ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4100/2021

Ședința publică din data de 22 septembrie 2021

Asupra contestației în anulare;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 789/11.02.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal:

- a respins contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1880 din 15 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă;

- a respins contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 4712 din 11 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2016, ca tardivă.

Împotriva acestei decizii a formulat o nouă contestație în anulare A., invocând dispozițiile art. 503 din C. proc. civ.

În motivare a arătat, în esență, că la data de 11.02.2021, s-a judecat dosarul nr. x/2020, fără ca întâmpinarea formulată de intimată să-i fie comunicată în termen legal, procedura de comunicare fiind realizată după soluționarea contestației, respectiv la data de 15.02.2021.

De asemenea, susține că i s-a reproșat faptul că nu a motivat contestația în anulare în termenul de 15 zile, fără însă a se ține cont că a făcut numeroase demersuri pentru a i se comunica decizia nr. 1880/15.05.2020, fiindu-i refuzat dreptul de a studia dosarul, inclusiv în dimineața ședinței din 11.02.2021, motiv pentru care solicită repunerea pe rol și retractarea Deciziei nr. 789/11.02.2021 contestate precum și tragerea la răspundere a persoanelor vinovate.

În susținerea motivelor contestației în anulare, contestatorul reiterează toate argumentele de nelegalitate și netemeinicie dezvoltate în fața instanței de recurs care a pronunțat Decizia nr. 1880/15.05. 2020 și a instanței de revizuire care a pronunțat Decizia nr. 4712/11.10.2009, cu privire la actul administrativ prin care i s-a respins acordarea drepturilor bănești cuvenite, și la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 48

1

alin. (1) teza a II-a (devenit art. 49) din Legea nr. 96/2006.

Intimata Camera Deputaților a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluția Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând contestația în anulare formulată în cauză, Înalta Curte o va respinge pentru următoarele considerente:

În reglementarea actuală a C. proc. civ., contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, motivele în care poate fi exercitată fiind strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Obiectul contestației în anulare este reglementat diferit în funcție de motivele pentru care se poate exercita această cale extraordinară de atac.

În cauza dedusă judecății, contestatorul A. a invocat drept temei al contestației în anulare formulate împotriva Deciziei nr. 789/11.02.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prevederile art. 503 C. proc. civ.

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata."

Pentru motivul legat de neregularitatea procedurii de citare, hotărârile susceptibile a fi atacate cu contestație în anulare sunt toate hotărârile definitive.

Acest motiv de contestație în anulare nu este însă incident în cauza de față, întrucât contestatorul a fost legal citat pentru termenul din 11.02.2021, când a avut loc judecarea contestațiilor în anulare, astfel cum rezultă din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare .

De asemenea, la dosarul cauzei a fost depusă și întâmpinarea intimatei Camera Deputaților referitoare contestațiile în anulare formulate împotriva Deciziei nr. 4712/11.10.2019 și Deciziei nr. 1880/15.05.2020, formulată în termenul procedural prevăzut de art. 508 alin. (2) C. proc. civ., care a fost cunoscută contestatorului în urma studierii dosarului la data de 03.02.2021 .

La data judecării contestațiilor în anulare, 11.02.2021, astfel cum rezultă din practicaua Deciziei nr. 789/11.02.2021, contestatorul, prezent personal, a susținut cele două contestații în anulare formulate și a combătut excepția tardivității contestației în anulare formulate împotriva Deciziei nr. 4712 din 11 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2016, invocată de intimata Camera Deputaților prin întâmpinare

Art. 503 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. deschide calea extraordinară a contestației în anulare împotriva hotărârilor definitive, când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.

Această cale de atac extraordinară este o aplicare a principiului contradictorialității în procesul civil, care impune ca judecarea procesului în toate fazele sale să se facă cu regulata citare a părților, spre a le da posibilitatea să-și apere interesele.

După cum s-a reținut anterior, contestatorul, prezent personal, și-a susținut contestațiile în anulare formulate, fiind respectat atât dreptul la apărare cât și principiul contradictorialității.

Alineatele 2 și 3 ale art. 503 C. proc. civ. reglementează o altă serie de motive pentru care se poate exercita calea de atac a contestației în anulare, dar care privesc exclusiv hotărârile instanțelor de recurs și hotărârile instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

În speță, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., întrucât contestația în anulare este îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate în soluționarea unei alte contestații în anulare, hotărâre care nu se circumscrie condițiilor de admisibilitate prevăzute de textul de lege, nefiind pronunțată de o instanță care a soluționat cauza în recurs.

De altfel, toate aspectele invocate de contestator constituie critici ale raționamentului judiciar al instanțelor de recurs și de revizuire prin hotărârile care au făcut deja obiectul contestațiilor în anulare soluționate prin Decizia nr. 789/11.02.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aspecte care excedează analizei instanței în cadrul prezentei contestații în anulare.

În consecință, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 789 din 11 februarie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2021.