ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4172/2021

Ședința publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Cluj la data de 03.11.2020, precizată, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții GARDA FORESTIERĂ CLUJ și MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ȘI PĂDURILOR, a solicitat instanței obligarea pârâților la plata sumei de 184.342,75 RON și a dobânzilor aferente anului 2020 pentru despăgubirile/compensațiile/ajutoare de stat destinate proprietarilor de păduri cu funcții speciale de protecție situate în zona/tipul funcțional Tl și T2 ca urmare a restricțiilor prevăzute în amenajamentele silvice, anularea adresei nr. x/01.10.2020 emisă de Garda Forestiera Cluj prin care a fost respinsa cererea de obținerea a compensațiilor, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a adresat pârâtei Garda Forestieră Cluj cu cererea nr. x/29. VI.2020 pentru a achita suma de 184342,75 RON și a dobânzilor aferente anului 2020 pentru despăgubirile/compensațiile/ajutoare de stat destinate proprietarilor de păduri cu funcții speciale de protecție situate în zona/tipul funcțional Tl și T2 ca urmare a restricțiilor prevăzute în amenajamentele silvice.

Prin cererea modificatoare de la dosar fond, reclamantul a solicitat obligarea ambilor pârâți la plata sumei de 184.342,75 RON și dobânzi.

Prin sentința civilă nr. 1023 din data de 14.04.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Tribunalului Cluj, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, invocată de instanță din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamantul A., CUI x, în contradictoriu cu pârâții GARDA FORESTIERĂ CLUJ și MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ȘI PĂDURILOR, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Prin sentința nr. 146/2021, din 19 mai 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a III - a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale. A suspendat judecata cauzei.

A înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului de competență.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Înalta Curte constată că, în cauză, există un conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că cererea dedusă judecății vizează obligarea pârâtei Garda Forestieră Cluj la plata sumei de 184.342,75 RON și a dobânzilor aferente anului 2020 pentru despăgubirile/compensațiile/ajutoare de stat destinate proprietarilor de păduri cu funcții speciale de protecție situate în zona/tipul funcțional Tl și T2, ca urmare a restricțiilor prevăzute în amenajamentele silvice, și anularea adresei nr. x/01.10.2020 emisa de Garda Forestiera Cluj, prin care a fost respinsa cererea de obținerea a compensațiilor.

Prin cererea modificatoare, reclamanta și-a extins cererea de chemare în judecată și față de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și a solicitat obligarea ambilor pârâți la plata sumei de 184.342,75 RON plus dobânzi.

Raportat la această extindere de acțiune, Tribunalul Cluj a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a pricinii revine Tribunalului Cluj, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată se solicită anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv adresa nr. x/01.10.2020 emisa de Garda Forestiera Cluj, prin care a fost respinsă cererea reclamantei de obținerea a compensațiilor destinate proprietarilor de păduri cu funcții speciale de protecție situate în zona/tipul funcțional Tl și T2 ca urmare a restricțiilor prevăzute în amenajamentele silvice.

Sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 din perspectiva criteriului rangului autorității emitente a actului administrativ asimilat, respectiv refuzul Gărzii Forestiere Cluj de a acorda reclamantei compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiunilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice ce determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă. Prin urmare, pentru stabilirea competenței materiale de soluționare a prezentei cauze are relevanță rangul autorității emitente a actului atacat,

Chemarea în judecată a Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, autoritate publică centrală, nu determină schimbarea competenței materiale; actul administrativ contestat este emis de autoritatea publică locală, Garda Forestieră Cluj, iar potrivit H.G. nr. 861/2009, documentația pentru acordarea alocațiilor bugetare se transmite de către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură către direcția care gestionează bugetul din cadrul acestei autorități, sumele necesare decontării fiind transmise de către direcția care gestionează bugetul din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Prin urmare, competenta de soluționare a prezentei cauze revine Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, .

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Cluj și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 septembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.