ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4251/2021

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. x/2020, la data de 04.11.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Garda Forestieră Timișoara și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: refuzul nejustificat al Gărzii Forestiere Timișoara de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2015 exprimat prin actul administrativ nr. 8627/15.07.2020, cu plata sumei de 69.495,93 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamantul, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 351,60 ha, încadrată în tipul II de categorii funcționale (TII) terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Retezat pe întreaga perioadă a anului 2015, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2015. A mai solicitat și plata dobânzilor aferente calculate asupra debitului principal în cuantum de 69.495,93 RON începând cu data de 15.06.2020 – data la care a depus cererea nr. x/15.06.2020 la Garda Forestieră Timișoara, până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința nr. 196/CA/2021 din 24 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Hunedoara și în consecință declină competența de soluționare a acțiunii formulată de A., în contradictoriu cu Garda Forestieră Timișoara și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Hunedoara a apreciat în esență că pretențiile reclamantei, respectiv compensațiile pretinse în temeiul art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic nu sunt și nici nu ar putea fi asimilate unor taxe, impozite, contribuții, datorii vamale sau accesorii ale acestora, astfel că stabilirea competenței instanței în funcție de pragul valoric prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004, în cauză nu se poate realiza. Astfel, instanța a avut în vedere la stabilirea competenței, calitatea autorității publice împotriva căreia își formulează pretențiile reclamanta. Cum, Ministerul este o autoritate publică centrală, Tribunalul Hunedoara a apreciat că competența soluționării cauzei aparține curții de apel, și nu tribunalului.

2.2. La data de 15 aprilie 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia – secția contencios administrativ și fiscal, iar prin sentința nr. 118 din 27 mai 2021 a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Alba Iulia și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Timișoara și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în favoarea Tribunalului Hunedoara – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

A constatat intervenit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului de competență.

În motivarea acestei hotărâri Curtea de Apel Alba Iulia a reținut în esență că:

Litigiul dedus judecății vizează un act administrativ asimilat, iar competența materială se stabilește după poziționarea emitentului actului în sistemul administrației publice (autorități centrale sau locale), conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în speță sunt incidente în ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei, prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, conform cărora:,,(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel." și

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat plata sumei de 69.495,93 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 351,60 ha, încadrată în tipul II de categorii funcționale (TII) terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Retezat pe întreaga perioadă a anului 2015, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2015, precum și a dobânzilor generate de această sumă începând cu data de 15.06.2020. Se reține că pentru solicitarea acestei sume, actul generator a-l situației litigioase este reprezentat de adresa nr. x/15.07.2020 prin care Garda Forestieră Timișoara și-a exprimat refuzul.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 "Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal."

Față de această analiză juridică, Înalta Curte reține că cererea de acordare a despăgubirilor, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, și care este formulată în contradictoriu și cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, este accesorie acțiunii ce vizează refuzul nejustificat de acordare a unor drepturi astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., competența poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecății, respectiv sancționarea refuzului, considerat nejustificat, exprimat de Garda Forestieră Timișoara prin adresa nr. x/15.07.2020.

Așadar, formularea unui capăt de cerere în contradictoriu cu autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, respectiv Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, nu este de natură a atrage competența materială a curții de apel, ci în cauză, în ceea ce privește competență are incidență prevederile art. 10 alin. (1) teza întâi conform căreia: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale (...)"

Cum, în cauză autoritatea care a emis actul administrativ contestat este o autoritate publică locală, iar în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța de la domiciliul reclamantei este competentă să soluționeze cererea, văzând că sediul A. este pe raza județului Hunedoara, Tribunalul Hunedoara este instanța competentă să soluționeze această cauză.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Hunedoara – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Garda Forestieră Timișoara și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor în favoarea Tribunalului Hunedoara – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2021.