ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2586/2021

Ședința publică din data de 21 aprilie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Casa Naționala de Asigurări de Sanatate și Agenția Naționala de Administrare Fiscala, prin Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București, a solicitat:

- anularea actului administrativ înregistrat sub nr. x/30.01.2017 (și MB/877/26.04.2017 emis în completare) și implicit a datelor furnizate privitoare la valoarea procentului "p" pentru trimestrul IV 2016 de 18.89% din consumul de medicamente suportat de Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente Deținătorului de autorizație de punere pe piața C.,dd, D. si E., F..;

- anularea actului administrativ nr. MB/3101/28.03.2017 reprezentând răspunsul dat la contestația formulată de reclamantă și înregistrată la CNAS sub nr. x/28.02.2017;

- obligarea pârâtei CNAS la rectificarea și recomunicarea datelor referitoare la consumul centralizat de medicamente, prin eliminarea erorilor și adaosurilor comerciale;

- obligarea intimatelor la restituirea sumei în valoare de 10.447.901,00 RON achitată nedatorat de către reclamantă.

De asemenea, a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia cu privire la capătul de cerere privind restituirea sumelor.

Prin încheiere din 25 aprilie 2018, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CNAS pe capătul de cerere privind restituirea sumelor, invocată prin întâmpinare și, de asemenea, a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea pârâtei AFC Mijlocii la restituirea sumelor, pentru lipsa unei cereri administrative.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 2928 din 20 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.

A anulat, în parte, notificarea nr. x/30.01.2017 emisă de pârâta CNAS, numai în ceea ce privește consumul de 11.680,04 RON aferent medicamentului G. mg comprimate-cod CIM W59852005 și a menținut în rest notificarea.

A anulat, în tot, răspunsul nr. x/28.03.2017 emis de aceeași pârâtă.

A respins cererea de anulare a completării nr. x/30.03.2017 la notificarea emisă de CNAS, ca neîntemeiată.

A respins cererea de obligare a CNAS la emiterea unei noi notificări pentru trimestrul IV 2016, ca neîntemeiată, precum și cererea de obligare a acestei pârâte la restituirea sumelor, pentru lipsa calității procesuale pasive.

A respins cererea de obligare a pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București la restituirea sumelor, ca inadmisibilă.

De asemenea, a obligat pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate la plata către reclamantă a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial

1.3. Recursurile declarate în cauză

1.3.1 Recursul reclamantei

Reclamanta a declarat recurs, atât împotriva încheierii din 25 aprilie 2018 pronunțată de instanța de fond, prin care au fost soluționate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) și excepția inadmisibilității cererii de restituire a sumelor de către pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București (DGRFPB), cât și împotriva sentinței civile nr. 2928 din 20 iunie 2018 prin care a fost soluționat fondul cauzei, criticându-le pentru nelegalitate, astfel că, invocând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și schimbarea în parte a acesteia, în sensul: anulării actului administrativ înregistrat sub nr. x/30.01.2017 (și MB/877/26.04.2017 emis in completare) și implicit a datelor furnizate privitoare la valoarea procentului "P" pentru trimestrul IV 2016 de 18.89% din consumul de medicamente suportat de Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente Deținătorului de autorizație de punere pe piața C.,dd, D. și E., F.. pentru includerea în valoarea consumului a adaosurilor comerciale ale distribuitorului și farmaciei; obligării intimatei CNAS la rectificarea și recomunicarea datelor referitoare la consumul centralizat de medicamente, prin eliminarea erorilor și adaosurilor comerciale; obligării intimatelor la restituirea sumei de 10.447.901 RON achitata nedatorat, precum și la suportarea cheltuielilor de judecata.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, cu privire la greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a CNAS, respectiv inadmisibilitatea cererii de restituire a sumelor de către DGRFPB, că, potrivit prevederilor art. 9 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 77/2011, contribuția este administrată de ANAF dar veniturile sunt proprii Ministerului Sănătății, prin CNAS, astfel că, prin urmare, calitatea acesteia din urmă este mai mult decât evidentă de vreme ce este titularul sumelor plătite cu acest titlu.

În acest context, precizează recurenta, beneficiarul sumelor este cel care trebuie să le restituie în urma anulării parțiale sau totale a actului administrativ contestat, chiar dacă operațiunea de restituire se face potrivit regulilor fiscale, prin intermediul mandatarului ANAF care, conform art. 5 din ordonanță, administrează contribuția trimestrială, aceasta fiind asimilată obligației fiscale.

