ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2943/2021

Ședința publică din data de 18 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 30.09.2020, reclamanții A. si B., în temeiul disp. art. 997 si urmatorii C. proc. civ., au chemat în judecată

- Statul Roman, in calitate de expropriator, prin Ministerul Transporturilor Infrastructurii si Telecomunicatiilor, reprezentat prin Compania Națională de Administrare a infrastructurii Rutiere (CNAIR), solicitând ca, pe calea ordonanței președințiale:

- Să se dispuna suspendarea provizorie a hotararilor de guvern nr. 537/2019 si 626/2202, pentru modificarea si completarea Anexei nr. 2 la Hotararea Guvenului nr. 217/2019 numai sub aspectul modului de stabilire a contravalorii prejudiciilor materiale, care li se cuvine, urmare a infiintarii Drumului Expres - Craiova -Pitesti si legăturile la drumurile existentei tronsonul 2, aflat pe raza comunei Ganeasa jud. Olt

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 199/2020 pronunțată în data de 02 octombrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții A. si B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin MINISTERUL TRANSPORTURILOR, INFRASTRUCTURII ȘI TELECOMUNICAȚIILOR, REPREZENTAT PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. (CNAIR).

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 199/2020 din data de 02 octombrie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții A. si B., încadrând în drept criticile formulate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.. Au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de fond.

Au susținut în esență recurenții -reclamanți că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, nelegalitatea fiind justificată și dovedită prin convocarea emisă de unitatea pârâtă și cererea de acordare a despăgubirilor, din care rezultă că reclamanții urmează să beneficieze pentru imobilul teren de suma de 1,759.59 RON iar pentru imobilul împrejmuire (gard zidit, gard plasă bordurată pe stâlpi metalici dublă cu gard viu ulm) suma de 32,226.15 RON.

Or, consideră recurenții că această sumă este lipsită de orice justificare, în condițiile în care, din expertiza extrajudiciară și indiciile prevăzute în notele specialiștilor în domeniul dendrologic valoarea plantației se ridică la douăzeci miliarde RON.

Aprecierea instanței de fond cu privire la adoptarea măsurii provizorii grabnice, în conformitate cu alte dispoziții legale, nu este de natură să epuizeze procedura legală, privind condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, deoarece și această instituție sub aspectul asigurării aporturilor juridice prezintă claritate și previzibilitate, precum și coerență, adică unele criterii obligatorii pentru adoparea unor măsuri, în sensul prevenirii unei pagube iminente.

În absența luării măsurilor minimale pentru asigurarea condițiilor care să înlăture eventualele piedici la executare, se impunea admiterea cererii de ordonanță președințială, ca document provizoriu și executoriu, în condițiile stabilite prin normele procedurale.

În concluzie, solicită admiterea recursului, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamanți, a formulat întâmpinare intimata -pârâtă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., solicitând respingerea recursului, în principal prin admiterea excepțiilor invocate, iar în subsidiar, pe fond, ca neîntemeiat.

A invocat următoarele excepții: excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția nulității recursului, excepția lipsei de interes a reclamanților cu privire la cererea de suspendare provizorie a Hotărârilor de Guvern nr. 537/2019 și nr. 626/2020, excepția inadmisibilității cererii de emitere a ordonanței președințiale ce vizează suspendarea provizorie a hotărârilor de guvern, de modificare și completare a Anexei nr. 2 la H.G. nr. 217/2019 și H.G. nr. 537/2019.

În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive, a susținut în esență intimata -pârâtă că, nefiind emitentul actelor administrative atacate, nu are calitate procesuală pasivă în cadrul acțiunii având ca obiect suspendarea provizorie a acestora.

