ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4107/2023

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11.07.2022, sub nr. x/2022, reclamantele A., B., C., D., E., toate prin reprezentant convențional, avocat F., în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâții GARDA FORESTIERĂ PLOIEȘTI și MINISTERUL MEDIULUI, APELOR și PĂDURILOR, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să dispună următoarele:

- constatarea refuzului nejustificat al pârâtului M.M.AP. și a nesoluționării în termenul legal de 30 zile-reprezentând un refuz nejustificat prin tăcere administrativă- de către pârâtul G. a cererilor de acordare a dobânzilor aferente compensațiilor pentru anii 2020 și 2021;

- obligarea pârâților, în solidar, la plata dobânzii aferente compensațiilor pentru anii 2020 și 2021 în cuantum total de 108.405,48 RON cuvenite reclamantelor, în temeiul prevederilor art. 2, 3 și 6 din O.G. nr. 13/2011 coroborat cu art. 1535 alin. (1) C. civ.;

- obligarea pârâților, în solidar, la plata dobânzii aferente sumei de 108.405,48 RON ce constă în dobânda solicitată prin petitul nr. II, de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective, în temeiul art. 1.489 alin. (2) teza a II-a C. civ.;

- obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, în caz de opunere, potrivit art. 453 C. proc. civ.

2.1. Prin sentința nr. 6850/19.12.2022, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantele A., B., C., D., E. și pe pârâții GARDA FORESTIERA PLOIESTI și MINISTERUL MEDIUULUI, APELOR ȘI PĂDURILOR în favoarea Curții de Apel București.

La pronunțarea acestei soluții, Tribunalul București a reținut că, față de obiectul cererii ce consta în refuzul unei autorități publice centrale de a soluționa cererile de acordare a unor dobânzi, obiect care nu are nicio legătură cu problema taxelor, impozitelor, contribuții sau datorii vamale, pentru stabilirea competenței materiale se impune a fi avută în vedere că unul dintre cei doi pârâți este o autoritate publice centrală. În acest context, văzând că unele reclamante au domiciliul în București, față de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a constatat că prezenta cauză este dată în competența primei instanțe Curții de Apel București.

2.2. Prin sentința civilă nr. 616 din data de 07.04.2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, competentă să soluționeze conflictul.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut că, sub aspectul raporturilor derulate între părți, în situația în care persoana care se consideră vătămată înțelege să cheme în judecată atât o autoritate publică locală, cât și una centrală, pentru stabilirea instanței competente este esențială identificarea actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Curtea a constatat că actul vătămător, care a produs efecte juridice și a constituit punctul de plecare al litigiului este reprezentat de nesoluționarea în termenul legal de către structura teritorială de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură a cererilor reclamantelor de achitare a plăților compensatorii pentru anii 2020 și 2021.

În speță, structura teritorială de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură cererea pentru acordarea unor compensații și direcția care gestionează bugetul din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură primește deconturile justificative întocmite conform prevederilor art. 8 alin. (3) lit. a) și asigură acordarea plăților compensatorii este GARDA FORESTIERA PLOIESTI, autoritatea publică locală.

În raport de dispozițiile Legii nr. 554/2004 la stabilirea competenței instanței de judecată se are în vedere autoritatea publică emitentă a actului administrativ vătămător și nu autoritatea publică din al cărui buget urmează a fi achitate despăgubirile, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Reclamantele au înțeles să învestească instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care solicită recunoașterea dreptului reclamantelor la despăgubiri cu consecința obligării celor două pârâte la plata despăgubirilor în cuantum de 108.405,48 RON reprezentând dobândă legală aferentă compensațiilor pentru anii 2020 și 2021, cereri ce își au izvorul în refuzul pârâtelor de a-și îndeplini în termenul legal obligațiile prevăzute de dispozițiile art. 8 și 9 din H.G. nr. 447/2017.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenței instanței de fond, respectiv criteriul valoric și criteriul rangului autorității emitente în cadrul sistemului administrativ.

Atât Curtea de Apel București, cât și Tribunalul București au apreciat că, în cauză, nu este incident criteriul valoric, întrucât pretențiile reclamantelor nu fac parte din categoriile enumerate de textul de lege (taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora), urmând a da prevalență criteriului rangului autorității emitente. Totuși, aplicând acest criteriu, cele două instanțe au dat dezlegări deosebite asupra competenței de soluționare a cauzei, pornind de la interpretarea diferită a obiectului dedus judecății și a cadrului procesual pasiv.

În ceea ce privește modalitatea de aplicare a criteriului rangului autorității emitente, Înalta Curte constată că reclamanta a chemat în judecată atât pârâta Garda Forestieră Ploiești, care are calitatea de autoritate publică locală, cât și pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, organ central al administrației publice de specialitate.

Competența instanței de contencios administrativ nu este determinată strict de cadrul procesual pasiv, ci și de obiectul principal al cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită.

Astfel, în situația în care persoana care se consideră vătămată înțelege să cheme în judecată atât o autoritate publică locală, cât și una centrală, pentru stabilirea instanței competente este esențială identificarea actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) și i) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că, în cauza de față, actul vătămător, care a produs efecte juridice și a constituit punctul de plecare al litigiului este reprezentat de nesoluționarea în termenul legal de către structura teritorială de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură a cererilor reclamantelor de achitare a plăților compensatorii pentru anii 2020 și 2021.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 447/2017, structurile silvice teritoriale de specialitate virează către beneficiarii schemei sumele necesare plăților compensatorii pentru funcțiile de protecție ale pădurii, în conturi deschise distinct pe numele acestora în cadrul unei instituții financiar-bancare.

Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului administrativ-fiscal, fiind determinată de poziționarea în sistemul autorităților publice a emitentului actului administrativ asimilat, în cazul de față Garda Forestieră Ploiești, care este o autoritate publică locală.

Pe de altă parte, chemarea în judecată a Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, autoritate publică centrală, nu poate determina schimbarea competenței materiale, având în vedere și dispozițiile H.G. nr. 861/2009, potrivit cărora documentația pentru acordarea alocațiilor bugetare se transmite de către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură către direcția care gestionează bugetul din cadrul acestei autorități, sumele necesare decontării fiind transmise de către direcția care gestionează bugetul din cadrul autorității publice centrale, către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

În acest sens este și Soluția de principiu adoptată în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 7 mai 2018, potrivit căreia:

"În acțiunile introduse de Asociațiile Composesorale în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor și Gărzile Forestiere județene, prin care se solicită anularea adreselor prin care s-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare competenta de soluționare a cauzei se stabilește în favoarea tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport de capătul de cerere principal - anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră".

Prin urmare, competența materială a instanței de contencios administrativ este dată de ierarhia autorității publice emitente a actului administrativ supus controlului de legalitate.

Înalta Curte reține că aspectul chemării în judecată a unei autorități publice de nivel central în solidar cu pârâta emitentă a actului atacat nu atrage competența Curții de Apel, întrucât competența este dată de obiectul principal al cauzei deduse judecății și acesta vizează atacarea unui act administrativ asimilat, respectiv refuzul autorității publice de nivel local de a soluționa cererea reclamantelor de acordare a compensațiilor.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Majestatea Sa A., B., C., D. și E. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Ploiești și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 26 septembrie 2023.