ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4511/2021

Ședința publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra contestație în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 5394 din 21 octombrie 2020, a respins cererea intimatului-reclamant de repunere a cauzei pe rol și excepția nulității recursului.

Totodată, a admis recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 216/2017 din 04 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a casat ntința atacată și, rejudecând, a respins acțiunea reclamantului A., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, reprezentate de art. 96 din Legea nr. 1/2011 și art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, texte de lege din care rezultă că există o încălcare a regimului juridic al incompatibilităților în situația în care viceprimarul deține și calitatea de membru în Consiliul de Administrație al unității de învățământ.

Împotriva acestei decizii recurentul A. a formulat contestație în anulare, invocând prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. și solicitând admiterea acesteia așa cum a fost formulată.

Prin întâmpinare, intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat, în principal, respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată.

Prin cererea înregistrată la data de 3 august 2021, aflată la dosar, contestatorul A. a solicitat să se ia act că renunță la judecata contestației în anulare, conform art. 406 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Constatând că, în cauză, contestatorul a formulat cerere de renunțare la judecată, instanța de control judiciar va avea în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care prevăd: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., " Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă."

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 406 alin. (6) teza a doua din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata contestației în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 5394 din 21 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.