ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3098/2021

Ședința publică din data de 25 mai 2021

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 07.03.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE și ANAF – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună Anularea actului administrativ înregistrat sub nr. x/27.07.2017 și implicit a datelor furnizate privitoare la valoarea procentului "P" pentru trimestrul II 2017 de 18,59% din consumul de medicamente suportat de Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente Deținătorului de autorizație de punere pe piața (DAPP) - B.; anularea actului administrativ nr. x/07.09.2017 reprezentând răspunsul dat la contestația formulata cu nr. x/01.08.2017 și înregistrata la CNAS sub nr. x/01.08.2017; obligarea pârâtei CNAS la rectificarea și recomunicarea datelor referitoare la consumul centralizat de medicamente, prin eliminarea adaosurilor comerciale; obligarea pârâtelor la restituirea sumei în valoare de 10.399.326 RON achitata nedatorat de către reclamantă; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3700 din 20 septembrie 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București (DGRFP București).

Împotriva sentinței nr. 3700 din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecarea cauzei să se admită cererea de chemare în judecată.

În susținerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a prezentat următoarele critici:

Instanța de fond, a apreciat faptul că atât prețul de referința cât și prețul de decontare se stabilesc prin raportare la prețul de vânzare cu amănuntul, în structura căruia nu intra doar prețul de producător, ci si adaosul de distribuitor, adaosul de farmacie și taxa pe valoare adăugata, argument susținut de prevederile Ordinului M.S. nr. 75/30.01.2009 și Decizia Curții Constituționale nr. 668/2014. Față de aceste suțineri, recurenta a apreciat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală în ceea ce privește menținerea adaosurilor în valoarea consumului.

Un argument ce atrage netemeinicia actelor administrative contestate este faptul că reclamanta nu poate fi ținută, obligată să plătească taxa pe adaosul altor comercianți, pentru veniturile/profiturile obținute pe întregul lanț de distribuție (ex. Adaosul ia medicamentele fara prescripție medicala achiziționate de spitale), o atare situație încălcând principiul justei așezări a sarcinilor fiscate.

Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 (forma înainte de modificare legislativa) privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli in domeniul sănătății, (Taxa de clawback) (1) Contribuția trimestriala se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra vaiorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate si din ougetui Ministerului Sanatatiî, consum aferent vanzaritor fiecărui plătitor de contribuție.

Faptul că legiuitorul ca urmare a numeroaselor litigii pierdute in fata instanțelor au inteles la finalul anului 2014, prin O.U.G. nr. 69/2014 sa schimbe sensul prevederilor art. 3 si sa nu mai vorbească de vânzările fiecărui deținător de autorizație ci de consumul de medicamente suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, nu inseamna ca principiul justei asezări a sarcinilor fiscale nu rămâne pe deplin aplicabil.

Prin contestația formulata recurenta susține că a invocat nerespectarea principiului certitudinii impunerii, întrucât nu este in spiritul legii sa se plătească taxa "clawback" pe venituri nerealizate, datorita faptului ca autoritățile nu oferă acces contribuabilului la anumite date, autorităph publice neputand aduce restrângeri drepturilor individuale sau impune obligații pe considerente pur formale, în măsura în care acestea nu sunt dublate de considerente ce țin de substanța raporturilor sociale cărora li se adresează." (Decizia ICCJ nr. IW^OOS pronunțata in Dosar nr. x/2006)

Jurisprudența a statuat ca "Principiul certitudinii impunerii, care decurge din principiul legaiitălii și al securității juridice, implică obligația autorităților publice de a se asigura că legislația este suficient de clară și previzibilă pentru subiectele de drept cărora li se adresează. După cum a statuat Curtea Europeană de Justiție în speța Halifax (C-225/02), această cerință trebuie respectată și cu mai mare strictețe în cazul reguilior susceptibile să atragă consecințe financiare, astfel încât persoanele interesate să poată cunoaște cu exactitate întinderea obligațiilor ce li se impun.

În baza principiuiui prevalentei substanței asupra formei, relevat și aplicat de Curtea Europeană de Justiție în aceeași speță, precum și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2041/2007, autoritățile publice nu pot aduce restrângea drepturiior individuale sau impune obligații pe considerente pur formale, în măsura în care acestea nu sunt dublate de considerente ce țin de substanța raporturilor sociale cărora i se adresează* (Decizia ICCJ nr. 1147/2009 pronunțata in Dosar nr. x/2006).

