ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 165/2021

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 12 octombrie 2020 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Telecomunicațiilor prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., au solicitat în temeiul dispozițiilor art. 203 și art. 359 și următoarele C. proc. civ., să se constate de urgență părerea unui expert în domeniul dendrologic, care să identifice în raportul de expertiză existența unui număr de 500 de arbori (carpinus betulus - ulm) din Turkestan, plantați pe suprafața de 510 mp, proprietatea exclusivă a reclamanților, suprafață supusă exproprierii, și să se stabilească valoarea arborilor la prețul de circulație al acestora.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin Hotărârile de guvern nr. 537/2019 și nr. 626/2020, emise pentru modificarea și completarea Anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 217/2019 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietatea privată ce constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național Drum expres Craiova - Pitești și legăturile la drumurile existente aflate pe raza localității Găneasa, s-a dispus exproprierea suprafeței de 510 mp, proprietatea reclamanților.

Anterior înregistrării cauzei în care s-a ivit prezentul conflict de competență, respectiv la 17 august 2020 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București dosarul nr. x/2020, având ca obiect:

II. Hotărârea Curții de Apel București:

Prin sentința nr. 823 din 22 septembrie 2020, Curtea de Apel București a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, ca instanță de fond.

Reclamanții au susținut că, întrucât până la introducerea prezentei acțiuni încheierea de declinare nu a fost redactată, iar dosarul nu a fost transmis Curții de Apel Craiova, au solicitat acestei instanțe ca, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună:

- suspendarea provizorie a hotărârilor de guvern indicate, până la efectuarea unei expertize judiciare in domeniu dendrologic, având ca obiect identificare numărului de arbori si evaluarea științifică a acestora,

- efectuarea unei expertize tehnice judiciare având ca obiect identificarea arborilor și evaluarea acestora.

Prin încheierile nr. 199/02.10.2020 și nr. 200/05.10.2020, Curtea de Apel Craiova a respins cererile de ordonanță președințială.

Până la data introducerii prezentei acțiuni, dosarul de fond nu fusese transferat de la Curtea de Apel București la Curtea de Apel Craiova, iar cele două încheieri prin care s-au respins cele două ordonanțe președințiale nu au fost redactate și nu au fost comunicate reclamanților.

Prin sentința nr. 212 din 13 octombrie 2020, Curtea de Apel Craiova a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

În motivare, instanța a reținut incidența art. 364 C. proc. civ., prin raportare la art. 360 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că "cererea se va îndrepta, înainte de judecată, la judecătoria în circumscripția căreia se află martorul sau obiectul constatării, iar în timpul judecății, la instanța care judecă procesul în primă instanță".

Cum dosarul de fond nu s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, instanța a apreciat că Judecătoria Slatina este competentă a soluționa cererea de asigurare a probelor.

III. Hotărârea Judecătoriei Slatina:

Învestită prin declinare, Judecătoria Slatina a pronunțat sentința nr. 4934 din 11 noiembrie 2020, prin care a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, a constatat existența conflictului negativ de competență, a suspendat din oficiu cauza și înaintat dosarului instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut incidența art. 359 alin. (1) și art. 360 alin. (1) C. proc. civ., precum și împrejurarea că la 17 august 2020 pe rolul Curții de Apel București a fost înregistrat dosarul nr. x/2020 având ca obiect suspendare executare act administrativ - Hotărârea nr. 537/2019.

Prin sentința nr. 823 din 22 septembrie 2020, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de către pârâți, și a declinat cauza spre competentă soluționare în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Judecătoria a reținut că la data formulării cererii din dosarul pendinte (12 octombrie 2020) exista deja o cerere cu privire la fondul cauzei - respectiv dosarul nr. x/2020 înregistrat pe rolul Curții de Apel București și care a fost declinat la data de 22 septembrie 2020 în favoarea Curții de Apel Craiova, dosar ce are ca obiect, printre altele, constatarea despăgubirilor pentru cei 500 arbori.

Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 360 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de asigurare dovezi nu aparține judecătoriei, ci instanței care soluționează litigiul în primă instanță și căreia i-a fost declinat fondul, respectiv Curții de Apel Craiova.

Împrejurarea că dosarul de fond nu a fost încă înregistrat pe rolul instanței de fond, nefiind transmis încă de către Curtea de Apel București, nu determină competența judecătoriei, care ar fi competentă numai dacă cererea a fost promovată pe cale principală, nu și pe cale incidentală, precum în prezenta cauză.

