ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4061/2021

Ședința publică din data de 21 septembrie 2021

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 4 decembrie 2020 rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/2020, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 4302 din 10 septembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.

În motivarea contestației au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1, 2, 3 din C. proc. civ.

Sub un prim motiv al contestației s-a arătat că decizia atacată a fost emisă de o instanță necompetentă, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu a vrut să se pronunțe pe competența acesteia de a judeca cauza.

Pentru aceste motive solicită instanței învestite cu soluționarea contestației în anulare să stabilească dacă secțiile de contencios administrativ de la curtea de apel și de la Înalta Curte erau competente să judece cauza.

A mai arătat contestatorul în raport de temeiul legal prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., că decizia atacată este rezultatul unor erori materiale, invocând faptul că la stabilirea prejudiciului s-a neglijat raportul de expertiză tehnică, fiind admise în schimb aprecieri ale conciliatorului și judecătorului. Totodată, s-a arătat că nu s-a dovedit că i s-a comunicat răspunsul B. S.A. în termen de 3 luni.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea contestației, casarea deciziei nr. 4302 din 10 septembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 și obligarea intimatului să-i plătească diferența dintre 20.555,89 RON și 11.575,75 RON la care se adaugă și cheltuielile de judecată.

S-a solicitat totodată să se admisă că secțiile de contencios administrativ ale Curții de Apel Ploiești și Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt competente să judece această cauză în raport de calitatea de autoritate publică a C..

Apărările intimatei.

Intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară, în cadrul căreia funcționează Entitatea de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar non bancar a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării căii de atac și excepția inadmisibilității contestației în anulare.

În esență a apreciat intimata că motivele invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 1, 2 și 3 din C. proc. civ.

Hotărârea atacată

Prin Decizia nr. 4302 din 10 septembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 s-a respins excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă S.C. B. S.A..

Au fost respinse recursurile declarate de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 202 din 7 decembrie 2017 și împotriva sentinței nr. 15 din 25 ianuarie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Considerentele și soluția Înaltei Curți cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a contestației în anulare

Analizând contestația în anulare prin raportare la normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată inadmisibilitatea acesteia pentru motivele în continuare arătate:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.

Ea poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 503 C. proc. civ., potrivit cărora (1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

Primul motiv al contestației în anulare, prevăzut de pct. 1 al alin. (2) al art. 503 din C. proc. civ. prevede ca și condiție faptul necompetența instanței care a pronunțat hotărârea contestată trebuie să fi fost absolută iar excepția de necompetența să fi fost invocată în fața acelei instanțe, însă instanța să fi omis a se pronunța asupra ei.

Or, cu privire la acest aspect, Înalta Curte observă că instanța de recurs a constatat că nu a constituit motiv de recurs competența materială de soluționare a cauzei.

In ceea ce privește semnificația conceputului de "eroare materială" cuprins în dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. a fost dezvoltată doctrinar și jurisprudențial prin opoziție cu eroarea de judecată, subliniindu-se că vizează greșeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății, în principal cu caracter procedural, sau situații în care se confundă ori se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate.

Or, aspectele invocate prin contestația în anulare de față, cu referire la lipsa răspunsului din partea autorității pârâte și a expertizei tehnice, au fost analizate și dezlegate pe baza înscrisurilor existente la dosar, atât de curtea de apel, cât și de instanța de recurs.

În realitate, ceea ce urmărește contestatorul prin exercitarea căii de atac extraordinare de retractare de față este tocmai repunerea în discuție a acestui motiv de recurs și reevaluarea ansamblului probator, ceea ce are semnificația unui recurs la recurs, nefiind îndeplinite nici dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 4302 din 10 septembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2021.