În speță, nu au fost puse la dispoziția reclamantei datele pe baza cărora a fost calculat procentul P = 15,64% aferent Trimestrului II 2016.

Potrivit art. 1 din Ordinul nr. 615/30 06.2010 - pentru aprobarea metodei de calcul a prețului de referința pentru medicamentele cu si fara contributie personală prescrise în tratamentul ambulatoriu, prețul de referință pentru medicamentele cu si fără contribuție personală prevăzute în H.G. nr. 720/2008 se obține prin raportarea prețului standard al grupei terapeutice calculate potrivit alin. (2) la cantitatea de substanța activă pe unitatea terapeutica a fiecărui medicament.

Potrivit art. 2 din același act normativ "Prețul standard al grupei terapeutice este prețul rezultat prin aplicarea formulei statistice a impărțirii fiecărei grupe terapeutice in patru intervale (quartilșe) egale, ca urmare a grupării medicamentelor in grupe terapeutice realizate la nivelele 3-5 ale sistemului de clasificare ATC a medicamentelor pentru formele farmaceutice asimilabile la nivelul dozei zilnice standard, respectiv cantitatea de substanță activă, cu referentiere la limita primului interval (prima quartila), iar potrivit art. 4: "Pentru cazurile in care grupa terapeutica rezultata prin aplicarea ATC conține un singur medicament (DCI), prețul de referință este dat de produsul comercial cu cel mai mic preț pe DZS sau pe cantitatea de substanță activă după caz, din cadrul formelor farmaceutice asimilabile."

Recurenta apreciază că prin Decizia nr. 668/2014 citata de intimată, deși sunt menționate toate criticile privind încălcarea principiilor neconstitutionale, argumentele reținute nu analizează și nu stabilesc dacă în materia clawback modul de plata a contribuției respecta principiul justei așezări a sarcinilor fiscale, instituit de art. 56 alin. (2) din Constituție, care trebuie interpretat în sensul că un contribuabil poate fi obligat să suporte numai sarcini fiscale aferente propriei activități, ori unor beneficii proprii.

In cauza se poate observa că nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, asa cum se citează de către instanța de fond din cuprinsul Deciziei nr. 268/2G14 a Curții atunci când se analizează noțiunea de just echilibru.

Pentru a stabili dacă măsura litigioasă respectă justul echilibru și în special dacă nu obligă subscrisa să suporte o sarcină disproporționată, trebuie să se ia în considerare modalitățile de compensare prevăzute de legislația națională.

În situația în care persoanele fizice achită lunar contribuția de asigurări sociale în condițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, contribuție datorată pentru serviciile medicale, se poate observa că suprataxarea producătorilor de medicamente prin reprezentanți, apare ca fiind abuziva, pentru același gen de servicii fiind incasate doua sisteme de taxare determinând în final o dublare a taxării chiar a producătorului de medicamente.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu a depus întâmpinare la cererea de recurs, însă aceasta a depus concluzii scrise la data de 25.05.2021 prin care și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii cererii de recurs.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 07.01.2019 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 07.12..2021, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 25 mai 2021.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate de partea adversă și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. este o persoană juridică deținătoare de autorizații de punere pe piață pentru anumite medicamente comercializate în România, în condițiile art. 2 și art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 pentru stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății. O parte dintre medicamentele pentru care reclamanta deține autorizații de punere pe piață sunt incluse pe lista medicamentelor suportate în beneficiul pacienților din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății și pentru care se datorează contribuția reglementată de O.U.G. nr. 77/2011.

Față de societatea recurentă, la data de 27.07.2017, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a emis și comunicat reclamantei, prin reprezentant legal, notificarea nr. x/27.07.2017, prin care aceasta din urmă a comunicat, în vederea calculării contribuției clawback, valoarea aferentă consumului de medicamente pentru trimestrul II al anului 2017, precum și faptul că valoarea procentului "p" pentru acest trimestru este de 18,59%.

