ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4753/2021

Ședința publică din data de 14 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 08.08.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/09.07.2018 emis de pârâtă, și constatarea inexistenței motivului de incompatibilitate și a imposibilității aplicării sancțiunii reținute.

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 323 din 10 decembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei în sensul admiterii acțiunii în anulare astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul-reclamant a arătat că este eronată și fără temei legal reținerea instanței de fond conform căreia, în calitatea sa de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Hălmagiu, se află în situația de incompatibilitate reglementată de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

A susținut că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea unor dispoziții de drept material, enunțând în acest sens dispozițiile art. 5 și art. 16 coroborate cu dispozițiile pct. 30 al anexei nr. 1 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, forma în vigoare la data încheierii contractului din 11.02.2011, potrivit cărora pădurile se gestionează pe principiul teritorialității, iar ocolul silvic care deține suprafața majoritară a fondului forestier din raza unității administrativ teritoriale respective este obligat să încheie contractul de pază, administrare și prestare de servicii silvice.

Sub acest aspect a subliniat că nu a participat la votarea hotărârii prin care s-a solicitat încheierea contractului de prestare servicii silvice către comuna Hălmagiu, lucru ce poate fi cu ușurință verificat în procesul-verbal al ședinței consiliului local. De altfel, a subliniat că încălcarea principiului teritorialității și refuzul de a aplica dispozițiile Legii nr. 46/2008 de către ocolul silvic pe care îl conducea, ar fi determinat aplicarea de sancțiuni pentru ocolul silvic, inclusiv retragerea autorizației de funcționare.

A mai susținut că se aplică cu prioritate prevederile art. 16 din Legea nr. 46/2008 care obligă ocolul silvic la încheierea contractului de furnizare servicii silvice pe principiul teritorialității, chiar după modificarea Codului silvic din 13.06.2015, derogând astfel de dispozițiile cuprinse la art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 ce reglementează regimul incompatibilităților.

În opinia recurentului-reclamant, în speță există un conflict de norme care se rezolvă conform principiului exprimat prin adagiul latin "specialia generalibus derogant" exemplificând în acest sens practica judiciară a instanței supreme reprezentate prin Decizia nr. 33 din 09 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 23 februarie 2009 și Decizia nr. 1875 din 23 septembrie 2015 pronunțată în recurs de secția a II-a a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru argumentele prezentate a solicitat admiterea recursului și constatarea încetării cercetării sale disciplinare pentru starea de incompatibilitate.

La data de 10.09.2021 intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus concluzii scrise prin care a invocat excepția tardivității recursului, precum și nulitatea acestuia pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. Concluziile scrise au fost comunicate recurentului-reclamant la data de 20.09.2021, însă acesta nu a formulat apărări în raport de excepțiile invocate și nu a fost prezent în instanță.

La termenul de dezbateri din data de 14 octombrie 2021, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției tardivității recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității formulării cererii de recurs, excepție invocată de intimata-pârâtă prin concluziile scrise depuse în cauză, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, recursul reclamantului urmând a fi respins ca tardiv formulat, în considerarea argumentelor ce succed.

Demersul judiciar ce formează obiectul cauzei pendinte vizează solicitarea formulată de reclamantul A., pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, și art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, de anularea Raportului de evaluare nr. x/09.07.2018 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate, prin care s-a reținut în sarcina reclamantului, consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Hălmagiu, județul Arad, existența elementelor de încălcare a legislației privind regimul juridic al incompatibilităților, respectiv încălcarea interdicției prevăzute de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Soluționând cauza, Curtea de Apel Timișoara a găsit neîntemeiate toate susținerile formulate de reclamant, respingându-i acțiunea ca nefondată și menținând astfel ca temeinic și legal raportul de evaluare contestat.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Conform art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

Prin art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. legiuitorul a statuat în sensul că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

În speță, Înalta Curte constată că sentința civilă nr. 323 din 10 decembrie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, recurată de reclamantul A., a fost comunicată acestuia la data de 21 decembrie 2018, conform dovezii de înmânare atașată la dosar fond, iar recursul a fost promovat de parte la data de 25 aprilie 2019, data expedierii prin poștă, conform mențiunii ștampilei aplicate pe plicul aflat la dosar recurs, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, calculat pe zile libere potrivit dispozițiilor art. 181-183 C. proc. civ.

Așadar, de la data comunicării sentinței, 21 decembrie 2019, curge termenul de 15 zile în vederea promovării căii de atac a recursului și, raportat la prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din C. proc. civ., ultima zi în care se putea formula recursul împotriva acestei hotărâri ar fi fost data de 07 ianuarie 2019, având în vedere zilele nelucrătoare.

În speță, cum mențiunea ștampilei aplicate pe plicul de înaintare a cererii de recurs, aflat la dosar, indică faptul că memoriul conținând motivele de recurs a fost transmis instanței la data de 25 aprilie 2019, iar termenul a început să curgă de la data comunicării hotărârii din 21 decembrie 2018, împlinindu-se la data de 07 ianuarie 2019, se reține incidența în cauză a prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Pe cale de consecință, în considerarea argumentelor reținute supra și a textelor legale invocate, Înalta Curte va respinge recursul recurentului-reclamant ca tardiv formulat, păstrând astfel sentința atacată.

Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A., ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 323 din 10 decembrie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2021.