Decizia nr. 5870/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare

Circumstanțale cauzei. Prin decizia nr. 2133 din 16 aprilie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat contestația în anulare formulată de A., împotriva încheierii din 14 decembrie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca netimbrată. Împotriva Deciziei nr. 2133 din 16 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, A. a formulat contestație în anulare. Prin decizia nr. 5258 din data de 16.10.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 2133 din 16 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, ca netimbrată.

Calea de atac exercitată. Împotriva deciziei nr. 5258 din data de 16.10.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat contestație în anulare contestatorul A. invocând dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. - procedura de citare pentru termenul din 16.10.2020 nu a fost îndeplinită.

Aspecte procedurale. În cauză, s-a derulat procedura de regularizare a contestației în anulare și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 503- 508, C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 și art. 201 alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ.

Soluția Înaltei Curți asupra contestației în anulare Analizând cu prioritate excepția de netimbrare a prezentei contestații în anulare, potrivit art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei." Potrivit art. 197 C. proc. civ.: "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii." De asemenea, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora pentru formularea contestației în anulare se datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON. Prin citația comunicată contestatorului la data de 12 iulie 2021, conform procesului-verbal aflat la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă contestației în anulare formulate împotriva deciziei nr. 5258 din data de 16.10.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020. Cu toate acestea, până la termenul de judecată din data de 24 noiembrie 2021 contestatorul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de instanță. Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac extraordinare a contestației în anulare este prevăzută de dispozițiile art. 197 din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea contestației în anulare netimbrate. De asemenea, Înalta Curte va avea în vedere și faptul că potrivit dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1. lit. a) din C. proc. civ., introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice, se sancționează cu amendă judiciară de la 100 la 1000 RON. Reaua-credință nu trebuie raportată la scopul final urmărit de petent, fiind evident că nu se poate afirma, încă de la început, că cel ce urmărește obținerea unui câștig este de rea-credință, însă trebuie raportată la poziția subiectivă a petentului față de șansele sale de câștig. Cu alte cuvinte, petentul este de rea-credință dacă la data efectuării unui demers, deși își dă seama că demersul său este neîntemeiat, tot îl efectuează. Or, raportat la situația de fapt existentă în prezenta cauză, Înalta Curte constată că reclamantul A. a formulat, în cascadă, contestație în anulare împotriva unei decizii pronunțate asupra unei contestații în anulare.

Temeiul de drept al soluției. Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea, ca netimbrată, a contestației în anulare formulate de contestatorul A., împotriva Deciziei nr. 5258 din 16 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020 și în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., se va aplica contestatorului o amendă judiciară în cuantum de 1000 RON. PENTRU ACESTE MOTIVE,