Împotriva acestor date comunicate de către C.N.A.S., în temeiul art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, reprezentantul legal al reclamantei a formulat contestație, ce a fost respinsă de C.N.A.S. prin adresa nr. x/07.09.2017, iar ulterior s-a adresat instanței de judecată cu soluționarea prezentei cauze.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat că actul administrativ contestat, respectiv Notificarea emisă de intimată este legală.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 (forma în vigoare în trimestrul II al anului 2017): "Deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, care sunt persoane juridice române, precum și deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, care nu sunt persoane juridice române, prin reprezentanții legali ai acestora, au obligația de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, pentru medicamentele utilizate în tratamentul spitalicesc, precum și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, contribuțiile trimestriale calculate conform prezentei ordonanțe de urgență".

Art. 3 din același act normativ prevede: "(1) Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, din care se exclude consumul pentru medicamentele prevăzute la art. 12 pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat din sume suplimentare alocate în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție. (2) Procentul "p" se calculează astfel:

(CTt - BAt)

p = ------------- x 100,

CTt

unde: CTt = valoarea consumului total trimestrial de medicamente pentru care există obligația de plată prevăzută la art. 1, suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, raportată Casei Naționale de Asigurări de Sănătate de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate, din care se exclude consumul pentru medicamentele prevăzute la art. 12 pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat din sume suplimentare alocate în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate; BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, unde CTt și BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane RON.

(3) Valoarea procentului "p" se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).

(4) Contribuția trimestrială prevăzută la alin. (1) se calculează și se datorează pentru valoarea consumului de medicamente realizat după data de 30 septembrie 2011".

Potrivit art. 7 din O.G. nr. 17/2012, începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuției trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3, unde CTt și BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane RON.

Conform art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, în forma în vigoare la data emiterii actelor contestate: " ... Stabilirea, calculul și declararea contribuției se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 4 alin. (3), pe baza informațiilor furnizate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Contribuția trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8). (4) Farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamente potrivit prevederilor art. 1 raportează consumul de medicamente care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, după cum urmează: a) farmaciile cu circuit deschis raportează lunar consumul, în condițiile Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate; b) unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1 raportează lunar, până la data de 15 a lunii curente pentru luna anterioară, la casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente pe baza formularelor de raportare aprobate prin ordin comun al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, în termen de 30 de zile. (5) Unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1, după aprobarea bugetului propriu, raportează caselor de asigurări de sănătate bugetul anual aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății. Pentru anul 2011, raportarea se face în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență. (6) Casele de asigurări de sănătate raportează lunar consumul centralizat către Casa Națională de Asigurări de Sănătate până la data de 20 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează contribuția, pe baza unei machete de raportare aprobate prin ordin al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. (7) Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate. (…)".".

Față de aceste prevederi legale, se constată că instanța de fond a reținut în mod corect legalitatea adresei de notificare.

În critica sentinței recurate, recurenta-reclamantă apreciază că instanța de fond a interpretat greșit cauza dedusă judecății menținând adaosurile în valoare consumului.

Față de această critică, instanța de recurs reține că, potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, atât prețul de referință, cât și prețul de decontare se stabilesc prin raportare la prețul de vânzare cu amănuntul, în structura căruia nu intră doar prețul de producător, ci și adaosul de distribuitor, adaosul de farmacie și taxa pe valoare adăugată.

Așadar, se constată cum corect a reținut de altfel și instanța de fond, că recurenta-reclamantă urmărește în esență prin cererea de chemare în judecată, contestarea însăși a sistemului de raportare instituit prin dispozițiile art. 5 alin. (4), alin. (6) și alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

Înalta Curte neidentificând în cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs aspecte de nelegalitate ale notificării nr. x/27.07.2017, privitoare elemente de fond sau de formă. Or, în aceste condiții, prevederile legale prin care se instituie modalitatea legală de raportare nu pot fi apreciate ca motive de nelegalitate ale actului administrativ contestat, față de ele putându-se efectua un control de constituționalitate, spre care de altfel, în prezentul litigiu recurenta-reclamantă nu a înțeles să-l pună în dezbatere. În acest sens, în mod corect instanța de fond a făcut referire la considerentele deciziei nr. 1325/2008 a Curții Constituționale, la acest moment fiind de prisos o altă interpretare în raport cu criticile referitoare la modalitatea de raportare, prevăzută de art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011 invocate de recurentă din perspectivă constituționalității și în măsura în care, recurenta a ținut să facă referire la prevederile art. 56 din Constituție privitoare la principiul justei așezări a sarcinilor fiscale.