Cu privire la includerea nelegală a adaosurilor comerciale în formula de calcul a contribuției pentru trimestrul IV 2016, recurenta a precizat că nu poate fi ținută la plata taxei pe adaosul altor comercianți pentru profiturile obținute pe întreg lanțul de distribuție.

Potrivit prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, menționează recurenta, contribuția trimestrială se calculează prin raportare la consumul aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, iar în condițiile în care aceasta vinde doar către distribuitor este logic faptul că procentul "p" trebuie aplicat la prețul de producător fără adaosurile menționate, sens în care, prin O.U.G. nr. 69/2014, prevederile art. 3 au fost modificate astfel încât nu se mai face referire la vânzările fiecărui deținător de autorizație ci de consumul de medicamente suportat din Fondul unic național de asigurări sociale de sănătate.

Plata taxei "clawback" pe venituri nerealizate, susține recurentul, afectează principiul certitudinii impunerii, în condițiile în care nu i s-au pus la dispoziție datele pe baza cărora a fost calculat procentul "p" aferent trimestrului IV 2016, fiind evident că diferența taxată cuprinde și adaosurile farmaciilor și distribuitorilor, întrucât, la prețul de producător cu care medicamentul intră pe piață, se adaugă marja distribuitorului și cea a farmaciei care cresc prețul final la achiziționarea acestuia de către pacient.

Prin urmare, recurenta învederează că, în mod greșit, în calitate de reprezentant al producătorilor deținători ai autorizațiilor de punere pe piață, a fost impusă cu valori prin care se acoperă profitul altor comercianți, fapt care contravine principiului justei așezări a sarcinilor fiscale instituit de art. 56 alin. (2) din Constituție.

1.3.2 Recursul pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS).

La rândul său, pârâta CNAS a declarat recurs împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și respingerea în totalitate a acțiunii introductive.

Recurenta-pârâtă învederează că, în conformitate cu prevederile art. 1 și art. 4 alin. (2) și (2)

1

din O.U.G. nr. 77/2011, reclamanta datorează contribuția trimestrială pentru medicamentele asumate inclusiv prin declarațiile depuse, referitoare la lista medicamentelor pentru care datorează această contribuție.

Menționează recurenta că, potrivit prevederilor art. 5 alin. (4) din aceeași ordonanță, baza de calcul a contribuției trimestriale se stabilește în funcție de raportările furnizorilor de servicii medicale (farmacii, unități sanitare cu paturi și centre de dializă) către casele de asigurări de sănătate.

Referitor la codul CIM W59852005 - G. mg, recurenta pârâtă a învederat că acesta a fost declarat de către reclamantă pe propria sa răspundere în lista actualizată a medicamentelor pentru care datorează contribuția trimestrială, depusă la CNAS sub nr. x/06.11.2015, în temeiul art. 4 alin. (2) din ordonanță.

Instanța de fond s-a raportat eronat în mod exclusiv la declarația depusă pentru trimestrul de referință, în contextul în care importantă este data consumului de medicamente, adică data eliberării efective către consumatorul final, și nu data comercializării medicamentelor în lanțul de distribuție, astfel încât consumul poate proveni și din stocuri anterioare fără a fi condiționat de prezența medicamentului în CANAMED.

Or, acest cod CIM este listat în Catalogul național al prețurilor medicamentelor autorizate de punere pe piață aferent perioadei de referință T4 2016, aprobat prin OMS nr. 810/29.06.2015, iar potrivit art. 1 din Anexa OMS nr. 75/2009, acesta se aplică tuturor medicamentelor pentru care a fost emisă o autorizație de punere pe piață valabilă pe teritoriul României și care se comercializează în conformitate cu prevederile legale.

În plus, acest cod CIM poate fi vizualizat în Nomenclatorul medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piață actualizat la data de 18.11.2016, a mai precizat recurenta, arătând totodată că aceasta nu are competența legală de a urmări trasabilitatea medicamentelor pe tot lanțul fabricație-distribuție-farmacie, astfel încât nu deține informații legate de volumul distribuitorilor cât și la nivelul canalelor de eliberare.

În acest sens, obligația de a anunța Agenția Națională a Medicamentului în situația în care produsul încetează să fie pus pe piață, fie temporar, fie permanent, aparține deținătorilor autorizației de distribuție și nu CNAS, iar reclamanta nu a iniția o astfel de procedură.