Cu privire la excepția nulității recursului, a susținut intimata că, deși recurenții au indicat în mod expeditiv prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., aceștia nu au indicat și nici motivat în concret motivele de nelegalitate ale hotărârii de fond, ci s-au limitat la reiterarea motivelor invocate în fața instanței de fond, prin care au contestat cuantumul despăgubirilor, iar nemulțumirea acestora față de cele dispuse în mod legal de către judecătorul fondului nu se încadrează în motivele de casare limitativ prevăzute de prevederile procesual civile și tind la evocarea fondului cauzei, motiv pentru care recursul declarat este nul, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În susținerea excepției lipsei de interes a reclamanților cu privire la suspendarea provizorie a Hotărârii de Guvern nr. 537/2019 și H.G. nr. 626/2020, arată intimata -pârâtă că, având în vedere că, la data prezentei Comisia de verificare a dreptului de proprietate pentru imobilul proprietatea reclamanților a emis Procesul-verbal nr. x/14.10.2020 și Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 1/14.10.2020, demersul judiciar al acestora este lipsit de interes, deoarece nu ar putea obține nici un beneficiu și niciun folos practic în urma suspendării hotărârilor de guvern.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de emitere a ordonanței președințiale ce vizează suspendarea provizorie a Hotărârii de Guvern nr. 537/2019 și a Hotărârii de Guvern nr. 626/2020 de modificare și completare a Anexei nr. 2 la Hotărârea nr. 217/2019 și H.G. nr. 527/2019, invocă dispozițiile art. 997 alin. (1) C. proc. civ., dar și dispozițiile art. 9 alin. (2) teza finală coroborat cu art. 13 alin. (2) și art. 22 lineat 1 din Legea nr. 255/2010, conform cărora nici proprietarii care sunt expropriați și nici alte persoane care invocă drepturi asupra imobilelor supuse exproprierii nu pot solicita suspendarea procedurii de expropriere și atâta timp cât la data prezentei Comisia de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real pentru imobilul proprietatea reclamanților a emis procesul-verbal și hotărârea de stabilire a despăgubirilor, un astfel de demers judiciar este inadmisibil și lipsit de obiect.

Pe fondul cauzei, invocând jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, susține că judecătorul fondului a reținut în mod legal că demersul judiciar al recurenților - reclamanți nu este admisibil, deopotrivă nefiind îndeplinite niciuna din cele două condiții cumulative prevăzute de art. 15 alin. (1) coroborat cu art, 14 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ, respectiv a existenței cazului bine justificat și a pagubei iminente.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenții - reclamanți A. și B. au formulat Răspuns la întâmpinarea intimatei - pârâte Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., susținând că invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia este greșită, întrucât acțiunea are ca obiect ordonanța președințială, iar nu suspendarea hotărârilor de guvern indicate.

Si excepția nulității recursului este neîntemeiată, întrucât a invocat dispozițiile legale care reprezintă temeiul juridic, în condițiile în care nu li s-a comunicat hotărârea de fond.

Mai susțin recurenții că și excepția lipsei de interes este neîntemeiată, motivat de faptul că interesul este reprezentat de identificarea și evaluarea plantației care se află pe terenul supus exproprierii, în condițiile în care utilajele intimatei se află în pragul locuinței recurenților și sunt gata să defrișeze plantația înainte de evaluarea acesteia de către un expert neutru, separat de comisia de experți care va fi numită de către Curtea de Apel Craiova în dosarul de fond, pentru a reprezenta un indiciu științific, de natură să constituie temeiul pentru efectuarea expertizei de către comisia de experți numită în baza legii expropierii.

Consideră că motivul invocat pentru respingerea pe fond a recursului este neîntemeiat, în condițiile în care ordonanța președințială nu vizează judecarea fondului, ci doar obținerea unei probe de natură să justifice formarea unor concluzii de către comisia specială numită de către instanța de fond, iar în situația în care nu s-ar admite expertiza ar însemna că experții să își formele opinia după fotografiile părții, ceea ce este insuficient pentru rezolvarea corespunzătoare a litigiului.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția din data de 16.12.2020 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 18 mai 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

În ședința publică de la acest termen de judecată, instanța, analizând mai întâi, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată în ședință publică de către apărătorul intimatei și excepția nulității recursului, invocată în cadrul întâmpinării, a respins ambele excepții, ca nefondate, considerentele reținute fiind menționate în practicaua prezentei hotărâri.