Pe de altă parte, în ceea ce privește jurisprudența constituțională, pe care recurenta o apreciază că fiind neclară față de problema ridicată de aceasta respectiv, modalitatea de raportare și menținerea adaosurilor în valoarea consumului, Înalta Curte apreciază că reprezintă o critică subiectivă emisă de recurentă în încercarea de a justifica poziția sa procesuală.

Aspectele privitoare la modalitatea de raportare și calcul a taxei clawback au fost analizate de Curtea Constituțională în mai multe rânduri, stabilind că O.U.G. nr. 77/2011, în integralitatea sa, este constituțională, iar în raport de criticile emise de recurentă, instanța de recurs apreciază ca fiind necesară reiterarea procedurii de raportare și stabilire a taxei.

Astfel, procentul "p" pentru trimestrul II 2017 se calculează potrivit formulei prevăzute la art. 3 alin. (2) din O.U.G nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 69/2014.

Prin urmare, atribuțiile intimatei sunt acelea de a transmite procentul "p" și consumul centralizat de medicamente, conform art. 3 alin. (3) coroborat cu art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Casele de asigurări de sănătate raportează consumul centralizat către CNAS în baza raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi si centrele de dializă care utilizează medicamente suportate din bugetul FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății.

Casele de asigurări de sănătate au obligația să deconteze furnizorilor de servicii medicale și de medicamente pe baza facturilor însoțite de documentele justificative prezentate atât pe suport de hârtie, cât și în format electronic contravaloarea serviciilor medicale/medicamentelor contractate, efectuate/eliberate, raportate și validate conform normelor, în limita valorii de contract.

Plata contribuției clawback este trimestriala și se calculează prin aplicarea procentului "p" la valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, legiuitorul stabilind numai valoarea procentului "p" ca o constantă pentru toți subiecții plătitori, cu aplicarea acestui procent asupra consumului de medicamente decontat de sistemul asigurărilor sociale de sănătate aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Prin urmare, această contribuție este individualizată pentru fiecare subiect căruia îi revine obligația de plată a contribuției clawback.

Revenind, în ceea ce privește critica în sensul că modul de calcul al contribuției trimestriale trebuie să se raporteze la valoarea vânzărilor plătitorului de contribuție, și nu la valoarea de compensare a medicamentelor, Înalta Curte constată că legiuitorul nu a stabilit că această contribuție trimestrială se aplică vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, ci consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Or, consumul trimestrial de medicamente poate să difere de vânzările trimestriale ale Dapp-urilor, acest consum fiind cunoscut de către furnizorii de servicii medicale și medicamente, care raportează consumul de medicamente către casele de asigurări de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Medicamentele prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 se utilizează (consumă) prin canalele de eliberare (circuit deschis, circuit închis) și se raportează lunar de către acestea, constituind trimestrial datele din sistemul de asigurări sociale de sănătate în baza cărora se stabilește valoarea totală/individuală a consumului de medicamente prevăzute la art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că potrivit art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, "Valoarea procentului "p" se comunică persoanelor prevăzute la art. I de către CNAS, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7)".

În conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare, Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. I, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuția, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include și TVA suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.

Deci, intimata are obligația legală de a transmite deținătorilor de autorizație de punere pe piață sau reprezentanților legali ai acestora, doar valoarea procentului "p" și valoarea consumului individual de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul MS, astfel cum a fost înregistrat în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Totodată, cei care stabilesc trimestrial care este valoarea consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul MS, în funcție de procentul de compensare, prețul de decontare sau prețul de achiziție, sunt furnizorii de servicii medicale și medicamente, această valoare fiind validată de către casele de asigurări de sănătate.

