ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2193/2021

Ședința publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanții A. și B. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului Județului Cluj, Prefectul Județului Cluj și Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Cluj, să se dispună anularea Hotărârii nr. 55/22.10.2020 emisă de Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Cluj.

2.1. Prin sentința civilă nr. 525 din data de 03.03.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, reținând că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, sunt incidente prevederile art. 15 alin. (4) - (6) din Legea nr. 136/2020.

2.2. Prin sentința civilă nr. 70/2020 din data de 10 martie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului Județului Cluj, Prefectul Județului Cluj și Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Cluj, având ca obiect anulare act administrativ, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reținut că, raportat la obiectul Hotărârii Comitetului Județean pentru Situații de Urgență Cluj nr. 55/22.10.2020, devine evident că măsurile dispuse nu se încadrează în sfera măsurilor reglementate de Legea nr. 136/2020.

În consecință, nu sunt aplicabile în cauză regulile speciale de competență, derogatorii de la dreptul comun, prevăzute de art. 15 alin. (6) din Legea nr. 136/2020, iar instanța competentă trebuie determinată potrivit normelor generale în materie, respectiv conform art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar inițiat de reclamanți este reprezentat de solicitarea acestora de anulare a Hotărârii nr. 55/22.10.2020 emisă de Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Cluj.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în cauză.

Astfel cum se poate observa din preambulul actului contestat, acesta a fost adoptat în aplicarea unor dispoziții din H.G. nr. 856/2020 din 14 octombrie 2020, privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 15 octombrie 2020, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, acest act normativ fiind emis, la rândul său, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, această ultimă lege neconținând, însă, nici un fel de dispoziții de procedură referitoare la contestarea actelor emise în aplicarea sa.

În același preambul este menționată și Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic, însă hotărârea ce face obiectul acțiunii nu se referă la niciuna dintre măsurile care pot fi dispuse în temeiul acestei legi.

Chiar dacă articolele 15-17 din Legea nr. 136/2020 cuprind norme derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, cu privire la instanța competentă și compunerea completului de judecată, Înalta Curte constată că situația dedusă judecății nu poate fi subsumată acestor texte de lege.

Hotărârea C.J.S.U. Cluj nr. 55/22.10.2020 nu se încadrează în ipoteza actului normativ special, întrucât aceasta nu vizează măsura instituirii carantinei zonale ori a izolării, dată de legiuitor în competența specială a secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel de la sediul autorității pârâte și judecată în complet compus din trei judecători.

Prin urmare, întrucât reclamanții au contestat legalitatea măsurilor privind purtarea măștii în spațiile deschise, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente prevederile Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 și nu cele ale Legii nr. 136/2020, actul contestat nefiind un act normativ referitor la măsuri de izolare sau carantină dispuse în temeiul acestei legi.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 42 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 21/2004, privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, care stabilesc faptul că hotărârile prin care se declară, se prelungește sau încetează starea de alertă, precum și cele prin care se stabilește aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă, la nivel național sau pe teritoriul mai multor județe, pot fi atacate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004.

În condițiile în care, prin hotărârea atacată, s-a stabilit aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă pe raza Județului Cluj, se constată că aceasta intră în categoria actelor anterior menționate, iar regimul său de contestare este cel reglementat de dreptul comun în materia contenciosului administrativ, respectiv de Legea nr. 554/2004, act normativ care, la articolul 10, prevede că "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Cum actul administrativ contestat a fost emis de către o autoritate publică județeană, respectiv Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Cluj, devine aplicabil criteriul rangului autorității emitente, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantele A. și B. în contradictoriu cu pârâții Prefectul Județului Cluj, Instituția Prefectului Cluj și Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Cluj în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 aprilie 2021.