ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2452/2023

Ședința publică din data de 10 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalul Maramureș, sub nr. x/2022, reclamantul OCOLUL SILVIC SILVA BORȘA S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții GARDA FORESTIERĂ CLUJ și MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ȘI PĂDURILOR:

a.) Pentru perioada 12.11.2018-31.12.2018, acordarea dobânzii legale penalizatoare aferente sumei de 29.239,76 RON începând cu data de 31.01.2019;

b.) Pentru perioada 01.01.2019-31.03.2019, acordarea dobânzii legale penalizatoare aferente sumei de 73.385,38 RON începând cu data de 01.05.2019;

c.) Pentru perioada 01.04.2019-30.06.2019, acordarea dobânzii legale penalizatoare aferente sumei de 74.200,78 RON începând cu data de 31.07.2019;

d.) Pentru perioada 01.07.2019-30.09.2019, acordarea dobânzii legale penalizatoare aferente sumei de 74.200,78 Iei începând cu data de 31.10.2019;

e.) Pentru perioada 01.10.2019-31.12.2019, acordarea dobânzii legale penalizatoare aferente sumei de 75.016,17 RON începând cu data de 31.01.2020;

f.) Pentru perioada 01.01.2020-31.03.2020, acordarea dobânzii legale penalizatoare aferente sumei de 84.035,21 RON începând cu data de 01.05.2020.

În subsidiar, reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legală penalizatoare aferentă întregii sume de 410.078,08 Iei de la data punerii în întârziere, care s-a realizat prin Notificarea nr. x din data de 18.10.2021;

Prin sentința civilă nr. 1222 de la data de 26 noiembrie 2022, Tribunalul Maramureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, în speță, nu se reproșează neacordarea avizului de către conducătorul Gărzii Forestiere Cluj, susținându-se de către reclamant că cererile formulate de către aceasta au fost avizate favorabil. Este supusă atenției instanței conduita pârâtelor legată de plata efectivă a sumelor pretinse de către reclamant, chestiune ce ține, în principal, potrivit prevederilor legale, de sfera atribuțiilor instituției publice centrale chemată în judecată în calitate de pârâtă.

Având în vedere calitatea persoanei juridice de la care emană refuzul pretins vătămător de recunoaștere a dreptului reclamantului obiect al petitului acțiunii, aceea de autoritate publică centrală, în virtutea prevederilor art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a prezentei cauze revine Curții de Apel Cluj.

Prin sentința civilă nr. 47 de la data de 25 ianuarie 2023, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul OCOLUL SILVIC "SILVA" BORȘA S.R.L., în contradictoriu cu pârâții GARDA FORESTIERĂ CLUJ și MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ȘI PĂDURILOR, în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

A constatat instanța ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul către ÎCCJ, secția de contencios administrativ în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea a reținut că pârâta Garda Forestieră Cluj este cea care are atribuții în ceea ce privește primirea, verificarea și plata indemnizațiilor reprezentând dobânzi legale penalizatoare, că plata debitului principal a fost efectuată de către Garda Forestieră Cluj precum și aspectul că, în acord cu dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 77/2022, Garda Forestieră este ordonator terțiar de credite și, deci, este cea care face efectiv plata către beneficiar.

În acest context poate fi interpretată dispoziția menționată la art. 4 alin. (5) din Legea numărul 374/2006, respectiv că autoritatea publică centrală care răspunde de a silvicultură, având calitatea de ordonator principal de credite, este cea care dispune alocarea sumei necesară, însă plata sumei efective este realizată de către Garda Forestieră competentă teritorial.

Curtea a mai reținut că în determinarea competenței sunt incidente și dispozițiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., unde se arată următoarele:

"Cereri accesorii, adiționale și incidentale

(1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120."

În consecință, în temeiul art. 132 C. proc. civ. a stabilit competența de soluționare în favoarea tribunalului.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Reclamantul a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâților de acordare a indemnizațiilor reprezentând contravaloarea serviciilor de pază a fondului forestier aparținând A. pentru perioada 12.11.2018-31.03.2020, care se cuvin reclamantului în temeiul art. 4 alin. (5) și alin. (6) din Legea nr. 374/2006 și plata dobânzilor legale pentru mai multe perioade menționate expres în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe se referă la stabilirea instituției care are atribuții în ceea ce privește primirea, verificarea și plata indemnizațiilor de natura celor solicitate de reclamant.

Așa cum a reținut și Curtea de Apel Alba Cluj, Înalta Curte constată că, în cauză, calitatea de instituție cu atribuții în plata indemnizației solicitate de reclamant o are Garda Forestieră Cluj, în calitate de ordonator terțiar de credite, autoritate publică locală.

Astfel, prezintă relevanță în cauză disp. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Instanța competentă-(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Art. 4 alin. (5) din Legea nr. 374/2006: "Cheltuielile prevăzute la alin. (3) lit. a), care nu se pot suporta din veniturile realizate din valorificarea produselor accidentale și din fondul de suspendare a serviciului public cu specific silvic, se suportă de la bugetul de stat și se decontează, trimestrial, ocolului silvic în drept, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, în baza avizului acordat de conducătorul structurii teritoriale de specialitate a acesteia, la propunerea acestuia."

Art. 4 alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 77 din 30 iunie 2021 privind înființarea Gărzii Forestiere Naționale: "...(3) Inspectorul general are calitatea de ordonator secundar de credite, în condițiile legii.

(4) Conducerea fiecăreia dintre Gărzile forestiere, prevăzute în anexă, este asigurată de un inspector-șef, funcționar public de conducere, care are calitatea de ordonator terțiar de credite."

Având în vedere că reclamantul urmărește obligarea pârâtului Garda Forestieră Cluj la plata unor indemnizații ce reprezintă contravaloarea serviciilor de pază a fondului forestier, prin raportare la conținutul normelor juridice anterior expuse, rezultă că atribuții de soluționarea pretenției deduse judecății are Grada Forestieră Cluj – autoritate publică locală.

Autoritatea publică centrală, respectiv Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, care răspunde de silvicultură, având calitatea de ordonator principal de credite, este cea care dispune alocarea sumei necesare, însă plata sumei efective este realizată de către Garda Forestieră competentă teritorial.

Din perspectiva dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind refuzul de emitere a unui act administrativ de o autoritate publică locală sau județeană este de competenta soluționare în fond a tribunalelor administrativ-fiscale.

Înalta Curte constată că împrejurarea anterior expusă este de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, sub aspectul competenței de soluționare a cauzei, în primă instanță, de către tribunal – secția de contencios administrativ și fiscal.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Maramureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Ocolul Silvic "Silva" Borșa S.R.L. și pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Garda Forestieră Cluj în favoarea Tribunalului Maramureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.

Președinte,