ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1622/2021

Obiectul litigiului dedus judecății Prin sentința civilă nr. 574 din 06.04.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Cluj, s-a admis acțiunea formulată în dosarul nr. x/2017, privind pe reclamant A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Cluj prin Președintele Consiliului Județean Cluj și Județul Cluj prin Președintele Consiliului Județean Cluj și s-a admis acțiunea formulată în dosarul nr. x/2017 privind pe reclamantul Prefectul Județului Cluj, s-a anulat HCJ nr. 46/2017 privind stabilirea calificativului final de evaluare a performanțelor individuale ale reclamantului pe anul 2016 precum și HCJ Cluj nr. 50/2017 privind eliberarea reclamantului din funcția de director general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj, respingându-se acțiunea sub alte aspecte. Pârâții au fost obligați la plata în favoarea reclamantului a sumei de 11.081 RON cu titlul de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe, recurenții pârâți Județul Cluj și Consiliul Județean Cluj, ambii prin președintele Consiliului Județean Cluj au formulat recurs, solicitând instanței casarea în tot a hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 16 septembrie 2016 în cadrul dosarului x/2017 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, intimatul-reclamant A. a precizat că înțelege să recuze pe doamnele judecător B., C. și D., întrucât au făcut parte din completul care a soluționat recursul în primul ciclu procesual în cauză, astfel că se afla în stare de incompatibilitate absolută neputând soluționa calea de atac din al doilea ciclu procesual. În cadrul cererii de recuzare a invocat dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 C. proc. civ. susținându-se că judecătorii a căror recuzare se solicită și-au exprimat anterior părerea cu privire la soluția ce se va acorda în cauză, respectiv că există elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului. În drept cererea de recuzare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 41 alin. (1) și ale art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 C. proc. civ. La data de 17 septembrie 2020, doamnele judecător B., C. și D. au formulat declarație de abținere privind cauza înregistrată sub numărul x/2017*, stadiu procesual recurs. Prin decizia nr. 1222/2020 pronunțată la 7 octombrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurenții Județul Cluj și Consiliul Județean Cluj, ambii prin președintele Consiliului Județean Cluj, împotriva sentinței civile nr. 574 din 06.04.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Cluj, pe care a casat-o în tot în sensul că, rejudecând, a respins acțiunea formulată.

Soluția instanței atacată cu recurs Prin încheierea pronunțată în data de 18 septembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins declarația de abținere formulată de doamnele judecător C., D. și B. de la soluționarea dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj și cererea de recuzare a doamnelor judecător C., D. și B. formulată de intimatul A. privind soluționarea dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Cluj.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii pronunțate la 18 septembrie 2020 de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii de recuzare astfel cum a fost formulată. După prezentarea pe larg a istoricului speței, a prezentării opiniilor completului de judecată desemnat să soluționeze calea de atac a recursului în rejudecare după casare și a faptului că lecturarea considerentelor deciziei ințiale de casare prefigura soluția de respingere a acțiunii sale, susține că încheierea recurată în cauză, a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. Menționează că cererea de recuzare a fost respinsă în mod nelegal, cu neobservarea particularităților cauzei, a aspectelor deduse judecății și analizate de instanța de judecată în primul ciclu procesual și a faptului că, inclusiv membrele completului de judecată au apreciat că sunt în stare de incompatibilitate, sens în care au formulat două cereri de abținere distincte. În dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat precizează că instanța care a soluționat cererea de recuzare nu a observat aspectele care au format convingerea sa asupra antepronunțării și a parțialității completului de judecată.

