ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 539/2022

Ședința publică din data de 1 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 06.05.2021, pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Timișoara și Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, a solicitat instanței să constate refuzul nejustificat al pârâtei de ordin I de a efectua operațiunile tehnico administrative necesare pentru a se efectua plata compensațiilor aferente anului 2020 reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-au putut recolta, refuz manifestat în actul 5106/ICAO/26.04.2021și obligarea pârâților la plata compensațiilor în cuantumd e 108522,57 RON și la plata dobânzilor aferente, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 628/CA/2021 din 27 septembrie 2021, Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Motivând hotărârea astfel dispusă, Tribunalul Hunedoara a reținut dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din H.G. nr. 447/2017.

În aceste condiții, având în vedere cuantumul compensațiilor în sumă de 108.522,57 RON și faptul că Ministerul Apelor și Pădurilor, în calitate de autoritate publică centrală, acordă aceste compensații, competența de soluționare a cauzei revine curții de apel, și nu tribunalului.

2.2. Prin sentința nr. 219 din 15 decembrie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

În argumentarea hotărârii astfel pronunțate, instanța a avut în vedere că obiectul dedus judecății, respectiv obținerea de compensații pentru suprafața de 335,90 ha, pe care reclamanta nu a putut să o recolteze în anul 2020, în cuantum de 108.522,57 RON, compensații calificate ca alocații bugetare prin Decizia nr. 36/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dezlegarea unor chestiuni de drept, atrag incidența dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din legea nr. 554/2004, competența soluționării cauzei revenind tribunalului administrativ-fiscal.

Faptul că a fost chemat în judecată și Ministerul Apelor și Pădurilor ca autoritate publică centrală emitentă a adresei de răspuns nr. x din 14.04.2021, nu schimbă cu nimic competența, întrucât adresa nu reprezintă un veritabil act administrativ în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Astfel cum rezultă din înscrisurile din dosarul cauzei, prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta a solicitat, în esență, în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Timișoara și Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de ordin I de a efectua operațiunile tehnico administrative necesare pentru a se efectua plata compensațiilor aferente anului 2020 reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-au putut recolta, refuz manifestat în actul 5106/ICAO/26.04.2021 și obligarea pârâților la plata compensațiilor în cuantum de 108522,57 RON și la plata dobânzilor aferente.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea privind contenciosul administrativ nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.".

În raport de dispozițiile legale citate, competența materială de soluționare a cauzelor de către instanțele de contencios administrativ se stabilește în raport de două criterii și anume: al rangului organului emitent/autorității publice, respectiv criteriul valoric care privește taxele și impozitele, contribuțiile, datoriile vamale, precum și accesorii ale acestora.

În cauză, după cum se constată, sumele solicitate ca despăgubiri nu se încadrează în categoria taxelor, impozitelor, contribuțiilor, datoriilor vamale, precum și accesorii ale acestora.

În acest sens, Înalta Curte arată că prin Decizia nr. 36/2015 pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, la care face referire Curtea de Apel, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că, pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic și de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010, pentru considerentele arătate în continuare.

Într-adevăr la pct. 61 din decizie de prevede că, Acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislația națională se poate face, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în baza alocațiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013 (publicate în Jurnalul Oficial al Comunității Europene, seria x, nr. 319 din 27 decembrie 2006), și adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora", însă în înțelesul dispozițiilor care reglementează în materie fiscală alocația bugetară reprezintă suma mijloacelor financiare aprobate în bugete pentru onorarea unor angajamente.

Așadar, Înalta Curte nu poate primi argumentul potrivit căruia Decizia nr. 36/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dezlegarea unor chestiuni de drept califică ajutoarele de stat, respectiv compensațiile la care face referire reclamanta, ca alocații bugetare.

Revenind la speța de față, acțiunea formulată vizează refuzul autorităților publice pârâte de acordare a despăgubirilor solicitate de reclamantă, astfel că se va stabili competența materială de soluționare a cauzei în raport de criteriul rangului autorității publice pârâte implicată în raportul juridic administrativ.

În cauză, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 861/2009, Ministerului Apelor și Pădurilor îi revin, în principal, atribuții în ceea ce privește problema acordării compensațiilor reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, astfel încât competența materială de soluționare a prezentei cauze urmează a se stabili în raport de rangul acestei autorități publice.

Întrucât Ministerul Apelor și Pădurilor se încadrează în categoria autorităților publice centrale, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei de față revine Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Timișoara și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.