ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4616/2021

Ședința publică din data de 12 octombrie 2021

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 17.08.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Statul Român- Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Telecomunicațiilor, Compania Națională de Administrare a Inrastructurii Rutiere (Cnair), Compania Națională de Investiții Rutiere (CNIR), Primăria Comunei Găneasa, Prin Primar, Unitatea Administrativ Teritoriala Găneasa, Consiliul Local Găneasa, Prefectura Județului Olt, Instituția Prefectului, C. S.A. și pe C., D. S.R.L. și Guvernul României prin care au solicitat suspendarea hotărârilor de guvern nr. 537/2019 și hotărârea pentru modificarea și completarea anexei nr. 2 la H.G. nr. 217/2019, până la judecarea în fond a cauzei, admiterea contestației și anularea hotărârilor de guvern de stabilire a cuantumului despăgubirilor privind exproprierea suprafețelor de 10 mp inițial, iar ulterior de 510 mp, teren care reprezintă proprietatea exclusivă a reclamanților; constatarea și stabilirea pe cale judecătorescă a despăgubirilor definitive, cuvenite reclamanților, anterior emiterii ultimei hotărâri de guvern, constând in:

5.suma de 111.451156 RON reprezentând contravaloarea rebranșării gospodăriei reclamanților la curentul electric din rețeaua de medie tensiune, soluție oferita de furnizorul de curent S.C. I. S.R.L., subcontractanta a S.C. Cez Distributie S.A. ca urmare a desființării cablului, îngropat, transversal pe drumul expres Craiova Pitești.

Prin încheierea de ședință din 2 decembrie 2020 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a încuviințat părților proba cu înscrisuri și pune în vedere reprezentantului reclamanților să depună cele solicitate de către instanță, a prorogat discutarea concludenței și pertinenței mijlocului de probă privind efectuarea expertizei, a acordat un nou termen de judecată la data de 13.01.2021, ora 11:10, pentru când se va cita pârâta D. S.R.L., celelalte părți având termen în cunoștință conform art. 229 C. proc. civ. Totodată, a disjuns capătul trei de cerere și a dispus formarea unui nou dosar și a repus cererea de suspendare, pe rol.

Împotriva încheierii pronunțate de instanța de fond au formulat apel reclamanții A. și B., fiind criticată încheierea atacată pentru motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art. 480-482 din C. proc. civ.

1.4. Apărările intimatei

Intimații-pârâți Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, C. S.A. și PE C. și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii (fost Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Telecomunicațiilor) în cuprinsul întâmpinărilor depuse au invocat excepția inadmisibilității apelului, excepția lipsei de interes în exercitarea acesteia și excepția nulității recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra apelului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac formulate de reclamanții A. și B., apreciază că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:

Reclamanții A. și B. au învestit instanța cu o cerere de apel împotriva încheierii din 2 decombrie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Față de această împrejurare, Înalta Curte reține că raportat la dispozițiile art. 234 și 235 C. proc. civ. toate încheierile care preced hotărârea și au ca scop să pregătească soluționarea pricinii sunt încheieri premergătoare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 234 C. proc. civ., "dispozițiile privitoare la deliberare, opinie separată, precum și orice alte dispoziții referitoare la hotărârile prin care instanța se dezînvestește de judecarea fondului cererii se aplică în mod corespunzător și încheierilor. (2) În cazul în care încheierile pronunțate de instanță pe parcursul judecății sunt supuse apelului sau, după caz, recursului separat de hotărârea de fond, dosarul se înaintează instanței superioare în copie certificată de grefa instanței a cărei încheiere se atacă".

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 235 C. proc. civ., "instanța nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase".

În speță, reclamanții supun căii ordinare de atac a apelului o încheiere prin care, încuviințând părților proba cu înscrisuri, prorogând discutarea concludenței și pertinenței mijlocului de probă privind efectuarea expertizei și dispunând disjungerea capătul trei de cerere și formarea unui nou dosar și repunând pe rol cererea de suspendare, instanța a amânat judecarea cauzei, pronunțând în acest sens o încheiere premergătoare cu caracter preparatoriu.

