ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2330/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 15.02.2015, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Adresei nr. x/27.10.2016 emise de CNAS, atât cu privire la valoarea procentului "p" cât și cu privire la consumul individual al DAPP în Trimestrul III 2016 comunicat prin aceasta adresă.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3663 din 12 octombrie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 3663 din 12 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. criticând-o pentru nelegalitate și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și, în rejudecare, admiterea excepției de nelegalitate invocate, iar pe fondul cauzei admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În motivarea recursului, în esență, recurenta a susținut următoarele: - hotărârea recurată este nelegală față de împrejurarea că instanța de fond a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată, considerând că actul administrativ contestat, Ordinul Președintelui CNAS nr. 890/27.10.2017 are caracter normativ, nu individual. Or, arată recurenta, Ordinul contestat are natura unui act administrativ cu caracter individual deoarece, pe de o parte, se adresează unui număr determinat de subiecte de drept, respectiv deținătorilor de autorizații de punere pe piață potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, iar pe de altă parte, acesta nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României. Totodată, recurenta solicită ca în ipoteza în care instanța de control judiciar va proceda la rejudecarea cauzei, în ceea ce privește fondul excepției, să aibă în vedere motivele invocate în fața instanței de fond. - hotărârea recurată a fost dată cu nesocotirea cerințelor de motivare a actului administrativ contestat, documentele comunicate de către CNAS nefiind validate de către casele naționale de asigurări de sănătate, certificate prin semnătură electronică astfel cum stabilesc dispozițiile H.G. nr. 161/2016 la art. 194. Pe de altă parte, transmiterea unui consum centralizat de medicamente înregistrat în sistemul de asigurări sociale de sănătate fără a permite verificarea realității informațiilor pe baza cărora a fost stabilit acesta, și exonerarea instituției emitente de orice obligație relativă la emiterea actului administrativ, în condițiile în care este singura cale expres prevăzută de lege de contestare a actului, reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului de contestare, precum și a tuturor principiilor aplicabile în cauză: justețea impunerii, certitudinea impunerii, proporționalitatea și realitatea impunerii. - în mod greșit, instanța de fond a respins motivul privind caracterul excesiv al contribuției ca efect al calculării acesteia nu asupra veniturilor efective ale subscrisei ci asupra unei sume care include adaosurile entităților de pe lanțul de distribuție; - instanța de fond, în mod greșit, a respins motivul privind netransparența determinării datelor comunicate de CNAS și a înlăturat motivul de nelegalitate referitor la discrepanța dintre vânzările recurentei și consumurile comunicate de CNAS.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 16.02.2018, intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat respingerea recursului recurentei-reclamante ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând legalitatea recursului prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Critica reclamantei S.C. A. S.R.L. vizând soluția instanței de fond de admiterea a excepției de inadmisibilitate privind excepția de nelegalitate a Ordinul Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 890/27.10.2017 și respingerea acesteia ca inadmisibilă este întemeiată. Astfel, prin Ordinul nr. 890/27.10.2017 emis de pârâtul Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a fost aprobat procentul "p" egal cu 14,91 prevăzut de art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, în baza căruia se calculează contribuția trimestrială aferentă trim. III 2016 datorată de deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanții legali ai acestora calcula după formula "p" = (CTt - BAt)/CTtx100, unde: - CTt = 1.780.501.575,98 RON (fără TVA) reprezentând consumul total de medicamente pentru trim. III 2016, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății; - BAt = 1.515 milioane RON (fără TVA) reprezentând bugetul trimestrial aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, prevăzut de O.G. nr. 17/2012 și de O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare. Prin același ordin s-a aprobat transmiterea către deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanții legali ai acestora a consumului centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate raportat la valoarea de 1.940.746.717,82 RON, această valoare reprezentând consumul total de medicamente suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate, aferent trim. III 2016. În privința excepției inadmisibilității invocată de pârâtă, motivată de împrejurarea că Ordinul nr. 890/27.10.2017 nu are natura unui act administrativ, ci a unei operațiuni administrative, care nu se supune rigorilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod greșit a admis excepția în practicaua sentinței recurate reținând că: "Soluția Curții are la bază prevederea art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care vizează cercetarea legalității unui act administrativ cu caracter individual pe calea excepției de nelegalitate. Curtea reține că pe calea acestei excepții de nelegalitate reclamanta a contestat Ordinul de stabilire a procentului p cu nr. 890 din 2016, act care, în opinia Curții, este un act administrativ cu caracter normativ, iar nu un act administrativ cu caracter individual, căci prin efectele sale, acest act privește o sferă nedeterminată de destinatari, iar nu un destinatar anume identificat așa cum se întâmplă în cazul actelor administrative cu caracter individual. Prin urmare, chiar dacă nu a primit teza pârâtei că acest ordin nu ar reprezenta un act administrativ Curtea reține că Ordinul nu este un act administrativ individual, ci unul normativ, astfel că cercetarea legalității acestuia pe calea excepției de nelegalitate este inadmisibilă.". Pe cale de consecință, instanța de fond, în mod eronat a respins excepției de nelegalitate ca fiind inadmisibilă. Înalta Curte, având în vedere definiția actului administrativ dată în cuprinsul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și faptul că prin ordinul contestat este stabilit procentul "p" prevăzut de art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, în baza căruia se calculează contribuția trimestrială aferentă trim III 2016, reține că actul reprezintă determinarea oficială, în baza legii, de către C.N.A.S. a unei componente de bază din formula de calcul a contribuției trimestriale prevăzute de O.U.G. nr. 77/2011, fără de care aplicarea acestei formule nu ar fi posibilă. În acest context, se apreciază că ordinul contestat are natura unui act administrativ cu caracter individual, fiind destinat deținătorilor de autorizații de punere pe piață obligați la plata taxei prevăzute de O.U.G. nr. 77/2011, întrucât prin emiterea ordinului și comunicarea notificării prevăzute de același act normativ ia naștere, în considerarea acestui ordin, obligația de plată a taxei, actul fiind, așadar, de natură a da naștere unor raporturi juridice. Pentru considerentele anterior expuse, instanța de control judiciar nu împărtășește soluția instanței de fond de admitere a excepției inadmisibilității și, implicit, de respingere ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 4 din Legea privind contenciosul administrativ nr. 554/2004. Totodată, Înalta Curte arată că examinarea excepției de nelegalitate a unui act, în speță, a Ordinul nr. 890/27.10.2017 emis de pârâtul Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, presupune administrarea și analizarea unui probatoriu incompatibil cu calea de atac a recursului. Dincolo de acest aspect, care este de esența dreptului litigios dedus judecății, soluția supra fondului cauzei depinde de soluția asupra excepției de nelegalitate, consecințele juridice pe care le produce admiterea unei astfel de excepții tind la înlăturarea efectelor lui în litigiul determinat supus judecății. Excepția de nelegalitate este supusă condiției existenței unei dependențe între soluția ce urmează a fi dată litigiului de fond și actul unilateral vizat de excepție. În atare condiții, Înalta Curte va casa sentința primei instanțe și va dispune trimiterea cauzei aceleiași instanțe, spre rejudecare, urmând ca judecătorul fondului să procedeze la o examinare amănunțită a tuturor aspectelor de nelegalitate invocate, prin raportare la dispozițiile legale incidente, urmând a fi verificate în mod real și efectiv toate argumentele părților în cercetarea legalității, în limitele învestirii instanței competente. Prin urmare, față de soluția anterior enunțată, Înalta Curte va lăsa neanalizate celelalte critici circumscrise cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aspectele reliefate de către recurenta-reclamantă în cadrul criticilor subsumate acestui temei de drept al căii de atac declarate în cauză urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării acțiunii de către prima instanță. Pentru considerentele arătate anterior, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3663 din 12 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.