ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5060/2021

Ședința publică din data de 27 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Huedin, secția civilă, la data de 6 martie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul Orașul Huedin prin primar, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat:

- obligarea pârâtei la plata sumei de 45.333,22 RON, reprezentând contravaloarea redevenței datorate potrivit art. 8 din contractul de delegare a gestiunii serviciului de salubritate a localităților nr. 4120/25.04.2018;

- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare aplicabilă raporturilor dintre profesioniști și o autoritate contractantă, în cuantum de 4.395,85 RON și majorări de întârziere de la scadență și până la data înregistrării acțiunii, în cuantum de 5.439,94 RON;

- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare și a majorărilor de întârziere calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății integrale a debitului restant.

2.1. Hotărârea Judecătoriei Huedin, secția civilă

Prin sentința civilă nr. 341 din 27 mai 2021, Judecătoria Huedin a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că acțiunea dedusă judecății se referă la executarea unui contract administrativ (mai exact a unui contract de delegare de gestiune a serviciului de salubrizare a localităților prin concesiune), astfel încât, în raport de dispozițiile coroborate ale art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 cu art. 51 alin. (4)

1

din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice și cu art. 36 alin. (1) din Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare, instanța competentă este secția de contencios administrativ a tribunalului de la sediul pârâtului operator, care în speța de față este Tribunalul Mureș, secția de contencios adminstrativ și fiscal.

Totodată, judecătoria a reținut că nu pot fi incidente în cauză dispozițiile art. 53 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 101/2016, la care a făcut referire reclamantul, față de împrejurarea că executarea contractului de delegare de gestiune a serviciului de salubritate se bucură, în ceea ce privește competența de soluționare a litigiilor de o reglementare specială, derogatorie de la reglementarea aplicabilă altor contracte de concesiune, în cazul cărora devin incidente prevederile Legii nr. 101/2016, modificate prin Legea nr. 212/2018.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 6.03.2020, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 504 din 12 august 2021, Tribunalul Mureș a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin, secția civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că acțiunea dedusă judecății vizează, în principal, obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata către reclamantul Orașul Huedin a sumei de 45.333,22 RON, reprezentând contravaloarea redevenței datorate potrivit art. 8 din contractul de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare a localităților nr. 4120/25.04.2018, în preambulul contractului precizându-se că părțile contractante au avut în vedere procedura de atribuire prevăzută de Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice și dispozițiile Legii nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice.

Potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, contractul de delegare a gestiunii este asimilat actelor administrative și intră sub incidența prevederilor Legii nr. 554/2004, iar potrivit alin. (9) al aceluiași articol, în cazul serviciilor de utilități publice, astfel cum sunt definite la art. 1 alin. (2), procedura de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii se stabilește, după caz, în baza prevederilor Legii nr. 98/2016, Legii nr. 99/2016 și Legii nr. 100/2016.

Contractul de delegare a gestiunii serviciului public de salubritate nr. 4120 din 25.04.2018 nu a fost atribuit direct, ci urmare a procedurii de atribuire reglementată de dispozițiile Legii nr. 101/2016, motiv pentru care competența de soluționare a litigiului se va determina prin raportare la prevederile Legii privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor

Astfel, având în vedere că prezentul litigiu decurge din executarea contractului administrativ, competența de soluționare aparține potrivit art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, instanței civile de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante.

Tribunalul a mai apreciat că nu pot fi primite argumentele de natură a atrage competența secției de contencios a tribunalului, în condițiile în care prin modificarea legislativă adusă prin adoptarea art. II pct. 2 din Legea nr. 212/2018 legiuitorul a urmărit stabilirea competenței materiale de soluționare, în primă instanță, a proceselor și cererilor care decurg din executarea contractelor administrative de către instanța civilă de drept comun, fără a face distincție în privința anumitor categorii de contracte administrative, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 65 și art. 67 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, se poate prezuma că a intervenit abrogarea implicită a art. 36 alin. (1) din Legea nr. 101/2006 pentru a asigura corelarea legislativă a celor două acte normative interferente.

În susținerea celor arătate, tribunalul a reținut interpretarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție dată prin Decizia nr. 40/2020 dispozițiilor art. 53 alin. (1)

1

și a art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, redând paragrafele 119 - 124 din decizie.