În fine, recurenta a mai precizat că, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, canalele de eliberare au obligația de a raporta lunar doar date legate de consumul de medicamente prevăzute de art. 1, însă nu și date legate de trasabilitatea acestora, existând posibilitatea ca între data achiziționării unui medicament și data eliberării acestuia către pacient să existe decalaje de timp, tocmai datorită faptului că medicamentul poate fi menținut în circuitul terapeutic și după expirarea autorizației de punere pe piață, dacă nu se solicită reînnoirea acesteia, până la epuizarea cantităților distribuite în rețeaua farmaceutică, dar nu mai mult de un an de la expirarea autorizației.

Recurenta a formulat critici și în privința obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, menționând că orice grevare a bugetului Fondului național unic de asigurări de sănătate are drept consecință o serie de aspecte cu impact negativ în ceea ce privește veniturile și procedura de gestionare a acestuia.

1.4 Apărările formulate

Prin intermediul concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei pentru termenul de judecată din data de 21.04.2021, intimata-pârâtă CNAS a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă, ca nefondat, reiterând apărările dezvoltate, atât prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond, cât și prin propriul recurs.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Analizând sentința atacată prin prisma cadrului legal incident speței dedusă judecății, precum și prin raportare la criticile formulate de ambele recurente, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză de reclamanta S.C. A. S.R.L. este nefondat, iar recursul pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate este fondat, pentru considerentele ce succed:

2.1 Recursul reclamantei

În ceea ce privește criticile recurentei-reclamante relativ manierei în care instanța de fond a înțeles să soluționeze excepțiile lipsei calității procesuale pasive a CNAS pentru capătul de cerere referitor la restituirea sumelor și a inadmisibilității petitului referitor la obligarea organului fiscal pârât la restituirea acestora, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, procedurile de administrare a creanțelor reprezentând contribuția clawback datorată de deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau de reprezentanții legali ai acestora vor fi continuate de Agenția Națională de Administrare Fiscală. Prin urmare, cum Agenția Națională de Administrare Fiscală are competența de a dispune asupra cererii de restituire a taxei nedatorate, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu are calitate procesuală pasivă pe capătul de cerere având ca obiect restituirea sumelor plătite nedatorat cu titlu de contribuție clawback.

Chiar dacă organul fiscal are calitatea unui intermediar între plătitorul taxei și beneficiarul acesteia, având atribuția ca, prin trezorerie, să încaseze taxa și imediat să o vireze Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din subordinea Ministerului Sănătății, deci competența de a înregistra declarațiile plătitorilor de taxă, de a încasa plata sau după caz de a executa silit plătitorul, inclusiv de a o vira în conturile CNAS, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte învederează că doar acesta are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește cererea de restituire a taxei încasată nedatorat, prin raportare la dispozițiile legale aplicabile în speță, cât și în raport de dispozițiile O.G. nr. 17/2017 și O.U.G. nr. 69/2014, taxa clawback fiind asimilată, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 77/2011, unei obligații fiscale administrată de ANAF conform prevederilor Codului de procedură fiscală.

Din această perspectivă, ținând seama de prevederile art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, potrivit cărora, în cazul soluționării contestațiilor până la termenul de plată prevăzut la art. 5 alin. (8), se vor plăti contribuțiile aferente noilor sume comunicate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, iar în cazul depășirii acestui termen, se vor face regularizări la următoarele termene de plată, instanța de recurs apreciază că judecătorul fondului a reținut într-o manieră judicioasă împrejurarea că reclamanta nu a formulat, anterior învestirii instanței, o cerere adresată organelor fiscale, în condițiile dispozițiilor art. 167-168 Codul de procedură fiscală, prin care să solicite, fie restituirea sumei, fie regularizarea/compensarea acestora, în baza declarației rectificative, ceea ce atrage sancționarea părții cu un fine de neprimire, respectiv cu sancțiunea inadmisibilității acestui petit.

Referitor la criticile privind includerea în baza de calcul a adaosurilor distribuitorilor și farmaciilor, Înalta Curte constată potrivit O.U.G. nr. 77/2011 (art. 3 alin. (1) coroborat cu art. 5 alin. (7), noțiunile de consum de medicamente, valoarea consumului de medicamente și, respectiv, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție din cuprinsul dispozițiilor citate au aceeași semnificație și reprezintă valoarea de compensare a medicamentelor, conform datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Prin O.U.G. nr. 69/2014 s-a unificat exprimarea din art. 3 și art. 5, rezultând în mod clar că informația din cuprinsul notificării pe baza căreia se stabilește valoarea de impozitare pentru contribuția clawback se referă la valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente suportat de FNUASS și din bugetul MS.

