ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5352/2021

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 282 din 29.03.2020, Judecătoria Oravița a declinat competența de soluționare a cauzei, plângere contravențională formulată împotriva procesului-verbal de contravenție nr. x din data de 18.09.2020, încheiat de Compania de Transport Public Cluj-Napoca, contravenientă A., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, în circumscripția căreia a fost săvârșită contravenția.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj Napoca - Civil, prin sentința civilă nr. 4718/2021 din 1 iulie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj Napoca, a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate de către A. în contradictoriu cu Compania de Transport Public Cluj Napoca S.A., având ca obiect procesul-verbal nr. x/01.03.2021, Judecătoriei Oravița, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță competentă să soluționeze conflictul. A suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului de competența survenit.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei Oravița.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte are în vedere că prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii s-a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.."

Din considerentele deciziei menționate rezultă că instanța care primește dosarul își poate invoca necompetența materială și poate declina competența instanței inițial investite pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței materiale procesuale.

Înalta Curte a mai stabilit că instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen.

În cauză, primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate a avut loc în fața Judecătoriei Oravița la data de 11.01.2021 iar, la acest moment procesual instanța și-a asumat competența de soluționare a prezentei cauze, în mod expres, această competență fiind raportată, astfel cum se poate observa din analizarea încheierii, la prevederile art. 131 coroborat cu art. 118 alin. (1) din O.U.G. 195.

De asemenea, se reține faptul că după 3 termene de judecată instanța a invocat, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Oravița.

Potrivit dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ.:

(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

(2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.

Modificările aduse prin dispozițiile art. 130 și 131 din C. proc. civ., au urmărit implementarea principiului accelerării judecății, reglementat de art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., prin stabilirea unei limite temporale pentru invocarea excepției de necompetență materială, și anume, până la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune și concluzii.

Având în vedere faptul că Judecătoria Oravița a pus în discuție, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, competența instanței și s-a declarat competentă, motiv pentru care necompetența instanței s-a acoperit definitiv, aceasta a devenit competentă să soluționeze cauza.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Oravița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea A. și intimata Compania de Transport Public Cluj Napoca, în favoarea Judecătoriei Oravița.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2021.