ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1202/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. x/2017 la data de 17 mai 2017, reclamantul Composesoratul A., prin reprezentant, a chemat în judecată pe pârâții Garda Forestieră Brașov, prin reprezentant legal, și Ministerul Apelor și Pădurilor, prin ministru, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nesoluționarea în termenul legal de 30 de zile a Cererii reclamantei de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2017, și, în consecință, să dispună următoarele:

- obligarea în solidar a pârâților de rând 1 și 2 la plata sumei de 526.529,09 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamantul nu le-a putut recolta în calitate de proprietar pentru suprafața de pădure de 1.445,30 ha, situate în tipul funcțional T I și T II, cu titlul de compensații/ajutoare de stat aferente anului 2017;

- obligarea în solidar a pârâților de rând 1 și 2 la plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 526.529,09 RON, începând cu data de 03.04.2017 și până la plata efectivă a debitului;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2102 din 7 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Harghita s-a admis excepția de necompetență materială a tribunalului, invocată de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul Composesoratul A., prin reprezentant legal, împotriva pârâților Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor, în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că la stabilirea competenței materiale operează criteriul autorității publice chemate în judecată și, din moment ce într-unul din capetele de cerere se pretinde obligarea unei autorități publice centrale (Ministerul Apelor și Pădurilor) să efectueze o operațiune administrativă de plată a unor sume de bani, Curtea de Apel Târgu-Mureș este competentă material și teritorial să soluționeze integral prezenta acțiune, această soluție fiind în concordanță cu cea mai recentă practică a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie.

2.2. Prin sentința nr. 33 din 26 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a curții de apel, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Harghita.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia, precum și suspendarea judecării cauzei.

Pentru pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că, având în vedere obiectul cauzei, în materia contenciosului administrativ, criteriul de stabilire a competenței materiale este acela al emitentului actului, care în cauză este o autoritate publică locală, Garda Forestieră Brașov, chemarea în judecată și a MAP - organ ierarhic superior al Gărzi Forestiere Brașov și autoritate publică centrală în materia silviculturii, nu schimbă cu nimic competența, întrucât actul administrativ atacat nu emană de la această autoritate, astfel că în raport cu prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Harghita este instanța competentă să soluționeze cauza.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Astfel cum rezultă din înscrisurile din dosarul cauzei, prin acțiunea introductivă de instanță reclamantul a solicitat, în esență, în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor, contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar pentru suprafața de pădure de 1.445,30 ha, situate în tipul funcțional T I și T II, cu titlul de compensații/ajutoare de stat aferente anului 2017, în cuantum de 526.529,09 RON, precum și plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 526.529,09 RON, începând cu data de 03.04.2017 și până la plata efectivă a debitului.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În raport de dispozițiile legale citate, competența materială de soluționare a cauzelor de către instanțele de contencios administrativ se stabilește în raport de două criterii și anume: al rangului organului emitent/autorității publice, respectiv criteriul valoric care privește taxele și impozitele, contribuțiile, datoriile vamale, precum și accesorii ale acestora.

În cauză, după cum se constată, sumele solicitate ca despăgubiri nu se încadrează în categoria taxelor, impozitelor, contribuțiilor, datoriilor vamale, precum și accesorii ale acestora.

Acțiunea formulată vizează refuzul autorităților publice pârâte de acordare a despăgubirilor solicitate de reclamantă, astfel că se va stabili competența materială de soluționare a cauzei în raport de criteriul rangului autorității publice pârâte implicată în raportul juridic administrativ.

În cauză, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 861/2009, Ministerului Apelor și Pădurilor îi revin, în principal, atribuții în ceea ce privește problema acordării compensațiilor reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, astfel încât competența materială de soluționare a prezentei cauze urmează a se stabili în raport de rangul acestei autorități publice.

Întrucât Ministerul Apelor și Pădurilor se încadrează în categoria autorităților publice centrale, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei de față revine Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Composesoratul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor și Garda Forestieră Brașov în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2018.