ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3170/2021

Ședința publică din data de 26 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 29.09.2020, pe rolul Curții de Apel Craiova, sub nr. x/2020, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor Infrastructurii si Telecomunicațiilor (MTIC), prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., au solicitat ordonarea măsurii provizorii, fără citarea părților, având ca obiect efectuarea unei expertize dendrologice privind plantația de 500 arbuști - carpinus betulus (specie înrudita cu ulmul din Turkestan), cu circumferința măsurată la înălțimea de un metru de sol de circa 9-12 cm, în vârstă de 12 ani, existenta pe suprafața de 510 mp, situată în comuna Găneasa, satul Oltisoru, în T 105, P6, cu vecinii: N- C., E- DN 16 88, S - D., V - De 6 și suprafața de 1800 mp, situate in extravilanul comunei Găneasa sat Oltisoru,T 105, PI, cu vecinii: N - E., S - De 2, E - DN 1688, V - De 6, proprietatea reclamanților, supusă exproprierii prin H.G. nr. 537/2019 si H.G. nr. 626/2020 - pentru modificarea și completarea Anexei nr. 2 la H.G. nr. 217/2019.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 200 din 5 octombrie 2020, a respins cererea formulată de reclamanții A. Și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Telecomunicațiilor prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., având ca obiect ordonanță președințială, ca inadmisibilă.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză și motivele înfățișate

a promovat recurs împotriva sentinței civile nr. 154 din 13 iunie 2018 a Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal, în condițiile art. 483 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă nu a procedat la încadrarea criticilor dezvoltate împotriva sentinței recurate, însă, față de conținutul acestora, Înalta Curte apreciază că pot fi analizate pe temeiul motivelor de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs circumscrise pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., recurenții au solicitat, casarea, în tot, a sentinței și, în rejudecare admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

În acest sens au arătat că soluția pronunțata de instanța de fond este nelegală, întrucât în temeiul disp. art. 997 C. proc. civ., instanța de judecata verificând aparenta de drept, are posibilitatea să ordone, masuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inalturarea piedicilor, ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Întrucât, hotărârile de guvern sunt aplicabile în speța, rezultă ca prin respingerea cererii de ordonanța președințială, exista riscul iviri pagubei iminente care nu s-ar putea repara in patrimonial nostru ca urmare a trecerii la executarea actelor administrative si implicit a desfintarii plantației noatre de arbori, mai inainte de evaluarea acestora printr-o expertiza .

Au mai susținut recurenții-reclamanți că față de condițiile concrete, în care un expropriator a refuzat să dea curs notificărilor, pentru rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, singura posibilitatea de evitare a prejudicierii constă in identificarea măsurilor provizorii referitoare la evaluarea plantației.

Aprecierea instanței, în sensul ca, reclamanții ar fi avut la dispoziție alte instituții procedural, este lipsita de semnificație în condițiile în care unitatea intimata a convocat reclamanții sa depună la secretariatul comunei Ganeasa cererea de acordare a despăgubirii, urmând ca aceștia sa se prezinte la 14.10.2020 la ședința comisiei constituita în baza legii nr. 255/2010, printre documentele doveditoare ale dreptului de proprietate indicandu-se doar titlul de proprietate, certificatul de moștenitor, contract de vânzare, hotrarare judecatoresca, autorizație de construire, proces-verbal de recepție finala, omitand sa facă referire cu privire la plantația reclamanților pe suprafața de 510 mp cu ulm din Turkestan.

În concluzie, recurenții au apreciat ca soluția instanței de fond este nelegală deoarece reclamanții au făcut dovada existentei aparentei de drept, precum și necesitatea prevenirii unei pagube iminente care nu se poate repara, motiv pentru care solicitam admiterea recursului casarea hotărârii si trimiterea cauzei spre o noua judecata instanței de fond, Curtea de Apel Craiova, care a pronunțat hotărârea casata, pentru motivul de nelegalitate.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Trasporturilor, Infrastructurii și Telecomunicațiilor prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.. nu a formulat întâmpinare.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 14 decembrie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 26 mai 2021, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor înfățișate de recurenții- reclamanți, Înalta Curte,în urma propriului demers de evaluare a probatoriului administrat, raportat la cadrul normativ aplicabil, constată că recursul este nefondat în sensul și pentru argumentele în continuare arătate.

Înalta Curte observă că prin motivele de recurs nu sunt aduse critici efective hotărârii primei instanțe, fiind reiterate considerațiunile reclamanților vizând nelegalitatea sentinție atacate, în manieră evident similară cu aspectele înfățișate deja prin cererea de chemare în judecată.

De asemenea, se reține că cele reclamate de către recurenții-reclamanți sunt elemente care țin de temeinicia respingerii acțiunii de către instanța de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ținând de aprecierea suverană a instanțelor de fond.

