ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 176/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor și Garda Forestieră Râmnicu-Vâlcea, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să acorde sumele cu titlu de compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, prev. de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 74/2010 și alte acte normative, precum și obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate. A precizat reclamanta valoarea acestor compensații, astfel cum a fost calculată de reprezentanții pârâtelor ca fiind 53.685,45 RON pentru perioada 2014 - 2016.

Prin Sentința nr. 810 din 17 aprilie 2018, pronunțată de Judecătoria Motru, în Dosarul nr. x/2017 a fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Motru invocată de pârâtele Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea și Ministerul Apelor și Pădurilor și s-a declinat competența de soluționare a cauzei civile având ca obiect pretenții formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Garda Forestieră Râmnicu-Vâlcea și Ministerul Apelor și Pădurilor, în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 31 august 2018, sub nr. x/2018, cu prim termen de judecată la data de 28 septembrie 2018, termen la care Tribunalul din oficiu a invocat excepția necompetentei materiale a Tribunalului Gorj în soluționarea acțiunii dedusă judecății.

Prin Sentința nr. 1209 din data de 28 septembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/2018, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Apelor și Pădurilor, și Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/2018.

Prin Sentința nr. 495/2018,Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Craiova.

A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor și Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea, în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A înaintat cauza în vederea soluționării conflictului negativ de competență în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că în cauză s-a ivit un conflict negativ de competență, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, și Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența, îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cererea formulată de reclamanta A..

Prin cererea introductivă, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtelor Ministerul Apelor și Pădurilor și Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea la acordarea obligaților de plată a compensațiilor în cuantum de 53.685,45 RON pentru perioada 2014 - 2016, compensații ce reprezintă contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiunilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice ce determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă - aferentă suprafeței de 22,3 ha teren cu vegetație forestieră reconstituit reclamantei prin T.P. nr. x/08.01.2013, - prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 și art. 4 lit. s) din O.G. nr. 14/2010.

Garda Forestieră Râmnicu-Vâlcea, cu adresa nr. x/01.08.2017 a restituit procuratorului reclamantei documentația înaintată pentru a fi completată în mod corespunzător de către ocolul silvic de care aparține terenul.

Cu adresa nr. x/07.09.2017, pârâta Garda Forestieră Râmnicu-Vâlcea a comunicat procuratorului reclamantei că de la publicarea în Monitorul Oficial a H.G. nr. 447/30.06.2017 nu se mai pot acorda compensații retroactive, răspunzând astfel punctului de vedere solicitat de către procurator cu adresa nr. x/10.08.2017.

În conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 (forma în vigoare la data formulării acțiunii): "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, autoritatea publică reprezintă orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, în privința competenței de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 din perspectiva criteriului rangului autorității emitente a actului administrativ asimilat, respectiv refuzul Gărzii Forestiere Râmnicu-Vâlcea de a acorda reclamantei compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiunilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice ce determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă.

Prin urmare, pentru stabilirea competenței materiale de soluționare a prezentei cauze are relevanță rangul autorității emitente a actului atacat, respectiv Garda Forestieră Râmnicu-Vâlcea, aceasta fiind o autoritate publică locală, cum în mod judicios a reținut Curtea de Apel Craiova, competent să soluționeze prezenta cauză în primă instanță fiind Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Chemarea în judecată a Ministerului Apelor și Pădurilor, autoritate publică centrală, nu determină schimbarea competenței materiale; actul administrativ contestat este emis de autoritatea publică locală, Garda Forestieră Râmnicu-Vâlcea, iar potrivit H.G. nr. 861/2009, documentația pentru acordarea alocațiilor bugetare se transmite de către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură către direcția care gestionează bugetul din cadrul acestei autorități, sumele necesare decontării fiind transmise de către direcția care gestionează bugetul din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și intimații Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea, Ministerul Apelor și Pădurilor în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV