ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3947/2021

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 4958 din 7 octombrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 7 din 17 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva deciziei de la pct. I.1 a formulat cerere de revizuire recurentul-reclamant A., aceasta fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 9 martie 2021, sub nr. x/2021.

În motivarea căii extraordinare de atac, revizuentul a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru care s-a cerut, respectiv nu s-a pronunțat asupra jurisprudenței CJUE invocată de recurent, ci doar a menționat-o.

Revizuentul consideră că instanța ar fi trebuit să țină cont de această jurisprudență CJUE, respectiv de Hotărârea Curții din data de 22.10.2015, în care se arată că o practică a organelor fiscale ca cea relevată în cauză nu este conformă legislației europene și dă naștere la abuzuri.

A arătat instanței de recurs că documentele financiar-contabile ale societății au fost în posesia DIICOT Oradea care și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, această unitate de parchet fiind cea care a întocmit rechizitoriul și l-a înaintat Tribunalului Bihor. Având în vedere că dosarul penal are același obiect cu prezenta cauză, în opinia revizuentului, se impunea ca instanța să suspende prezentul dosar până la soluționarea dosarului penal.

A mai arătat instanței și că actele administrativ fiscale emise de organele fiscale sunt nule întrucât ele s-au întocmit fără verificarea documentelor financiar contabile.

Revizuentul a precizat că temeiul de drept al cererii de revizuire formulate este reprezentat de dispozițiile art. 509 C. proc. civ.

Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna a solicitat, prin întâmpinare, respingerea cererii de revizuire în principal, ca inadmisibilă, având în vedere că nu sunt îndeplinite cerințele motivului de revizuire invocat în cauză, iar în subsidiar, ca nemotivată în fapt și în drept.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că revizuentul nu a încadrat cererea de revizuire într-unul din motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., însă, în raport de criticile invocate, constată că acestea se circumscriu cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Ca regulă generală, așadar, pot constitui obiect al revizuirii hotărârile pronunțate asupra fondului sau cele care evocă fondul, și anume: hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare; hotărârile pronunțate de instanța de recurs când s-a evocat fondul, adică cele prin care s-a admis recursul și s-a modificat hotărârea atacată.

În speță, decizia nr. 4958 din 7 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 nu este o hotărâre care să evoce fondul.

Chiar trecând peste admisibilitatea revizuirii sub aspectul naturii hotărârii a cărei revizuire se cere, Înalta Curte reține în legătură cu motivul invocat faptul că motivele care justifică promovarea unei cereri de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege.

În cazul reglementat expres prin art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea apare a fi un remediu al nesocotirii de către instanță a principiului disponibilității părților în procesul civil.

Prin urmare, în analizarea acestui motiv de revizuire trebuie avute în vedere limitele judecății, sub aspectul obiectului acesteia, determinate concret prin cererea de chemare în judecată, cererea reconvențională ori prin cererea intervenienților; în raport de obiectul cererilor formulate, urmează a se stabili dacă instanța s-a pronunțat ultra, extra sau minus petita.

Or, ceea ce invocă revizuentul în susținerea motivului de revizuire analizat, nu este o pronunțare ultra, extra sau minus petita prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamant. Pronunțarea minus petita presupune ca instanța să nu se fi pronunțat asupra tuturor capetelor acțiunii, indiferent că acestea sunt principale, accesorii, subsidiare sau incidentale, acesta fiind sensul noțiunii minus petita în înțelesul legii procesuale civile. Această condiție nu este îndeplinită în cauză, nefiind în prezența noțiunii juridice de minus petita, revizuentul invocând faptul că instanța de recus nu s-a pronunțat asupra jurisprudenței CJUE invocată de recurent, ceea ce nu se circumscrie noțiunii de petita sau lucru cerut.

Totodată, se mai constată că revizuentul critică, practic, legalitatea soluției instanței de recurs, rezolvarea pe care ea a dat-o recursului formulat și transformă, astfel, revizuirea într-un recurs la recurs, solicitându-se instanței de revizuire să exercite controlul de legalitate asupra modului în care instanța de recurs a apreciat că recursul reclamantului este nefondat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 4958 din 7 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2021.