Interpretând literal, sistematic și teleologic prevederile O.U.G. nr. 77/2011 atât în forma anterioară amendării lor prin O.U.G. nr. 69/2014, cât și în forma amendată, rezultă identitatea între noțiunea de consum de medicamente și noțiunea de valoare a consumului de medicamente, legiuitorul neurmărind să se raporteze la valoarea vânzărilor realizate de C., stabilită pe baza prețurilor de vânzare practicate de acesta, ci la valoarea consumului de medicamente înregistrat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, pe baza prețurilor la care au fost eliberate asiguraților.

Actul normativ operează cu o unitate de măsură identică atât în cazul stabilirii procentului "p", cât și în cazul stabilirii bazei de impozitare, anume cu valoarea consumului trimestrial de medicamente (total și, respectiv, individual).

Susținerile recurentei-reclamante care urmăresc înlăturarea din baza de impunere a valorii adaosurilor distribuitorilor și farmaciilor contravin soluției legale de stabilire a bazei de impunere, care, de altfel, a făcut și obiectul controlului de constituționalitate.

Prin deciziile nr. 789/2015, nr. 802/2015 și nr. 665/2014, Curtea Constituțională a constatat că soluția legală conform căreia valoarea consumului de medicamente se raportează la prețul cu amănuntul al medicamentelor (incluzând o cotă a adaosului de distribuție și o cotă a adaosului de farmacie care sunt plafonate prin ordin al ministrului Sănătății) nu încalcă niciun principiu constituțional. Sunt relevante în acest sens paragrafele 38-40 ale deciziei nr. 789/2015, prin care s-a statuat:

"38. Referitor la critica privind încălcarea principiului justei așezări a sarcinilor fiscale, instituit de art. 56 alin. (2) din Constituție, Curtea a reținut că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui "just echilibru" între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunțată în Cauza Stere și alții împotriva României, paragraful 50). Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale și economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia, care să facă "posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc" (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragrafele 41 și 49).

În contextul precizat, Înalta Curte nu poate reține criticile menționate ca fiind întemeiate, procedând ca atare la înlăturarea acestora.

2.2 Recursul pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate

Criticile pârâtei privesc, în esență, din perspectiva dispozițiilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 referitoare la calculul contribuției prin raportare la consumul aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, reținerile instanței de fond cu privire la faptul că medicamentul G. mg, identificat prin codul CIM W59852005, a fost în mod eronat inclus în valorile comunicate de către CNAS, având în vedere faptul că acesta nu a fost niciodată comercializat în România de către reclamantă.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt întemeiate. Există două categorii de deținători ai autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, și anume, unii care sunt obligați la plata contribuției trimestriale și alții cărora nu le incumbă această obligație legală.

Diferența dintre cele două categorii rezidă în faptul că suportarea contravalorii medicamentelor puse pe piață de prima categorie se realizează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, precum și faptul că această contribuție trimestrială a fost reglementată de legiuitor exclusiv prin prisma faptului că acestor deținători li se decontează contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilități), avantaj care nu se acordă și celorlalți subiecți care desfășoară o astfel de activitate comercială.

Prin O.U.G. nr. 77/2011 s-a instituit obligația legală pentru deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanții legali, de a plăti o contribuție trimestrială, în condițiile stabilite în această ordonanță de urgență, iar în ceea ce îi privește pe "ceilalți actori de pe lanțul de distribuție", aceștia au obligații contractuale, măsurile instituite prin dispozițiile ordonanței constituind tocmai o transpunere a celor statuate în conținutul legii fundamentale, cu privire la garantarea dreptului la ocrotirea sănătății.

Mai mult, spre deosebire de distribuitori și farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deținătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piață a medicamentelor, au certitudinea vânzării și încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuției în discuție, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menționați, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie, așadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de APP.

Astfel, sunt eronate reținerile instanței de fond potrivit cărora modul de calcul al contribuției trimestriale ar trebui să țină seama de vânzările C. (comercializarea medicamentului) și nu de valoarea de compensare a medicamentelor.

