ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1961/2021

Ședința publică din data de 30 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 08.12.2017 a fost înregistrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitându-se ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- Anularea adresei CNAS nr. x/18.04.2017 referitoare la valoarea procentului "p" și pretinsele valori ale vânzărilor trimestriale de medicamente atribuite A. pentru determinarea contribuției de clawback pe Trimestrul III 2012.

Prin decizia civilă nr. 2368 din data de 21 mai 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a anulat adresa nr. x/18.04.2017, emisă de către C.N.A.S. și a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 19.379,63 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 2368 din data de 21 mai 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei recurate în sensul de a respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs, pârâta a precizat că instanța de fond a nesocotit puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, prin care s-a statuat că notificarea emisă în anul 2012 nu conține elemente de fapt și de drept care să fac posibilă exercitarea unui control efectiv.

Recurenta-pârâtă a criticat soluția instanței de fond și în ceea ce privește cheltuielile de judecată puse în sarcina sa.

În drept, recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicit pe cale de excepție să se constate nulitatea recursului, iar pe fond să se respingă ca nefondat recursul.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, recurenta-pârâtă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

Fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta-pârâtă s-a limitat în susținerea cererii de recurs prin a prezenta cu tiltu generic jurisprudență în cadrul unor litigii similare, fără a argumenta în concret, ce dispoziții legale ar fi fost încălcate sau aplicate în mod greșit.

Ori, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 – 8 C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că memoriul de recurs nu cuprinde critici care să se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind, cazurilor de casare, acestea să fie de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.

Înalta Curte reține că indicarea de către recurentă, prin cererea de recurs a unor hotărâri judecătorești și interpretarea acesteia că instanța de fond nu a avut în vedere autoritatea de lucru judecat, nu este de natură a duce la încadrarea cererii de recurs într-unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 – 8 C. proc. civ.

În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva deciziei civile nr. 2368 din data de 21 mai 2018 a Curții de Apel București –Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2021.