ÎCCJ, Decizia nr. 323/2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 175 din 10 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2021 a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul reclamant A. împotriva Deciziei nr. 4399 din 16 septembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

În motivare, s-a reținut că recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect recursul declarat împotriva sentinței nr. 103 din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a reținut, în raport de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., că decizia recurată în cauză, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, este o hotărâre definitivă, care nu se circumscrie categoriilor de hotărâri supuse recursului, prevăzute de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., de art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau de alte dispoziții legale speciale.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, A. a formulat contestație în anulare, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

În motivare, a arătat că în mod eronat ar fi reținut instanța că hotărârea recurată este definitivă, fiind inserate texte de lege din afara cadrului legislativ.

A susținut că, din probatoriul cauzei, ar rezulta că recursul ar fi fost declarat împotriva unei decizii ce a avut ca obiect apelul împotriva sentinței nr. 103/2019 a Curții de Apel Cluj.

Ca urmare, decizia recurată este hotărârea dată în apel, cum dispune art. 459 C. proc. civ. și nu o hotărâre definitivă, acesta fiind și motivul pentru care a fost soluționată în complet de trei judecători.

Contestatorul a invocat că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, de ordin procedural, întrucât instanța a hotărât în mod eronat că decizia recurată este definitivă. Instanța de recurs a confundat prevederile art. 417 alin. (1), art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 126 alin. (2) din Constituția României.

În drept, au fost invocate prevederile art. 5 alin. (1), art. 13 alin. (3), art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. și art. 6 din CEDO.

Intimata Judecătoria Huedin nu a depus întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând contestația în anulare formulată, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea supusă analizei s-au invocat, ca temei de drept al contestației în anulare, dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale.

Textul de lege vizează greșeli materiale cu caracter procedural, esențiale, determinante pentru soluția pronunțată, greșeli care să fi dus la pronunțarea unei soluții eronate. În această categorie intră greșeli de fapt, involuntare, comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei.

Din conținutul deciziei contestate nu rezultă existența unor greșeli materiale, ]n sensul textului de lege mai sus citat, care să ducă la anularea acesteia. Când instanța de judecată, cunoscând actele și lucrările dosarului, realizează o apreciere, o interpretare proprie a normelor legale incidente în speță, nu poate fi vorba de o greșeală materială în sensul textului legal, ci eventual o greșeală de judecată.

În speță, contestatorul a formulat critici vizând eventuale greșeli de judecată, considerând că instanța de recurs, în mod eronat, a apreciat că decizia recurată ar fi definitivă, ceea ce a dus la soluția de respingere a recursului, ca inadmisibil. Contestatorul a apreciat că instanța a greșit când a judecat în complet de 5 judecători pricina, câtă vreme recursul trebuie judecat în complet de 3 judecători.

În înțelesul normei prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., greșeala materială care deschide calea contestației în anulare vizează o eroare formală, evidentă, care, deși distinctă de eroarea materială care poate fi îndreptată în condițiile art. 442 C. proc. civ., nu poate fi inițiată pentru remedierea unor greșeli decurgând din aprecierea probelor sau a interpretării unor dispoziții legale cu incidență în speță ori din stabilirea eronată a situației de fapt.

Fiind un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv, pentru că s-ar ajunge, pe o cale ocolită, la judecarea încă o dată a aceluiași recurs.

Or, împrejurările reclamate de contestator nu se circumscriu motivului de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. pentru promovarea căii extraordinare de atac, ci reprezintă, de fapt, adevărate motive de recurs, care au fost deja supuse analizei unei instanțe de recurs.

În consecință, aspectele prezentate în motivarea căii de atac nu pot fi supuse analizei în cadrul unei contestații în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac nu deschide oportunitatea formulării unui recurs la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităților formale, expres și limitativ prevăzute de lege, săvârșite de instanță cu ocazia judecății, iar nu pentru că dezlegarea cauzei nu a fost bine soluționată, în conformitate cu opinia contestatorului.

Pentru considerentele expuse, constatând că, în cauză, criticile deduse judecăți nu se circumscriu motivului de contestație în anulare reglementat de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 175 din 10 mai 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2021.