În ceea ce privește critica recurentei potrivit căreia CNAS a comunicat o bază de calcul care se raportează la valoarea de compensare a medicamentelor, valoare ce cuprinde și adaosurile comerciale ale altor entități de pe lanțul de comercializare - distribuitori și farmacii, precum și susținerile potrivit cărora interpretarea dată de CNAS contravine principiului justei așezări a sarcinilor fiscale și a principiului certitudinii impunerii, Înalta Curte are în vedere faptul că prin Decizia nr. 263/2013, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, 3 și art. 3^1 alin. (1) - (5) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli in domeniul sănătății, Curtea Constituțională a tranșat definitiv această problemă și a statuat că subiecții obligați la plata taxei de clawback se circumscriu în sfera deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor, care pot fi atât producătorii de medicamente (români sau străini), cât și comercianții de medicamente (români sau străini), dar numai pentru medicamentele comercializate care se plătesc din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, neavând relevanță dacă medicamentele comercializate sunt incluse în programele naționale de sănătate ori folosite în tratamentul ambulatoriu prin farmaciile cu circuit deschis.

În acest sens, Curtea Constituțională a reținut, pe de o parte, că distribuitorii și farmaciile nu sunt beneficiari ai autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, ci simpli prestatori de servicii pentru care sunt îndreptățiți la încasarea unui tarif, iar, pe de altă parte, aceștia sunt supuși sistemului fiscal general, respectiv plata taxei pe valoarea adăugată sau impozitul pe profit, precum și faptul că este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească plătitorii taxelor parafiscale, în speță al taxei de clawback, respectiv "agenții economici" care sunt vizați în mod expres de reglementările O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește pretinsa discriminare între agenții economici implicați în comercializarea medicamentelor, respectiv deținătorii de autorizații de punere pe piață și ceilalți agenți economici din lanțul de distribuție, cum ar fi distribuitorii, farmaciile sau spitalele private, Curtea Constituțională a statuat că această critică tinde spre modificarea și completarea prevederilor legale existente, în sensul că plata contribuției clawback să cadă și în sarcina altor agenți economici din lanțul de distribuție a medicamentelor.

Curtea Constituțională prin deciziile emise a statuat în mod constant, faptul că există discriminare atunci când persoane aflate în situații identice sau comparabile se bucură de un tratament preferențial unele față de altele.

În ceea ce privește susținerile recurentei privind includerea adaosurilor comerciale în valoarea consumului individual de medicamente, Înalta Curte constată că instanța de fond temeinic și legal s-a raportat la Decizia nr. 665/2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011.

Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a statuat că există două categorii de deținători ai autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, și anume, unii care sunt obligați la plata contribuției trimestriale și alții cărora nu le incumbă această obligație legală.

Diferența dintre cele două categorii rezidă în faptul că suportarea contravalorii medicamentelor puse pe piață de prima categorie se realizează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

De altfel, în mod constant Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere că această contribuție trimestrială a fost introdusă ca un mijloc de suplimentare a veniturilor la bugetul FNUASS, pentru a se asigura accesul neîntrerupt al populației la medicamente și vizează interesul general public.

La stabilirea consumului de medicamente, CNAS verifică toate declarațiile depuse de către deținătorii de autorizație de punere pe piață, până în trimestrul de referință, având în vedere că există posibilitatea ca între data achiziționării unui medicament și data eliberării acestuia către pacient să existe un decalaj de timp.

Prin Decizia nr. 665/2014 se reține în mod clar la pct. 22-23 că:, (...) 22. Reglementarea criticată a fost determinată de un interes public general, respectiv pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populației la medicamentele cu și fără contribuție personală acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naționale de sănătate, și ținând cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuție sustenabil pentru suplimentarea în continuare a surselor de finanțare a sistemului public de sănătate în regim de urgență, în vederea asigurării asistenței medicale a populației. În acest context și pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat și drepturile particularilor vizați prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuției stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori și farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor au exclusivitatea punerii pe piață a medicamentelor, au certitudinea vânzării și încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuției în discuție, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menționate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie, așadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor. (Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 14 noiembrie 2014).

Așadar, față de acest raționament juridic, în acord cu opinia instanței de fond se apreciză că nu există un temei juridic pentru a se acredita ideea și a fi pertinent argumentul recurentei-reclamante că includerea adaosului distribuitorului și a farmaciilor în baza de calcul a taxei reprezintă o procedură nelegală.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă, ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3700 din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2021.