A mai arătat că, în cuprinsul acestei decizii (paragrafele 124 - 127), a fost analizat scopul adoptării modificărilor legislative prin Legea nr. 212/2018 și s-a concluzionat că printre tipurile de modificări apreciate de către legiuitor ca având un impact real în sensul dorit a fost menționată modificarea competenței de soluționare pentru unele tipuri de cauze, care pot fi rezolvate și de alte secții sau completuri specializate, nepresupunând o problematică juridică diferită, sens în care au fost menționate și litigiile ce provin din executarea și încetarea contractelor administrative, cum este cel în cauza din speța dedusă judecății, și a cărui competență de soluționare în primă instanță a fost atribuită instanței civile de drept comun.

În final, instanța a mai apreciat că se impune a fi făcută distincție între dreptul material aplicabil și dreptul procedural. Dacă în privința dreptului material este aplicabilă legea în temeiul căreia contractul a fost încheiat, respectiv Legea nr. 51/2006 și Legea nr. 101/2006, în privința dreptului procedural este aplicabilă Legea nr. 101/2016.

În consecință, tribunalul a reținut că, față de obiectul dedus judecății reprezentând pretenții care nu sunt în legătură cu prejudicii cauzate în cadrul procedurii de atribuire/anularea sau nulitatea contractelor, instanța de contencios administrativ nu este competentă material și procesual în soluționarea prezentului litigiu.

Pentru considerentele reținute în fapt și în drept, în baza art. 132 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, admițând excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin, secția civilă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Obiectul prezentei acțiuni vizează executarea unui contract de delegare a gestiunii serviciilor publice de salubrizare a localităților prin concesiune, încheiat între autoritatea contractantă (Orașul Huedin), în calitate de concedent, și A. S.R.L., în calitate de concesionar, urmare finalizării procedurii de licitație deschisă (procedura simplificată), în temeiul Legii nr. 51/2006, a Legii nr. 101/2016, precum și a Legii nr. 99/2016, fiind invocate ca temei de drept inclusiv prevederile Legii nr. 101/2016.

Potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 51/2006, contractul de delegare a gestiunii este asimilat actelor administrative și intră sub incidența prevederilor Legii nr. 554/2004.

Având în vedere că, în cauză, contractul de delegare a serviciului de salubrizare nr. 4120/25.04.2018 intră sub incidența Legii nr. 101/2016, temeiul de drept indicat și de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, iar prezentul litigiu decurge din executarea respectivului contract administrativ, Înalta Curte constată că pentru stabilirea instanței competente sunt incidente dispozițiile art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, conform cărora, "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța de civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante".

Înalta Curte reține că noțiunea de instanță civilă de drept comun cuprinsă în prevederile Legii nr. 101/2016 a făcut obiectul deciziei nr. 40 din 18 mai 2020, pronunțată de ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. În considerentele acestei decizii s-a reținut că instituirea expresă a competenței de soluționare a litigiilor decurgând din executarea contractelor administrative în favoarea instanței civile de drept comun duce la o partajare a competenței materiale de soluționare a unor astfel de litigii între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din dispozițiile coroborate ale art. 94 pct. 1 lit. k) și art. 95 pct. 1 din C. proc. civ. (paragraful 139).

Așadar, în ceea ce privește competența de soluționare a litigiilor decurgând din executarea contractelor administrative, competența instanței de fond se partajează în funcție de criteriul valoric, între judecătorii și tribunal.

În cauză, se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 45.333,22 RON (contravaloarea redevenței) + 4.395,85 RON (dobânda legală) + 5.439,94 RON (majorări de întârziere), în total 55.169,11 RON.

Potrivit art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.

Prin urmare, în raport de considerentele anterior expuse, reținând că acțiunea dedusă judecății are ca obiect pretenții cu o valoare mai mică de 200.000 RON, Înalta Curte constată că, în cauza de față, competența de soluționare a acțiunii revine Judecătoriei Huedin, secția civilă, instanța inițial învestită.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Orașul Huedin prin Primar și pe pârâta A. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Huedin, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2021.