ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4671/2021

Ședința publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Garda Forestieră Timișoara și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: anularea refuzului nejustificat al Gărzii Forestiere Timișoara de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru perioada 01.01.2017 până la 06.07.2017 exprimat prin actul administrativ nr. x/21.08.2020, cu consecința obligării acesteia în solidar cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor la: plata sumei de 76.422,45 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamantul, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 351,60 ha, încadrată în tipul II de categorii funcționale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Retezat pe întreaga perioadă a anului 2016, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente perioadei 01.01.2017 până la 06.07.2017 și la plata dobânzilor aferente calculate asupra debitului principal în cuantum de 76.422,45 RON, începând cu data de 28.05.2020 - data la care a depus cererea nr. x/15.06.2020 la Garda Forestieră Timișoara, până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

2.1 Prin sentința nr. 197 din 24 martie 2021 Tribunalul Hunedoara, secția a II-A civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, astfel cum aceasta a fost invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut, în esență, că petitul cererii de chemare în judecată privind obligarea pârâtului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor la plata, în solidar cu pârâta Garda Forestieră Timișoara, a despăgubirilor reprezentate de contravaloarea produselor lemnoase pe care reclamanta nu le-a putut recolta, are caracterul unui petit principal.

În această situație, reținând că pretențiile reclamantei nu sunt și nici nu ar putea fi asimilate unor taxe, impozite, contribuții, datorii vamale sau accesorii ale acestora, Tribunalul Hunedoara a apreciat că, întrucât reclamanta înțelege să solicite instanței obligarea unei autorități publice centrale (Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor) la efectuarea unei anumite operațiuni administrative, competența soluționării cauzei aparține curții de apel, și nu tribunalului.

Astfel, ținând seama de obiectului litigiului dedus judecății, precum și domiciliul reclamantei, Tribunalul Hunedoara s-a declarat necompetent să judece cauza și a declinat o astfel de competență în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

2.2 Prin sentința civilă nr. 123 din 2 iunie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis, la rându-i, excepția necompetenței materiale a unei astfel de instanțe, invocată de reclamantă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Hunedoara. De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 134 C. proc. civ., a constatat ivit conflict negativ de competență, motiv pentru care a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța competentă să se pronunțe asupra unui astfel de conflict.

În esență, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut faptul că obiectul principal al prezentului dosar îl reprezintă capătul de cerere prin care reclamanta atacă actul administrativ asimilat, reprezentat de refuzul exprimat de Garda Forestieră Timișoara de avizare la plată a ajutorului de stat, de a întocmi decontul justificativ și de a-l remite împreună cu restul documentelor către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor în vederea efectuării plății, în condițiile în care reclamanta s-a adresat Gărzii Forestiere Timișoara cu o cerere în sensul sus indicat.

În acest context, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că petitul ce vizează obligarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor la efectuarea unei anumite operațiuni administrative, are un caracter accesoriu în raport de cel principal (astfel cum a fost acesta indicat mai sus), sens în care, invocând rangul Gărzii Forestiere Timișoara de autoritate publică locală, în aplicarea coroborată a prevederilor art. 10 și art. 1 lit. f) din Legea nr. 554/2004, a apreciat că aparține Tribunalului Hunedoara competența de soluționare a litigiului de față, cu consecința declinării competenței de soluționare în favoarea unei astfel de instanțe, aspect ce a generat conflict negativ de competentă.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, în cauza de față, ne aflăm în contextul unui conflict negativ de competență tipic, ce se încadrează în sfera de reglementare a art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, prevederi legale ce dispun că există un astfel de incident procedural atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competență de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, iar în planul unui astfel de tip de competență este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte observă că instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Garda Forestieră Timișoara și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ nr. x/21.08.2020, prin care pârâta Garda Forestieră Timișoara și-a exprimat refuzul apreciat de reclamantă drept nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru perioada 01.01.2017 până la 06.07.2017, cu consecința obligării acesteia în solidar cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor la: plata sumei de 76.422,45 RON, cu titlu de compensații/ajutoare de stat (reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le-a putut recolta), precum și la plata dobânzilor aferente (calculate asupra debitului principal începând cu data de 28.05.2020 și până la plata efectivă a debitului).

