ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3245/2021

Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.04.2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor prin Direcția Generală Juridică și Guvernul României prin Cancelaria Primului Ministru: anularea poziției 184 din anexa nr. 46 (Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Mihăilești, însușită de Consiliul Local Mihăilești prin Hotărârea nr. 10 din 27.08.1999, modificată și completată prin Hotărârea Consiliului Local nr. 13/27.09.2000) la H.G. nr. 1348/2001 privind atestarea domeniului public al județului Buzău, precum și a municipiilor, orașelor și comunelor din județul Buzău.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1599 din 4 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne și, pe cale de consecință, s-a respins cererea formulată de reclamanta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, astfel cum a fost precizată, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Guvernul României în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect anularea actelor subsecvente H.G. nr. 1348/2001, indicate de reclamanta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură în cererea precizatoare înregistrată la data de 03.11.2015 în dosarul nr. x/2015 și, pe cale de consecință, s-au respins aceste capete de cerere în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-au respins, ca neîntemeiate, excepțiile inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile și tardivității invocate de pârâții Guvernul României, Unitatea Administrativ Teritorială Mihăilești și Consiliul Local al comunei Mihăilești în dosarul nr. x/2015; s-au respins, ca neîntemeiate, excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei de interes, inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile și tardivității invocate de pârâții S.C. A. S.R.L., Guvernul României și Consiliul Local al comunei Mihăilești în dosarul nr. x/2015. În temeiul art. 406 C. proc. civ., s-a luat act de renunțarea reclamantei Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița la judecarea capetelor de cerere având ca obiect anularea pct. 176, 178 și 179 din Anexa 46 la H.G. nr. 1348/2001 și s-au admis, în parte, cererile de chemare în judecată conexate, astfel cum au fost precizate de reclamantele Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Buzău - Ialomița, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală Juridică, Guvernul României, Consiliul Local al Comunei Mihăilești și UAT Mihăilești, S.C. A. S.R.L. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și intervenienta S.C. Balta Lunca Mihăilești S.R.L. și cererea de intervenție voluntară principală formulată de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură în dosarul nr. x/2015, astfel cum a fost precizată. S-a anulat pct. 177, pct. 180, pct. 181, pct. 182, pct. 183, pct. 184 și pct. 185 din Anexa nr. 46 la H.G. nr. 1348/2001; s-a anulat, în parte, HCL Mihăilești nr. 6/2003 în ceea ce privește pozițiile nr. 177, nr. 180, nr. 181, nr. 182, nr. 183, nr. 184 și nr. 185 din Anexa nr. 46 la H.G. nr. 1348/2001, indicate în Anexa nr. 6 la HCL Mihăilești; s-a anulat, în parte, HCL Mihăilești nr. 54/25.07.2008 în ceea ce privește pozițiile nr. 30, nr. 33, nr. 34, nr. 35, nr. 36, nr. 37 și nr. 38 din Anexa nr. 1 la această hotărâre, s-a anulat în tot HCL Mihăilești nr. 18/23.04.2010 și HCL nr. 26/09.07.2010, s-a anulat contractul de asociere în participațiune nr. 2340/19.07.201 și s-a dispus radierea înscrierii de carte funciară în ceea ce privește amenajarea piscicolă Lunca Mihăilești reprezentată de încheierea nr. 13337/14.04.2010 a OCPI Buzău. S-au respins, în rest, cererile de chemare în judecată conexate, astfel cum au fost precizate, precum și cererea de intervenție voluntară principală formulată de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură în dosarul nr. x/2015, astfel cum a fost precizată și s-a respins cererea de intervenție voluntară principală formulată de S.C. Balta Lunca Mihăilești S.R.L., ca neîntemeiată.

Cererea de recurs și soluția instanței de recurs Împotriva sentinței au declarat recurs Guvernul României, UAT Mihăilești și Consiliul Local Mihăilești. Prin decizia nr. 5217 din 15 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, s-a anulat recursul formulat de pârâta UAT Mihăilești împotriva sentinței civile nr. 1599 din 4 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat, și s-a respins recursul formulat de pârâtul Guvernul României împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. În esență, instanța de recurs a reținut, cu privire la recursul formulat de UAT Mihăilești, că recurenta-pârâtă a fost citată pentru termenul de judecată din 17.09.2020 cu mențiunea achitării taxei de timbru în valoare de 100 RON, obligație pe care nu a respectat-o până la termenul de judecată. În ceea ce privește recursul formulat de recurentul-pârât Guvernul României, s-a constatat că acesta este nefondat, atât în ceea ce privește motivul de casare ce viza depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, cât și în ceea ce privește fondul pricinii.

