ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3988/2021

Ședința publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 10 decembrie 2018 pe rolul Curții de Apel Oradea, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a contestat Raportul de Evaluare nr. x/21.11.2018 al Inspecției de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate.

Prin sentința civilă nr. 80/CA/2019 din 17 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea și a fost anulat Raportul de evaluare nr. x/21.11.2018, emis de pârâtă.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.

În motivarea recursului, a arătat că interpretarea instanței de fond este eronată întrucât în consiliul de administrație al școlii putea să facă parte un reprezentant al primarului, dar nu viceprimarul, pentru că acesta era incompatibil, în temeiul art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Contrar celor reținute de prima instanță, ceea ce împiedica viceprimarul în perioada evaluată să fie membru în consiliul de administrație al școlii era chiar legea, respectiv prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 și art. 96 din Legea nr. 1/2011.

A susținut recurenta că, din textele legale menționate rezultă că nu este obligatorie prezența în consiliul de administrație al școlii a viceprimarului, ci a unui reprezentant al Consiliului local, reprezentant care, având în vedere tocmai coroborarea dintre prevederile Legii nr. 1/2011 și ale Legii nr. 161/2003, poate fi oricare consilier local, în afara viceprimarului, care deține un statut individualizat, separat reglementat, deși păstrează calitatea de consilier local.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând anularea recursului ca nemotivat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Raportului de Evaluare nr. x/21.11.2018 al Inspecției de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate.

Prima instanță a reținut că intimatul-reclamant, în perioada 29.12.2012 - 31.03.2016 a îndeplinit funcția de viceprimar al Comunei B., jud. Bihor, fiind ales ca viceprimar prin Hotărârea nr. 39/28.12.2012. În perioada deținerii funcției de viceprimar al comunei, reclamantul a deținut și calitatea de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale C..

Instanța de fond, coroborând dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, art. 96 alin. (2) lit. .b) din Legea nr. 1/2011, în forma în vigoare în perioada în care s-a reținut existența stării de incompatibilitate și art. 57 alin. (2) din Legea nr. 215/2011, a considerat că, în cazul primarilor, printr-o lege specială în ceea ce privește regimul juridic al incompatibilităților în raport de Legea nr. 161/2003, legiuitorul a instituit o excepție de la regula conform căreia deținerea simultană a funcției de primar și a celei de membru în consiliul de administrație al instituțiilor publice dă naștere stării de incompatibilitate, excepție consacrată pentru situația în care consiliul de administrație este al unei unități de învățământ.

A mai reținut prima instanță că aceleași dispoziții legale consacră posibilitatea ca, în locul primarului, în aceste consilii de administrație ale unităților de învățământ, să fie desemnat un reprezentant al primarului care poate fi și viceprimarul care este înlocuitorul de drept al primarului.

Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate criticile recurentei-pârâte și că soluția primei instanțe de admitere a acțiunii este nelegală, fiind dată cu interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 "funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice;"

Potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 1/2011, forma în vigoare în perioada în care s-a reținut existența stării de incompatibilitate, "în unitățile de învățământ de stat consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel: b) în cazul în care consiliul de administrație este format din 9 membri, dintre aceștia 4 sunt cadre didactice, primarul sau un reprezentant al primarului, 2 reprezentanți ai consiliului local și 2 reprezentanți ai părinților. Directorul este membru de drept al consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă;".

Potrivit documentelor depuse la dosar, a rezultat că reclamantul a deținut simultan funcția de viceprimar al Comunei B., județul Bihor și funcția de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale "C." B. în perioada 29.09.2014-31.03.2016, a participat la ședințele consiliului de administrație semnând procesele-verbale de ședință aferente.

Instanța de fond a considerat că viceprimarul poate participa la ședințele consiliului de administrație ca membru, deoarece este înlocuitorul de drept al primarului.

Este adevărat că viceprimarul, în temeiul art. 57 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, este subordonat primarului și înlocuitorul de drept al acestuia, care îi poate delega atribuțiile sale, însă, având în vedere dispozițiile lipsite de echivoc ale art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, "reprezentantul primarului" în consiliul de administrație poate fi orice persoană care nu deține o funcție incompatibilă cu cea desemnată.

Viceprimarul este nominalizat expres de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, funcția sa fiind astfel incompatibilă cu funcția de membru al consiliului de administrație la instituțiile publice și, prin urmare și la unitățile de învățământ de stat.

Stabilirea expresă a incompatibilităților are ca fundament premisa că, fiind în serviciul public, persoana care deține o funcție de demnitate publică sau de autoritate publică trebuie să fie nu numai independentă, dar și să se abțină de la exercitarea unor funcții sau de la desfășurarea unor activități care, prin natura lor, ar fi în contradicție cu mandatul său reprezentativ sau care l-ar împiedica de la exercitarea acestuia, potrivit exigențelor legale sau regulamentare. Un asemenea cumul ar fi în dauna funcțiilor îndeplinite, a imparțialității, obiectivității și independenței pe care exercițiul lor corect îl presupune.

De altfel, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție este constantă în a reține starea de incompatibilitate în ipoteza deținerii simultane a funcției de viceprimar cu cea de membru în consiliul de administrație al unei unități de învățământ.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că sentința recurată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 și art. 96 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 1/2011.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 80/CA/2019 din 17 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 80/CA/2019 din 17 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 16 septembrie 2021.