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenței instanței de fond, respectiv criteriul valoric și criteriul rangului autorității emitente în cadrul sistemului administrativ.

Atât Curtea de Apel Alba Iulia, cât și Tribunalul Hunedoara au apreciat că, în cauză, nu este incident criteriul valoric, întrucât pretențiile reclamantei nu fac parte din categoriile enumerate de textul de lege (taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora), urmând a da prevalență criteriului rangului autorității emitente. Totuși, aplicând acest criteriu, cele două instanțe au dat dezlegări deosebite asupra competenței de soluționare a cauzei, pornind de la interpretarea diferită a obiectului dedus judecății și a cadrului procesual pasiv.

În ceea ce privește modalitatea de aplicare a criteriului rangului autorității emitente, Înalta Curte constată că reclamanta a chemat în judecată atât pârâta Garda Forestieră Timișoara, care are calitatea de autoritate publică locală, cât și pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, organ central al administrației publice de specialitate.

Competența instanței de contencios administrativ nu este determinată strict de cadrul procesual pasiv, ci și de obiectul principal al cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită.

Astfel, în situația în care persoana care se consideră vătămată înțelege să cheme în judecată atât o autoritate publică locală, cât și una centrală, pentru stabilirea instanței competente este esențială identificarea actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) și i) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Constată Înalta Curte, că în cauza de față, obiectul principal al cererii îl reprezintă anularea actului administrativ nr. x/21.08.2020, emis de pârâta Garda Forestieră Timișoara, pe care reclamanta îl apreciază a fi un refuz nejustificat de acordare a unor drepturi.

Cererea de acordare a despăgubirilor reprezentate de contravaloarea produselor lemnoase pe care reclamanta nu le-a putut recolta, îndreptată împotriva ambilor pârâți, are caracter accesoriu față de capătul principal de cerere, fiind, incidente prevederile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești (...) ".

Astfel, în considerarea specificului cererilor formulate în contencios administrativ, acțiunea vizând plata despăgubirilor nu poate avea decât caracter accesoriu în raport de capătul principal de cerere, fiind o consecință a înlăturării actului administrativ nelegal, potrivit art. 8 alin. (1) coroborat cu art. 18 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului administrativ-fiscal, fiind determinată de poziționarea în sistemul autorităților publice a emitentului actului administrativ contestat, în cazul de față Garda Forestieră Timișoara, care este o autoritate publică locală.

Pe de altă parte, chemarea în judecată a Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, autoritate publică centrală, nu poate determina schimbarea competenței materiale, având în vedere și dispozițiile H.G. nr. 861/2009, potrivit cărora documentația pentru acordarea alocațiilor bugetare se transmite de către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură către direcția care gestionează bugetul din cadrul acestei autorități, sumele necesare decontării fiind transmise de către direcția care gestionează bugetul din cadrul autorității publice centrale, către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

În acest sens este, după cum a reținut și Curtea de Apel Alba Iulia și Soluția de principiu adoptată în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 7 mai 2018, potrivit căreia:

"În acțiunile introduse de A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor și Gărzile Forestiere județene, prin care se solicită anularea adreselor prin care s-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare competenta de soluționare a cauzei se stabilește în favoarea tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport de capătul de cerere principal - anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră".

Prin urmare, competența materială a instanței de contencios administrativ este dată de ierarhia autorității publice emitente a actului administrativ supus controlului de legalitate.

Înalta Curte reține că aspectul chemării în judecată a unei autorități publice de nivel central în solidar cu pârâta emitentă a actului atacat nu atrage competența Curții de Apel, întrucât competența este dată de obiectul principal al cauzei deduse judecății și acesta vizează atacarea unui act administrativ emis de o autoritate publică de nivel local.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâții Garda Forestieră Timișoara și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2021.