaminare și/sau a cererii de acordare a facilităților la plata taxei, până la a cărui expirare nu se poate anula cererea, ca netimbrată, astfel cum a constatat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa recentă (cauza Mihancea c. României, hotărârea din 17 noiembrie 2020).

În al doilea rând, contestatoarelor li s-a pus în vedere, în ședință publică, să depună dovada achitării taxei de timbru, fără a li se comunica că termenul maxim de depunere este sfârșitul ședinței de judecată, cum în mod greșit susține intimata Societatea F. S.R.L. În realitate, reprezentantului contestatoarelor nu i s-a comunicat niciun termen pentru depunerea taxei, acesta obligându-se să depună taxa în cursul zilei de 28 aprilie 2021, conform procesului-verbal anterior menționat.

O împrejurare esențială, care susține caracterul fondat al recursului, este aceea că recurentelor-contestatoare nu li s-a adus niciodată la cunoștință că cererea de recuzare urma a fi soluționată în aceeași zi, 28 aprilie 2021. Desigur că acest termen este stabilit de completul învestit cu soluționarea cererii de recuzare, conform art. 51 C. proc. civ. și că soluționarea cererii se face fără citarea părților, dar instanța era obligată să țină cont de aspectul de ordin procedural referitor la plata taxei judiciare de timbru, la a cărei plată s-a angajat reprezentantul contestatoarelor "în cursul zilei" de 28 aprilie 2021, ceea ce înseamnă că obligația putea fi îndeplinită până la ora 24:00 a acestei zile, iar nu până la ora de închidere a activității instanței, concluzie susținută și de Decizia nr. 45/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Mai exact, câtă vreme instanța de fond (completul în fața căruia s-a formulat cererea de recuzare sau completul învestit cu soluționarea acestei cereri) nu a impus contestatoarele un termen pentru achitarea și depunerea dovezii de plată a taxei de timbru, termenul avut în vedere este cel asumat prin procesul-verbal semnat de reprezentantul convențional, respectiv ziua de 28 aprilie 2021, care se termină la ora 24:00. Prin urmare, depunerea taxei de timbru la ora 19:59, în ziua de 28 aprilie 2021, confirmă îndeplinirea obligației legale de timbrare a cererii de recuzare, iar soluționarea cererii de către instanța de fond, fără a aștepta expirarea termenului de plată a taxei, atrage nelegalitatea încheierii astfel pronunțate.

Înalta Curte constată că în speță se confirmă afectarea dreptului contestatoarelor de acces la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din C. proc. civ. și art. 6 par. 1 din Convenția EDO, iar această vătămare nu poate fi înlăturată decât în condițiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ., prin desființarea actului de procedură, respectiv încheierea nr. 56/28.04.2021, prin care s-a soluționat cererea de recuzare.

Pentru aceste considerente, constatând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cererea de recuzare spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de contestatoarele Asocierea D. S.R.L. (Lider al Asocierii) și E. S.R.L. împotriva încheierii nr. 56 din 28 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea recurată și trimite cererea de recuzare spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.