ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 730/2024

Ședința publică din data de 8 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 14.06.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună: constatarea refuzului nejustificat al pârâtei Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea de soluționare a cererii nr. x/09.12.2022, înregistrată la aceasta sub nr. x/12.12.2022, privind acordarea compensațiilor aferente perioadei 01.01.2010-31.12.2013, prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, în baza Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1370/2022, manifestat expres prin Adresa nr. x/21.12.2022; obligarea pârâților, în solidar, la plata despăgubirilor în cuantum de 106.809,97 RON, reprezentând echivalentul compensațiilor aferente perioadei 01.01.2010-31.12.2013, calculate potrivit formulei prevăzute de art. 2 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 1370/2022; obligarea pârâților, în solidar, la plata dobânzii legale penalizatoare, potrivit O.G. nr. 13/2011, începând cu data depunerii cererii pe cale administrativă la structura teritorială de specialitate - Garda Forestieră, care este data de 12.12.2022 și până la data plății efective; obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

La data de 01.08.2023, reclamanta a formulat precizare la acțiune, prin care, în temeiul art. 204 C. proc. civ., a înțeles să precizeze acțiunea prin inserarea unui nou capăt de cerere în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, respectiv: constatarea refuzului nejustificat al pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor de acordare a compensațiilor aferente perioadei 01.01.2010-31.12.2023, raportat la plângerea prealabilă nr. x/20.01.2023, înregistrată la acesta sub nr. x/26.01.2023, manifestat expres prin adresa nr. x/06.02.2023.

2.1. Prin sentința civilă nr. 690 din 22 septembrie 2023, Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamant în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, din motivarea în fapt a cererii introductive și a precizării acesteia rezultă că partea reclamă un pretins refuz nejustificat al autorităților pârâte de a-i soluționa cererea de despăgubiri, reprezentând echivalentul compensațiilor aferente perioadei 01.01.2010-31.12.2013, calculate potrivit art. 2 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 1370/202.,

Așa fiind, a constatat că obiectul cauzei de față vizează un act administrativ atipic, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv un pretins refuz nejustificat al autorității publice locale Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea, respectiv al autorității centrale Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, de a rezolva cererile formulate de reclamantă.

Enunțând dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în baza căruia actele administrative tipice sau atipice (asimilate) pot fi contestate la instanța de contencios administrativ și ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu privire la competența materială de soluționare a cererii deduse judecații, tribunalul a apreciat că, în cauză, sumele solicitate ca despăgubiri nu se încadrază în categoria taxelor, impozitelor, contribuțiilor, datoriilor vamale sau accesorii ale acestora.

Așa fiind, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, care privește acte atipice, asimilate, respectiv refuzul autorităților publice pârâte de acordare a despăgubirilor solicitate de către reclamantă, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului administrativ asimilat, atacat.

Totodată, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor H.G. nr. 861/2009, Ministerului Apelor și Pădurilor îi revin, în principal, atribuții în ceea ce privește problema acordării compensațiilor reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, astfel încât competența materială de soluționare a prezentei cauze urmează a se stabili în raport de rangul acestei autorități publice.

Cum pârâtul Mediului, Apelor și Pădurilor este parte în raportul de drept administrativ dedus judecății și este o autoritate publică centrală, organizată la nivel național, care asigură acordarea acestor compensații, revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel competența materială de a judeca în primă instanță cauza dedusă judecății, iar competența teritorială revine curții de apel din circumscripția teritorială unde își are sediul reclamanta, respectiv Curții de Apel Craiova.

2.2. Prin sentința civilă nr. 620 din 5 decembrie 2023, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație si Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea acestei soluții, Curtea a reținut că, în cauză, raportat la art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiul dedus judecății este unul de contencios administrativ generat de nesoluționarea cererii adresate Gărzii Forestiere Râmnicu Vâlcea, la data de 09.12.2022, pentru acordarea compensațiilor aferente perioadei 01.01.2010 - 31.12.2013, prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, în baza Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1370/2022, manifestat expres prin Adresa nr. x/21.12.2022.