Textele legale anterior redate instituie condiții speciale cu privire la calea de atac ce se poate declara împotriva unei încheieri în funcție de caracterul preparatoriu sau interlocutoriu al acesteia. Astfel, prin încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu instanța de judecată ia unele măsuri în vederea cercetării și soluționării cauzei, fără a anticipa soluția, nefiind rezolvate aspecte sau împrejurări legate de fondul cauzei. De aceea, acest tip de încheiere face corp comun cu hotărârea finală, putând fi atacată odată cu aceasta, fiind susceptibilă de aceeași cale de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii finale, în măsura în care respectiva hotărâre are deschisă vreo cale de atac.

Din verificările efectuate în cauză, se constată că la data declarării căii ordinare de atac, respectiv decembrie 2020, cauza nu era încă soluționată.

Având în vedere cele constatate, se reține că prezenta cale de atac, nu este deschisă părților decât la finalul judecății, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza și doar dacă respectiva hotărâre este supusă vreunei căi de atac.

Drept urmare, cum în speță, calea de atac a apelului, declarată împotriva încheierii prin care a fost amânată judecata și s-a disjuns capătul trei de cerere, a fost promovată anterior soluționării fondului ce face obiect al dosarului în cadrul căruia a fost pronunțată respectiva încheiere, față de dispozițiile legale anterior menționate, apelul urmează a fi respins ca fiind inadmisibil.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

În egală măsura, Înalta Curte reține că din cuprinsul textelor de lege anterior menționate, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În ceea ce privește competența Înaltei Curți se reține că în conformitate cu art. 97 C. proc. civ.:, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

În aceste condiții reclamanții nu poate învesti Curtea Supremă cu o cerere de apel, în măsura în care competența acesteia privește doar recursurile formulate împotriva hotărârilor curților de apel.

Decizia nr. 19/2016 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov referitor la interpretarea și aplicarea prevederilor art. 457 din C. proc. civ. care privește soluția instanței de control judiciar în ipoteza în care partea exercită o cale de atac greșită, diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate.

Înalta Curte prin decizia sus amintită în soluționarea recursului în interesul legii a reținut că:, (...) recalificarea căii de atac în condițiile art. 457 alin. (4) C. proc. civ. poate fi dispusă numai atunci când partea a exercitat o cale de atac greșită, ca efect al mențiunii inexacte sau lipsei mențiunii din hotărârea atacată, cu privire la calea de atac ce trebuie exercitată, pentru că numai atunci este justificată din punct de vedere procedural curgerea unui nou termen pentru declararea/motivarea căii de atac prevăzute de lege.

Aceasta înseamnă că dacă partea își denumește greșit calea de atac, deși aceasta a fost corect indicată de către instanță, devin aplicabile prevederile art. 22 alin. (4) și art. 152 C. proc. civ., ca normă de drept comun.

Într-o asemenea situație, instanța competentă să soluționeze calea de atac va proceda la calificarea acesteia, conform acestor din urmă dispoziții, fără însă, ca urmare a acestei calificări, să curgă un nou termen pentru declararea, respectiv motivarea căii de atac prevăzute de lege, neexistând un temei juridic pentru repunerea în termen. Altfel spus, recalificarea căii de atac prevăzută de art. 457 alin. (4) C. proc. civ. nu se confundă cu instituția juridică a calificării cererii, astfel cum este reglementată de art. 22 alin. (4) raportat la art. 152 C. proc. civ.

În măsura în care cererea nu conține suficiente elemente care să permită instanței să califice calea de atac formulată drept cea prevăzută de lege sau partea insistă în denumirea dată inițial căii de atac, aceasta va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ.."

Or, în speță reclamanții au precizat explicit că el exercită calea de atac a apelului împotriva încheierii 2 decembrie 2020, astfel că ne aflăm în ipoteza în care, instanța de recurs se află în imposibilitatea de a califica calea de atac din oficiu, în aceste condiții, doar partea fiind cea care poate dispune de calea procedurală aleasă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constatând că reclamantul a formulat o cerere apel, iar această instanță pe de-o parte nu are competență să soluționeze astfel de cereri, iar pe de altă parte nu poate califica din oficiu cererea formulată de către reclamanți, urmează a respinge apelul formulat de acestea, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva încheierii din 2 decembrie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2021.