Astfel, în mod greșit instanța de fond s-a raportat doar la vânzările reclamantei, fără a observa aspectele învederate de către CNAS, în ceea ce privește consumul de medicamente, formulate prin întâmpinare.

În ceea ce privește Codul CIM W59852005, Înalta Curte reține că acesta a fost declarat de către reclamantă pe propria sa răspundere în lista actualizată a medicamentelor pentru care datorează contribuția trimestrială, depusă la CNAS sub nr. de înregistrare 15489/06.11.2015, în temeiul art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Acest cod CIM este listat în Catalogul Național al Prețurilor Medicamentelor Autorizate de punere pe piață - CANAMED aferent perioadei de referință T4 2016, aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 810 din 29 iunie 2015 pentru aprobarea prețurilor maximale ale medicamentelor utilizate/comercializate de către furnizorii de servicii medicale sau medicamente aflați în relație contractuală cu Ministerul Sănătății, casele de asigurări de sănătate și/sau direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București, cuprinse în Catalogul național al prețurilor medicamentelor autorizate de punere pe piață în România.

Mai mult, în conformitate cu prevederile art. 1 din Anexa Ordinului ministrului sănătății nr. 75 din 30 ianuarie 2009 pentru aprobarea Normelor privind modul de calcul al prețurilor la medicamentele de uz uman, acest act normativ se aplică tuturor medicamentelor de uz uman pentru care a fost emisă o autorizație de punere pe piață valabilă pe teritoriul României și care se comercializează pe teritoriul acesteia în conformitate cu prevederile legii.

Totodată, codul CIM W59852005 poate fi vizualizat în Nomenclatorul medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piață, actualizat la data de 18.11.2016, astfel că medicamentul codificat W59852005 a fost în mod corect inclus în datele de consum contestate de către reclamantă, de altfel confirmate prin raportările Caselor de Asigurări de Sănătate București, Ilfov și Hunedoara, fiind eliberat prin farmacii de circuit deschis, în valoare totală de 11.680 RON.

În altă ordine de idei, reclamanta nu contestă faptul că medicamentul G. mg, identificat prin codul CIM W59852005, a fost produs de B. și că este titulara autorizației nr. x/2013/05 de punere a acestuia pe piața din România.

Prin urmare, instanța de fond s-a raportat eronat, în mod exclusiv, la declarația depusă de reclamantă pentru trimestrul de referință, în contextul în care importantă este data consumului de medicamente, adică data eliberării efective către consumatorul final, și nu data comercializării medicamentelor în lanțul de distribuție, astfel încât consumul poate proveni și din stocuri anterioare fără a fi condiționat de prezența medicamentului în CANAMED.

În plus, instanța de fond a omis a avea în vedere împrejurarea că recurenta-pârâtă CNAS nu are competența legală de a urmări trasabilitatea medicamentelor pe tot lanțul fabricație-distribuție-farmacie, astfel încât nu deține informații legate de volumul distribuitorilor cât și la nivelul canalelor de eliberare, coroborat cu împrejurarea că, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, canalele de eliberare au obligația de a raporta lunar doar date legate de consumul de medicamente prevăzute de art. 1, însă nu și date legate de trasabilitatea acestora, existând posibilitatea ca între data achiziționării unui medicament și data eliberării acestuia către pacient să existe decalaje de timp, tocmai datorită faptului că medicamentul poate fi menținut în circuitul terapeutic și după expirarea autorizației de punere pe piață, dacă nu se solicită reînnoirea acesteia, până la epuizarea cantităților distribuite în rețeaua farmaceutică, dar nu mai mult de un an de la expirarea autorizației.

Ca atare, instanța de fond a conchis eronat faptul că medicamentul G. mg, identificat prin codul CIM W59852005, nu trebuia inclus în Notificarea aferentă trimestrului IV 2016 și că, din această perspectivă, notificarea este nelegală.

III. Soluția Înaltei Curți asupra recursurilor și temeiul juridic al acesteia

Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, constatând că, din perspectiva recursului CNAS, în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea instanței de fond fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor legale incidente, astfel cum în precedent au fost dezvoltate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va proceda la admiterea acestuia, cu consecința casării sentinței recurate și, urmare a rejudecării unitare a procesului în fond, va respinge în totalitate acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, concomitent cu respingerea recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., împotriva aceleiași sentințe și a încheierii din data de 25.04.2018, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 2928 din 20 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 25 aprilie 2018 și sentinței civile nr. 2928 din 20 iunie 2018 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 aprilie 2021.