Atributul esențial al instanței de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speță, nu există critici de nelegalitate în sensul exigențelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Soluția pronunțată de instanța de fond reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în raport cu elementele de fapt ale speței, prin prisma cărora judecătorul a ajuns la concluzia că este inadmisibilă cererea de ordonanță președințială care vizează suspendarea executării actului administrativ, justificat de existența unei reglementări cu caracter derogatoriu în această materie reprezentată de dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

A mai reținut instanța că reclamanta și-a întemeiat prezenta cerere pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, precum și pe dispozițiile art. 997-1001 C. proc. civ., invocând îndeplinirea condițiilor cerute de aceste dispoziții legale, însă în speța de față, utilizarea procedurii speciale a ordonanței președințiale nu este compatibilă cu contenciosul administrativ.

Pentru aceste motive, instanța a concluzionat că cererea reclamantei nu îndeplinește condițiile de admisibilitate.

Curtea constată însă din lecturarea considerentelor sentinței recurate că, contrar susținerilor recurentților reclamanți, există o motivare argumentată a soluției primei instanțe de respingere a acțiunii, ca inadmisibilă cu arătarea în concret a temeiurilor de fapt și de drept care au stat la baza adoptării soluției recurate.

Curtea amintește că motivul de recurs prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ. nu devine incident când partea este nemulțumită de argumentele expuse de prima instanță, ci doar atunci când hotărârea primei instanțe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau cuprinde motive contradictorii sau chiar străine de cauză, ceea ce nu este cazul în speță, hotărârea primei instanțe, sub aspectele criticate, fiind motivată prin raportare la argumentele expuse.

Argumentul concret invocat în dezvoltarea acestui motiv de recurs vizează practic lipsa unui răspuns la motivele de fapt și de drept invocate de reclamată prin cererea de chemare în judecată, în contextul în care întreaga motivare constituie o preluare a susținerilor pârâtului, ceea ce a condus, în opinia recurentei la necercetarea cauzei și încălcarea dreptului la apărare.

Contrar acestor susțineri, Înalta Curte apreciază că hotărârea primei instanțe respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ., arătând motivele de fapt și de drept care întemeiază soluția și cuprinzând argumente concludente care au stat la baza respingerii apărărilor.

Înalta Curte apreciază asupra caracterului nefondat și a motivelor de recurs reglementate de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor urma:

Așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de ordonanță președințială, respectiv efectuarea unei expertize dendrologice, având ca obiective:identificarea numărului, esenței, vârstei și dimensiunilor arborilor-carpinus betulus (specie înrudită cu ulmul din Turkestan) plantați pe suprafața de 5 10 mp, proprietatea exclusivă a reclamanților situata in T 105, PI, cu vecinătățile indicate, supusă exproprierii prin hotărârile de guvern contestate stabilirea valorii arborilor aflați pe picior, în plantație, înainte de distrugerea acestora pentru înființarea drumului, ținând seama de lucrările necesare pentru înființarea, aclimatizarea acestor arbori rari și întreținerea până la vârsta de 12 ani precum și de situația de fapt invocată, condițiile de admisibilitate ale procedurii speciale prevăzută de art. 997 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, așa cum in mod corect a punctat instanța de fond.

Curtea menționează faptul că jurisdicția contenciosului administrativ este una specială și, pe cale de consecință, restrictivă.

Totodată, instanța are în vedere și faptul că stabilirea unor condiționări pentru introducerea unor acțiuni în justiție nu constituie o încălcare a dreptului la liberul acces la justiție și la un proces echitabil, deoarece legiuitorul poate institui în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri în formele și modalitățile stabilite de lege.

Ca atare, în raport de obiectul cererii de ordonanță președințială formulată, Înalta Curte reține că în mod judicios prima instanța a reținut că este întemeiată excepția de inadmisibilitate a cererii, invocată din oficu, în raport de caracterul special al dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, dispoziții cu rang prioritar de aplicare în raport cu prevederile cu caracter general cuprinse în art. 581 din C. proc. civ.

În acest sens, practica constată a Înaltei Curți a arătat că, în materia contenciosului administrativ, este inadmisibilă cererea de ordonanță președințială ce vizează cererile de suspendare a executării actului administrativ, justificat de existența unei reglementări cu caracter derogatoriu în această materie (art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004) ceea ce obligă la urmarea procedurii reglementate prin acest act normativ și nu a celei de drept comun, prevăzută în C. proc. civ.

Într-adevăr, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate, pe de altă parte, precum și cu procedura reglementată de această lege.

Așadar, pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.

Față de acestev considerente, Înalta Curte reține că motivul de recurs reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a fost invocat formal, recurentul-reclamant neexpunând critici referitoare la nelegalitatea hotărârii din perspectiva încălcării sau aplicării greșite a normelor de drept material.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva sentinței nr. 200 din 5 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 mai 2021.