ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3318/2022

Ședința publică din data de 8 iunie 2022

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30 septembrie 2020, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman, prin Ministerul Transporturilor Infrastructurii și Telecomunicațiilor, reprezentat prin Compania Națională de Administrare a infrastructurii Rutiere ("CNAIR"), a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, în temeiul art. 997 și urm. C. proc. civ., suspendarea provizorie a Hotărârilor de Guvern nr. 537/2019 si 626/2202, pentru modificarea și completarea Anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 217/2019, numai sub aspectul modului de stabilire a contravalorii prejudiciilor materiale care li se cuvin reclamanților, ca urmare a înființării Drumului Expres Craiova - Pitești și legăturile la drumurile existente, tronsonul 2, aflate pe raza comunei Găneasa, jud. Olt.

Prin sentința civilă nr. 199 din 2 octombrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman, prin Ministerul Transporturilor Infrastructurii și Telecomunicațiilor, reprezentat prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere.

Împotriva sentinței civile nr. 199 din 2 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A. și B., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de ordonanță președințială.

Prin decizia nr. 2943 din 18 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 199 din 2 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată la data de 3 august 2021, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, A. și B. au solicitat revizuirea deciziei nr. 2943 din 18 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, respectiv anularea deciziei atacate și stabilirea unui termen pentru rejudecarea recursului.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuenții susținân că, în considerentele deciziei, instanța de recurs a reținut în mod greșit că reclamanții ar fi invocat dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 în susținerea ordonanței președințiale. Or, reclamanții au întemeiat cererea de ordonanță președințială pe dispozițiile art. 997 C. proc. civ., astfel că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.

Mai susțin revizuenții că, nici în preambulul deciziei și nici în dispozitiv nu s-a menționat numărul dosarului în care s-a pronunțat sentința nr. 199/02.10.2020 a Curții de Apel Craiova, scopul acestei omisiuni fiind acela de a se înțelege greșit obiectul cererii de emitere a ordonanței președințiale ca fiind acela de suspendare provizorie a hotărârii de guvern, deși acest aspect nu este real.

Totodată, consideră revizuenții că sunt greșite considerentele referitoare la incompatibilitatea procedurii ordonanței președințiale cu contenciosul administrativ, în condițiile în care, printr-o cerere distinctă adresată Curții de Apel Craiova și înregistrată sub nr. x/2020, revizuenții au solicitat încuviințarea, pe calea ordonanței președințiale, a cererii de evaluare provizorie a arborilor, iar nu de suspendare a hotărârii de guvern. Cererea de suspendare a actelor administrative formează obiectul dosarului de fond nr. x/2010 Așadar, instanța de recurs a ignorat cererea revizuenților, raportându-se la considerente care privesc alte litigii, dovedind o verificare pur formală a conținutului ordonanței președințiale.

Intimata CNAIR a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității revizuirii, iar în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondată.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată de revizuenți pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea poate fi cerută dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse revizuirii, pentru motivele enumerate la pct. 1 - 11, hotărârile pronunțate asupra fondului sau dacă evocă fondul. Totodată, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, însă doar pentru motivele de revizuire prevăzute la pct. 3 (dar numai ipoteza judecătorului), pct. 4 și pct. 7-10 ale art. 509 alin. (1) C. proc. civ. (respectiv pct. 7 - 11, conform modificării C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018).

Cum prezenta revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., condițiile de admisibilitate ale căii de atac extraordinare sunt analizate prin raportare atât la cerințele anterior amintite, cât și la cele specifice, deduse din cazul de revizuire invocat de revizuenți.

Înalta Curte reține că antamarea fondului cauzei, prin hotărârea supusă revizuirii, este o condiție de admisibilitate a căii de atac extraordinare, conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., aplicabilă în toate cazurile în care revizuirea se întemeiază pe pct. 1 din acest articol.

Potrivit doctrinei și jurisprudenței instanțelor naționale, hotărârile instanței de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanța admite recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată. S-a mai reținut că nu fac obiectul cererii de revizuire deciziile prin care se dispune respingerea recursului, ca nefondat ori respingerea/anularea în temeiul unei excepții, care face inutilă cercetarea cauzei în fond. În această categorie au fost incluse și hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea unor incidente procedurale (ex: strămutare) sau în soluționarea unor aspecte de natură procedurală (conflict de competență, perimare, etc), care nu presupun analiza raporturilor juridice deduse judecății.

Aplicând aceste considerații de ordin teoretic la speța de față, Înalta Curte reține că decizia atacată cu revizuire este pronunțată într-un recurs declarat împotriva sentinței prin care s-a respins cererea de ordonanță președințială. Or, această decizie, prin care s-a respins recursul declarat de reclamanți, nu evocă fondul cauzei pentru că doar confirmă rezultatul analizei instanței de fond asupra condițiilor de admisibilitate ale ordonanței președințiale, în raport de obiectul măsurii provizorii solicitate de reclamanți și de dispozițiile incidente din C. proc. civ. și Legea nr. 554/2004.

Totodată, invocata neanalizare de către instanța de recurs a unor argumente/împrejurări care, în opinia revizuenților, susțineau cererea de emitere a ordonanței președințiale, nu reprezintă acordarea a mai puțin decât s-a cerut, cazul de revizuire invocat privind obiectul cererii soluționate prin hotărârea supusă revizuirii, iar nu motivele expuse în susținerea sa.

Prin urmare, raportat la motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, fiind îndreptată împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul și pentru motive care nu se circumscriu cazului de revizuire invocat.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 2943 din 18 mai 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2022.