Apărări formulate în cauză Intimații-pârâți Județul Cluj prin Președintele Consiliului Județean Cluj și Consiliul Județean Cluj prin Președintele Consiliului Județean Cluj au depus întâmpinare prin care solicită în principal anularea căii de atac, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivul de casare precizat și, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluție s-a fixat termen de judecată la data de pentru data de 16 martie 2021. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu încheierea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează: Cu privire la excepția nulității recursului, Înalta Curte reține că a motiva un recurs înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre cele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat. Nu orice nemulțumire a unei părți cu privire la soluția pronunțată poate constitui motiv de recurs, instanța fiind ținută să examineze numai acele critici privitoare la decizia atacată care pot fi încadrate în prevederile dispozițiilor menționate. În cauza de față, deși susținerile recurentului nu sunt structurate corespunzător, totuși unele critici pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., după cum se va arăta în cele ce urmează, astfel încât excepția nulității recursului nu este incidentă în cauză. În cauză recurentul-reclamant A. a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, cu o cerere de recuzare a doamnelor judecător B., C. și D., întrucât au făcut parte din completul care a soluționat recursul în primul ciclu procesual în cauză, astfel că se afla în stare de incompatibilitate absolută neputând soluționa calea de atac din al doilea ciclu procesual. Instanța de fond a respins cererea de recuzare constatând că în ce privește capătul întemeiat pe dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. argumentele părții sunt identice cu cele reținute în încheierea din data de 16 iulie 2020, ce are putere de lucru judecat. În ce privește motivele (identice cu declarația de abținere formulată de membrii completului de judecată) prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 C. proc. civ., s-a apreciat că cererea de recuzare nu este întemeiată, întrucât legiuitorul a urmărit să acorde posibilitatea justițiabililor de a-și manifesta neîncrederea față de lipsa de imparțialitate a unui judecător, dar calea unei cereri de recuzare nu poate să devină o simplă modalitate de înlăturare de la soluționarea pricinii, a unui judecător pe care partea nu îl agreează. Trebuie precizat că, în cauză, completul de judecată a formulat două cereri de abținere, prin prima cerere ce a fost respinsă prin încheierea din data de 16.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, doamnele judecător au invocat dispozițiile art. 41 pct. 1 și art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar cea de-a doua cerere a fost întemeiată pe dispozițiile art. 41 pct. 1 și art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 C. proc. civ. Curtea de Apel Cluj a respins prin încheierea recurată cea de-a doua cerere de abținere a completului de judecată întemeiat pe dispozițiile art. 41 alin. (1) ca fiind autoritate de lucru judecat, a constatat că nu au fost invocate motive suplimentare care să susțină aceste motiv de abținere și nu a analizat declarația de abținere din această perspectivă. Sub aspectul prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 C. proc. civ. s-a precizat că " (...) din cuprinsul declarației de abținere nu reiese niciun un motiv de factură subiectivă care să ducă la o fracturare a principiului imparțialității judecătorului chemat să soluționeze pricina. Aspectul că doamnele judecător au pronunțat o decizie în aceeași cauză, în primul ciclu procesual nu poate duce direct și imediat la incidența existentei unor aspecte care să nască îndoieli cu privire la modul în care judecătorul soluționează cauza". Împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare a declarat recurs reclamantul apreciind că instanța de fond a încălcat normele de procedură întrucât nu s-a observat că membrii completului de judecată a căror recuzare a înțeles să o ceară s-au antepronunțat în cauză. Motivul de recurs invocat este prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la punctele 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs. În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralității, al publicității ședințelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părții pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) și art. 338 C. proc. civ.. încălcarea dreptului de apărare dacă instanța a admis apelul și s-a pronunțat și asupra fondului, fără ca părțile să fi pus concluzii și asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialității și al nemijlocirii prin pronunțarea soluției în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului și nu au fost puse în dezbaterea părților; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greșită a unor texte de lege. Conform dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ.: "Judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare". Potrivit dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 C. proc. civ.,,(1) Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situații: 1. când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuția părților, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) și (5), nu îl face pe judecător incompatibil. (...) 13. atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa." Înalta Curte verificând actele și lucrările dosarului, se constată că în mod legal instanța de fond a constatat că există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește capătul din cererea de recuzare întemeiat pe dispozițiile art. art. 41 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ. prin raportare la încheierea de ședință din data de 16 iulie 2020. Prin soluția pronunțată în încheierea din data de 16 iulie 2020, nerecurată în cauză, în mod corect s-a reținut că "nu poate fi incident acest caz de incompatibilitate, doamnele judecător pronunțând, anterior, o decizie de casare în parte, în sensul că, admițând recursul declarat de Județul Cluj și Consiliul Județean Cluj, au casat în parte sentința civilă nr. 1305/04.06.2019 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2017 conexat cu dosarul nr. x/2017, menținând soluția privind excepția de nelegalitate al art. 26 din anexa 1 a HCJ nr. 26/29.01.2016 și trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. S-a reținut că litigiul se află în al doilea ciclu procesual, doamnele judecător fiind investite cu soluționarea recursului declarat împotriva sentinței prin care cauza a fost rejudecată, prin urmare nu se pune problema incompatibilității lor. Chiar dacă prin decizia de casare s-ar fi dat anumite dezlegări și îndrumări instanței de fond, Curtea constată că acestea au intrat în puterea de lucru judecat, fiind obligatorii pentru instanța fondului, potrivit dispozițiilor art. 501 alin. (1) C. proc. civ.." Înalta Curte precizează că, pentru judecătorul învestit să judece o cale extraordinară de atac de retractare împotriva unei decizii date tot într-o cale extraordinară de atac de retractare exercitată succesiv împotriva hotărârii sale din apel sau recurs, nu sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ., dacă din circumstanțele particulare ale litigiului reiese în mod evident că acesta nu este pus în situația de a-și evalua, direct sau indirect, propria hotărâre. Se constată că decizia de casare nr. 1588/20.11.2019 nu constituie o antepronunțare în calea de atac a recursului al doilea ciclu procesual, instanța de recurs verificând, în primul ciclu procesual, în concret, raportat la situația de fapt și de drept, doar legalitatea și temeinicia modului de soluționare a excepției de nelegalitate a art. 26, din Anexa 1 a HCJ nr. 26/29.01.2016 și în rest a constatat că nu s-a intrat în cercetarea fondului, întrucât s-au analizat actele supuse controlului de legalitate doar ca o consecință a admiterii acestei excepții. Înalta Curte apreciază că nu există niciun indiciu pentru care imparțialitatea și obiectivitatea celor 3 magistrați să fie știrbită, Curtea de Apel Cluj în mod legal și temeinic a respins cererea de recuzare întemeiată pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 C. proc. civ. În ceea ce privește susținerea că "inclusiv membrele completului de judecată au apreciat că sunt în stare de incompatibilitate, sens în care au formulat două cereri de abținere distincte" instanța de recurs nu o poate reține ca fiind un criteriu de admitere a căii de atac, întrucât, în acord cu prima instanță "din cuprinsul declarației de abținere nu reiese niciun un motiv de factură subiectivă care să ducă la o fracturare a principiului imparțialității judecătorului chemat să soluționeze pricina". Se constată că în cauza de față, recurentul deși formulează critici privind faptul că instanța s-ar fi antepronunțat în cauză, aspect care atrage sancțiunea nulității încheierii prin care s-a respins cererea sa de recuzare, în realitate este nemulțumit de soluția pronunțată de instanță cu privire la capetele principale de cerere, astfel încât motivul de casare invocat apare ca nefondat. Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.