În ceea ce privește celelalte excepții invocate de intimată în cadrul aceleiași întâmpinări, respectiv excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială, lipsei de interes a recurenților -reclamanți cu privire la suspendarea celor 2 hotărâri de guvern și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei -pârâte de a sta în proces - a apreciat instanța la același moment procesual că nu sunt excepții de procedură, ci apărări pe fondul recursului, ce vizează fondul dreptului dedus judecății, urmând a fi examinate la momentul analizării recursului.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările din cuprinsul întâmpinării și de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanții A. și B. este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

În prealabil, Înalta Curte constată că, deși prin cererea de recurs recurenții -reclamanți au invocat și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în expunerea de motive nu au adus nici o critică de natură să demonstreze că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, ori că aceasta ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Instanța de control judiciar, analizând cererea de recurs, constată că, în cauză, criticile expuse de recurenți pot fi circumscrise doar dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

Prin urmare, Înalta Curte, reținând că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat pur formal, hotărârea recurată nu va fi analizată și prin raportare la aceste dispoziții.

Analizând hotărârea recurată din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constată Înalta Curte că, prin cererea de chemare în judecată, recurenții - reclamanți A. și B., au solicitat instanței, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea provizorie a Hotararilor de guvern nr. 537/2019 si 626/2002, pentru modificarea si completarea Anexei nr. 2 la Hotararea Guvenului nr. 217/2019, numai sub aspectul modului de stabilire a contravalorii prejudiciilor materiale care li se cuvine, urmare a infiintarii Drumului Expres - Craiova -Pitesti si legăturile la drumurile existentei tronsonul 2, aflat pe raza comunei Ganeasa jud. Olt, până la soluționarea pe fond a dosarului nr. x/2020, declinat de către Curtea de Apel București in favoarea Curtii de Apel Craiova, iar executarea să se facă, de îndată, fără somație și fară trecerea vreunui termen.

Soluționând cauza, prima instanță a respins acțiunea promovată de reclamanți, reținând în esență că Legea nr. 554/2004 cuprinde dispoziții exprese referitoare la suspendarea actelor administrative, respectiv art. 14 și art. 15, aceasta reprezentând singura modalitate juridică prin care pot fi suspendate actele administrative de natura celor invocate de reclamanți, motiv pentru care a apreciat că o ordonanță președințială cu acest obiect nu este admisibilă în acest cadrul procesual, având în vedere și dispozițiile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Instanța de control judiciar verificând legalitatea hotărârii atacate, reține că, ordonanța președințială este o instituție juridică de origine franceză, cu importanță deosebită în dreptul procesual civil, fiind consacrată în legislația românească încă din anul 1900, cu ocazia revizuirii C. proc. civ. (prin reglementarea art. 66 bis - de la acea dată).

Prin reglementarea acestei proceduri, s-a avut in vedere necesitatea soluționării în regim de urgență a unor litigii care, dacă ar urma calea procedurii de drept comun (datorita formalismului exagerat), ar putea asigura rămânerea fără obiect a cauzei sau ar conduce la diminuarea semnificativă a importanței acestuia.

Cât privește domeniul de aplicare, în literatura juridică s-a opinat că procedura ordonanței președințiale își găsește - de principiu - aplicare în orice materie, câtă vreme legea nu a stabilit pentru respectiva materie o procedură specială, exclusivă.

Înalta Curte a statuat, prin hotărârile pronunțate în această materie, că, în materia contenciosului administrativ, pe aspectul normei de drept aplicabile în materia suspendării executării actelor administrative, ordonanța președințială nu-și găsește aplicarea.