În aceste condiții, cererea privind constatarea refuzului nejustificat al pârâtului MMAP de acordare a compensațiilor aferente perioadei 01.01.2010-31.12.2013 raportat la plângerea prealabilă nr. x/20.01.2023, manifestat prin adresa x/06.02.2023, este accesorie acțiunii ce vizează refuzul nejustificat de rezolvare a cererii de acordare a unor drepturi, adresata Gărzii Forestiere Vâlcea, astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., competența poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecății, respectiv refuzul (justificat sau nejustificat) de soluționare a cererii adresate autorității de rang local - Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea. Tot caracter accesoriu are și capătul de cerere privind obligarea pârâților, în solidar, la plata despăgubirilor în cuantum de 106.809,97 RON, reprezentând echivalentul compensațiilor aferente perioadei 01.01.2010-31.12.2013, calculate potrivit formulei prevăzute de art. 2 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 1370/2022.

În legătură cu petitul privind refuzul nejustificat al pârâtului MMAP de acordare a compensațiilor, Curtea constată că pretinsul refuz al acestui pârât, exprimat în cuprinsul adresei x/06.02.2023, reprezintă răspunsul la plângerea prealabilă adresată acestui pârât de revocare a adresei x/21.12.2022, prin care a fost respinsă cererea reclamantei adresată Gărzii Forestiere Vâlcea de soluționarea a cererii privind acordarea compensațiilor.

Pe de altă parte, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 5 din H.G. nr. 1370/2022, invocat de către reclamantă, structura teritorială verifică cererea depusă de solicitant și decide admiterea sau respingerea ei, în cazul admiterii, documentele fiind înaintate autorității publice centrale.

Prin urmare, toate aceste considerente demonstrează caracterul accesoriu al cererii care exprimă refuzul nejustificat al pârâtului MMAP de soluționare a cererii adresate acestuia.

Astfel, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, iar împrejurarea că reclamanta a formulat cererea și în contradictoriu cu autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, respectiv Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, nu este de natură a atrage competența materială a Curții de Apel.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună: constatarea refuzului nejustificat al pârâtei Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea de soluționare a cererii nr. x/09.12.2022, înregistrată la aceasta sub nr. x/12.12.2022, privind acordarea compensațiilor aferente perioadei 01.01.2010-31.12.2013, prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, în baza Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1370/2022, manifestat expres prin Adresa nr. x/21.12.2022; obligarea pârâților, în solidar, la plata despăgubirilor în cuantum de 106.809,97 RON, reprezentând echivalentul compensațiilor aferente perioadei 01.01.2010-31.12.2013, calculate potrivit formulei prevăzute de art. 2 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 1370/2022; obligarea pârâților, în solidar, la plata dobânzii legale penalizatoare, potrivit O.G. nr. 13/2011, începând cu data depunerii cererii pe cale administrativă la structura teritorială de specialitate - Garda Forestieră, care este data de 12.12.2022 și până la data plății efective; obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ. Prin precizarea la acțiune, reclamanta a inserat un nou capăt de cerere în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, respectiv: constatarea refuzului nejustificat al pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor de acordare a compensațiilor aferente perioadei 01.01.2010-31.12.2023, raportat la plângerea prealabilă nr. x/20.01.2023, înregistrată la acesta sub nr. x/26.01.2023, manifestat expres prin adresa nr. x/06.02.2023.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenței instanței de fond, respectiv criteriul valoric și criteriul rangului autorității emitente în cadrul sistemului administrativ.

Atât Curtea de Apel Craiova, cât și Tribunalul Gorj au apreciat că în cauză nu este incident criteriul valoric, întrucât pretențiile reclamantei nu fac parte din categoriile enumerate de textul de lege (taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora), urmând a da prevalență criteriului rangului autorității emitente. Totuși, aplicând acest criteriu, cele două instanțe au dat dezlegări diferite asupra competenței de soluționare a cauzei, pornind de la interpretarea diferită a obiectului dedus judecății și a cadrului procesual pasiv.