Contestația în anulare Împotriva deciziei nr. 5217 din 15 octombrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal au formulat contestație în anulare Unitatea Administrativ Teritorială Mihăilești prin Primar și Consiliul Local al Comunei Mihăilești, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., solicitând admiterea contestației, anularea hotărârii atacate și, în rejudecare, casarea sentinței recurate, în principal, admiterea excepțiilor invocate, iar în subsidiar, în ipoteza respingerii excepțiilor, respingerea cererii de chemare în judecată. În motivarea contestației în anulare arată că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra recursului formulat de Consiliul Local al Comunei Mihăilești, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. De asemenea, formulează critici cu privire la: nerespectarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004; nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004; nerespectarea dispozițiilor art. 204 C. proc. civ. în privința celor două cereri precizatoare.

Apărările intimaților 5.1. Intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației în anulare, apreciind că în speță nu se poate considera că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra vreunei cereri de recurs. 5.2. Intimata Administrația Bazinală de Apă a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației în anulare, având în vedere că, în realitate, Consiliul Local al Comunei Mihăilești nu reprezintă o entitate distinctă de Unitatea Administrativ Teritorială Mihăilești. 5.3. Intimata Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației în anulare, apreciind că instanța de recurs a procedat în mod corect în ceea ce privește anularea recursului Unității Administrativ Teritoriale Mihăilești prin Primar, întrucât Consiliul Local al Comunei Mihăilești nu reprezintă o entitate distinctă, ci aceeași entitate, dar cu atribuții diferite, motiv pentru care apreciază că nu poate fi vorba de două recursuri distincte. II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., potrivit cărora: "(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...) 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză." Examinând motivele invocate prin prisma dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că în cauză nu poate fi reținută ipoteza de mai sus. Astfel, analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că aceasta nu a fost formulată distinct, memoriul de recurs fiind formulat de Unitatea Administrativ Teritorială Mihăilești prin Primar și Consiliul Local al Comunei Mihăilești. Instanța de recurs, reținând dispozițiile art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora: "(1) În cazul cererilor sau al acțiunilor introduse în comun de mai multe persoane, dacă obiectul procesului este un drept ori o obligație comună sau dacă drepturile ori obligațiile lor au aceeași cauză sau dacă între ele există o strânsă legătură, taxa judiciară de timbru se datorează în solidar", a apreciat că se impune achitarea pentru cererea de recurs a unei singure taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 RON. Întrucât până la termenul de judecată acordat în acest sens, obligația nu a fost îndeplinită, cererea de recurs a fost anulată ca netimbrată. Instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare, constată că nu pot fi reținute criticile contestatorilor, având în vedere că ceea ce s-a anulat a fost cererea de recurs, pentru care cele două părți au fost obligate în solidar la plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, citate mai sus. În consecință, nefiind vorba de două recursuri separate, ci de unul singur, pentru care obligația de plată a taxei judiciare de timbru era în solidar, nu se poate susține că suntem în prezența motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., în sensul că instanța de recurs nu s-ar pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză, câtă vreme obligația de plată a taxei de timbru subzista în sarcina recurentelor și niciuna dintre acestea nu a achitat-o. Cel mult, acest fapt poate constitui realmente o omisiune, dat fiind faptul că instanța de recurs a menționat în dispozitiv doar o parte, acest aspect nefiind de natură să conducă la o altă soluție, câtă vreme taxa judiciară de timbru nu a fost achitată, iar anularea cererii de recurs pentru netimbrare nu putea opera doar în privința uneia dintre părțile obligate în solidar. Prin urmare, aspectele invocate de contestatori nu prefigurează în cauză incidența motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., motiv pentru care această cale de atac urmează a fi respinsă, ca nefondată. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Mihăilești și Consiliul Local al Comunei Mihăilești împotriva deciziei nr. 5217 din 15 octombrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.