ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5055/2021

Ședința publică din data de 27 octombrie 2021

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 16 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța și Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități București, anularea deciziei nr. 2655/09.03.2016 și a certificatului de încadrare în grad de handicap nr. x/26.11.2015 și obligarea la emiterea unui certificat cu încadrarea în gradul de handicap "accentuat".

Prin sentința civilă nr. 1850 din data de 16.12.2016, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța și Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități București.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin decizia civilă nr. 1442 din 21 noiembrie 2018, Curtea de Apel Constanța a constatat perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1850/16.12.2016 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații pârâți Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța și Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități București.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul A., înregistrat de rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin decizia civilă nr. 1346 din 4 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 1442 din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 27 mai 2021, sub nr. x/2021, recurentul A., în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța și Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități București, a formulat contestație în anulare, solicitând anularea deciziei nr. 1346 din 4 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2016, întrucât este nelegală.

În susținerea căii de atac promovate, partea contestatoare a arătat, în esență, că niciuna dintre instanțe (fond/recurs) nu i-au soluționat cererea prin care a solicitat anularea actelor atacate (certificatul de încadrare în grad de handicap și decizia de soluționare a contestației administrative) și obligarea autorității competente la emiterea unui nou certificat de încadrare în grad de handicap (din mediu, în accentuat), conform O.U.G. nr. 102/1999.

A menționat că, în opinia sa, fiind vorba de un accident de muncă, soldat cu invaliditatea sa definitivă, cauza nu se prescrie, ci trebuie judecată.

4.1. Intimata Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (fostă Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități) a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă, întrucât, în esență, criticile contestatorului asupra deciziei civile nr. 1346/2021 vizează în realitate temeinicia acesteia, aspect care nu se subsumează motivelor de admisibilitate ale contestației în anulare prevăzute de dispozițiile art. 503 și următ. C. proc. civ.

4.2. Intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța nu a depus întâmpinare în cauză.

Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată de intimata ANDPDCA (fostă ANPD) prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, urmând să o admită și să respingă contestația în anulare ca inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

Conform dispozițiilor art. 503 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."

În speță, contestatorul nu a indicat temeiul de drept al contestației formulate și nu a arătat motivele contestației în anulare pe care a înțeles să le invoce în susținerea căii de atac promovate.

Susținerea contestatorului, potrivit căreia instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cererii sale, ca de altfel nici prima instanță, nu poate fi primită, prin acest demers judiciar nu se poate deschide calea unui recurs la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, pe motivul invocat.

Astfel, legiuitorul a statuat că pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât anumite nereguli procedurale prevăzute în sens strict și limitativ de prevederile legale menționate, iar nu referitoare la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății.

Fiind o cale atac de retractare, iar nu una de cenzură judiciară, așa cum s-a arătat, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost avute în vedere de instanțele anterioare.

Sub acest aspect este de observat faptul că, din modul de redactare a contestației în anulare de față, dar și din conținutul motivelor acesteia, contestatorul tinde la anularea unei hotărâri pentru că, în opinia sa, nu a fost bine soluționată cauza or, o astfel de abordare nu poate fi primită.

În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a conturat idea potrivit căreia redeschiderea procesului judecat irevocabil poate fi determinate numai de circumstanțe substanțiale și imperative, care au făcut ca erorile de fapt să devină vizibile doar la finalul unei proceduri judiciare (cauzele Mitrea c. România și Stanca Popescu c România), ceea ce nu este cazul în speță.

În concluzie, Înalta Curte constată că demersul judiciar inițiat de contestator este inadmisibil deoarece partea nu invocă niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., iar criticile aduse hotărârii atacate nu se încadrează în niciuna dintre aceste ipoteze, textul legal fiind de strictă interpretare și aplicare.

Pentru considerentele arătate și în temeiul art. 503, coroborat cu art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 1346 din 4 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 1346 din 4 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2021.