Și aceasta nu pentru că materia contenciosului administrativ ar fi incompatibilă prin definiție cu ordonanța președințială, ci pentru că Legea nr. 554/2004 instituie o procedura specială pentru soluționarea grabnică a unor situații de urgență, reglementând, prin dispozițiile art. 14 și art. 15, cazurile de suspendare a executării actului administrativ, condițiile de admisibilitate ale cererii de suspendare formulate, precum și procedura de soluționare și calea de atac exercitată.

Astfel, în mod judicios a reținut judecătorul fondului incidența în cauză a dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile C. civ. și a C. proc. civ., însă numai în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte și, persoanele vătămate în drepturile lor legitime, pe de altă parte, iar în prezenta cauză tocmai un astfel de exces de putere se invocă de către reclamanți, respectiv faptul că, prin mai multe hotărâri de guvern, acte emise de o autoritate publică (Guvernul României) li s-au creat reclamanților prejudicii de natură patrimonială, solicitând, pe calea ordonanței președințiale, să fie împiedicată efectuarea lucrărilor de expropiere stabilite prin aceste acte administrative până la stabilirea valorii reale a acestor despăgubiri, potrivit situației din teren.

Prin urmare, cum legiuitorul prin Legea nr. 554/2004, ce are caracter special, derogatoriu de la dreptul comun reprezentat de C. proc. civ., a instituit o procedură specială pentru soluționarea grabnică a unor situații de urgență, reglementând, prin dispozițiile art. 14 și art. 15, cazurile de suspendare a executării unor acte administrative, în mod legal instanța de fond a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanți, reținând-o ca fiind inadmisibilă în acest cadru procesual.

Prin soluția adoptată în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din 28 octombrie 2013 (publicată pe site-ul ÎCCJ, în secțiunea secția de contencios administrativ și fiscal - Soluții de principiu și de unificare a practicii judiciare), s-a statuat că este inadmisibilă cererea de ordonanță președințială care vizează suspendarea executării actului administrativ, justificat de existența unei reglementări cu caracter derogatoriu în această materie reprezentată de dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În ipoteza altor litigii decât cele care vizează suspendarea executării actului administrativ, compatibilitatea cererii de ordonanță președințială cu specificul raporturilor de contencios administrativ se apreciază de către instanță în virtutea dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, practica constantă a Înaltei Curți a arătat că, în materia contenciosului administrativ, este inadmisibilă cererea de ordonanță președințială ce vizează cererile de suspendare a executării actului administrativ, justificat de existența unei reglementări cu caracter derogatoriu în această materie (dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004) ceea ce obligă la urmarea procedurii reglementate prin act normativ și nu a celei de drept comun, prevăzută în C. proc. civ.

Așadar, cererea de ordonanță președințială formulată de recurenții - reclamanți este inadmisibilă, pentru că măsura provizorie de suspendare a executării unui act administrativ nu poate fi soluționată într-o altă procedură judiciară, decât cea reglementată în Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, ca lege aplicabilă pentru fondul pricinii.

Față de aceste considerente, Înalta Curte urmează a respinge recursul recurenților-reclamanți, ca nefondat, consecința fiind menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, ca legală.

Având în vedere menținerea soluției pronunțate de instanța de fond, cu privire la inadmisibilitatea cererii de ordonanță președințială, reține Înalta Curte că excepțiile invocate de intimata -pârâtă prin întâmpinarea depusă în această etapă procesuală, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei de interes a reclamanților cu privire la suspendarea provizorie a celor două hotărâri de guvern și excepția inadmisibilității, raportat la dispozițiile art. 9 alin. (2) teza finală, coroborat cu art. 13 alin. (2) și art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 - nu vor mai fi analizate, acestea având legătură cu fondul litigiului, ce nu a fost cercetat, lipsind premisa demersului judiciar al reclamanților.

Temeiul legal și soluția instanței de recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanții A. și B., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței nr. 199/2020 din 2 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 18 mai 2021.