În urma verificărilor efectuate în sistemul Ecris, instanța a constatat că dosarul nr. x/2020 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova la 6 noiembrie 2020.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul principal al prezentului litigiu îl reprezintă soluționarea cererii de asigurare dovezi, în temeiul dispozițiilor art. 203 și art. 359 și următoarele C. proc. civ.

Prin urmare, astfel cum au reținut și instanțele între care s-a ivit prezentul conflict negativ de competență, art. 360 alin. (1) C. proc. civ. reglementează competența de soluționare a cererii de asigurare dovezi: cererea se va îndrepta, înainte de judecată, la judecătoria în circumscripția căreia se află martorul sau obiectul constatării, iar în timpul judecății, la instanța care judecă procesul în prima instanță.

Așadar, competența de soluționare a cererii de asigurare a dovezilor diferă în funcție de momentul formulării acestei cereri, în raport de împrejurarea dacă există sau nu înregistrat proces cu privire la fondul pretențiilor (dosar de fond) pe rolul instanțelor de judecată.

Prima ipoteză - înainte de judecată - se referă la situația asigurării probelor pe cale principală, respectiv înainte de pornirea procesului în care proba asigurată va fi folosită.

Cea de-a doua ipoteză prevăzută de textul de lege - în timpul judecății - stabilește competența de soluționare în favoarea instanței care judecă în fond (în primă instanță) procesul în care vor fi folosite probele asigurate. În acest caz asigurarea probelor are loc pe cale incidentală, conform art. 30 alin. (5) C. proc. civ., indiferent dacă procesul se mai află sau nu pe rolul primei instanțe, cu aplicarea regulii prevăzute de art. 123 C. proc. civ.

În ceea ce privește litigiul principal, se reține că la data formulării cererii de asigurare a probelor exista deja înregistrată o cauză în care se judeca procesul în primă instanță, respectiv dosarul de fond nr. x/2020 având ca obiect trei capete de cerere:

În acest dosar, prin sentința nr. 823 din 22 septembrie 2020, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâți, și a declinat cauza spre competentă soluționare în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Instanța nu a examinat excepția necompetenței materiale în ceea ce privește capătul trei de cerere, prin care reclamanții au solicitat constatarea investițiilor efectuate și stabilirea pe cale judecătorească a despăgubirilor, astfel cum a fost invocată de către pârâți, apreciind că analiza acesteia comportă și aprecieri cu privire la raportul de accesorialitate sau independență a celorlalte capete de cerere, respectiv incidența dispozițiilor art. 123 C. proc. civ., aspecte ce pot fi examinate doar de instanța competentă teritorial și material să soluționeze capătul principal de cerere.

În urma declinării de competență, dosarul de fond nr. x/2020 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, instanță care la primul termen de judecată, din 2 decembrie 2020, a disjuns capătul trei de cerere, vizând constatarea și stabilirea pe cale judecătorească a despăgubirilor definitive cuvenite reclamanților, prorogând discutarea excepției de necompetență în acest dosar (cu nr. x/2020).

În speță, se constată, așadar, că la data formulării cererii ce face obiectul dosarului în care s-a ivit prezentul conflict de competență (12 octombrie 2020) exista deja înregistrată o cerere privind fondul cauzei, cerere de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020 înregistrat inițial pe rolul Curții de Apel București, fiind declinată competența în favoarea Curții de Apel Craiova, dosar din care s-a disjuns capătul trei de cerere.

Cererea de constatare de urgență a stării de fapt formulată de reclamanți în temeiul art. 364 C. proc. civ. are legătură cu valoarea despăgubirilor la care sunt îndreptățiți reclamanții în urma exproprierii, despăgubiri ce fac obiectul capătului trei al dosarului de fond cu nr. x/2020, dosar înregistrat la 17 august 2020 pe rolul Curții de Apel București, în care a fost disjuns capătul trei de cerere, fiind format dosarul nr. x/2020.

Împrejurarea că, în urma declinării competenței, dosarul de fond nu fusese încă înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, nu are efect asupra determinării competenței de soluționare a cererii de asigurare probe.

Cum cererea de constatare de urgență a unei stări de fapt formulată la 12 octombrie 2020, întemeiată pe dispozițiile art. 364 C. proc. civ., a fost promovată după înregistrarea dosarului nr. x/2020 ce vizează fondul litigiului (dosar înregistrat la 17 august 2020), raportat la prevederile art. 360 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii aparține instanței care judecă procesul în primă instanță, respectiv Curții de Apel Craiova.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare în primă instanță a cererii în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2021.