Înalta Curte reține ca fiind corectă opinia cu privire la înlăturarea criteriului valoric de stabilire a competenței de soluționare a cauzei, întrucât despăgubirile solicitate de reclamantă, reprezentate de contravaloarea produselor lemnoase pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, nu se înscriu în categoria creanțelor fiscale enumerate în cuprinsul art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește modalitatea de aplicare a criteriului rangului autorității emitente, Înalta Curte constată că reclamanta a chemat în judecată atât pârâta Garda Forestieră Vâlcea, care are calitatea de autoritate publică locală, cât și pârâtul Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, care are calitatea de autoritate publică centrală.

În aceste condiții, competența instanței de contencios administrativ nu poate fi determinată strict de cadrul procesual pasiv, ci și de obiectul principal al cererii de chemare cu care a fost investită. Astfel, în situația în care persoana care se consideră vătămată înțelege să cheme în judecată atât o autoritate publică locală, cât și una centrală, pentru stabilirea instanței competente este esențială identificarea actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) și i) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În cauza de față, obiectul principal al cererii îl reprezintă anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră Vâlcea, respectiv adresa nr. x/21.12.2022, pe care reclamanta o apreciază a fi un refuz nejustificat de acordare a unor drepturi.

Cererea de acordare a despăgubirilor reprezentate de contravaloarea produselor lemnoase pe care reclamanta nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, îndreptată împotriva ambilor pârâți, are caracter accesoriu față de capătul principal de cerere, fiind, astfel, incidente prevederile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești (...)".

În considerarea specificului cererilor formulate în contencios administrativ, acțiunea vizând plata despăgubirilor nu poate avea decât caracter accesoriu în raport de capătul principal de cerere, fiind o consecință a înlăturării actului administrativ nelegal, potrivit art. 8 alin. (1), coroborat cu art. 18 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Cererea privind constatarea refuzului nejustificat al pârâtului MMAP de acordare a compensațiilor aferente perioadei 01.01.2010-31.12.2013 raportat la plângerea prealabilă nr. x/20.01.2023, manifestat prin adresa x/06.02.2023, este accesorie acțiunii ce vizează refuzul nejustificat de rezolvare a cererii de acordare a unor drepturi, adresata Gărzii Forestiere Vâlcea, astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., competența poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecății, respectiv refuzul (justificat sau nejustificat) de soluționare a cererii adresate autorității de rang local - Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea.

În legătură cu petitul privind refuzul nejustificat al pârâtului MMAP de acordare a compensațiilor, se constată că pretinsul refuz al acestui pârât, exprimat în cuprinsul adresei x/06.02.2023, reprezintă răspunsul la plângerea prealabilă adresată acestui pârât de revocare a adresei x/21.12.2022, prin care a fost respinsă cererea reclamantei adresată Gărzii Forestiere Vâlcea de soluționarea a cererii privind acordarea compensațiilor.

Pe de altă parte, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 5 din H.G. nr. 1370/2022, invocat de către reclamantă, structura teritorială verifică cererea depusă de solicitant și decide admiterea sau respingerea ei, în cazul admiterii, documentele fiind înaintate autorității publice centrale.

Prin urmare, toate aceste considerente demonstrează caracterul accesoriu al cererii care exprimă refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor de soluționare a cererii adresate acestuia.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acțiunii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii - refuzul nejustificat de rezolvare a cererii de acordare a unor drepturi, adresata Gărzii Forestiere Vâlcea, Înalta Curte constată că, în speță, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, conform art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, fiind determinată de poziționarea în sistemul autorităților publice a emitentului actului administrativ contestat, în cazul de față Garda Forestieră Vâlcea, autoritate publică locală, împrejurarea că reclamanta a formulat cererea și în contradictoriu cu autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, respectiv Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, nefiind de natură a atrage competența materială a Curții de Apel.

Astfel, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte reține, potrivit dovezilor de la dosar, că reclamanta are sediul în circumscripția teritorială a Tribunalului Gorj, motiv pentru care constată că această instanță este competentă material și teritorial să soluționeze cauza în fond.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și Vale în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea și Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.