ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2314/2021

Ședința publică din data de 9 aprilie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Sesizarea instanței de fond

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 19.03.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța - Activitatea de Inspecție Fiscală solicitând ca prin hotărâre judecătorească a se constata nelegalitatea Deciziei nr. 75/14.02.2018, emisă de ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor privind soluționarea contestați depuse de A. S.R.L. împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoanele juridice nr. x/31.07.2017, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală x/31.07.2017, cu consecința constatării nelegalității aspectelor reținute prin decizia contestată cu privire la neregularitățile de ordin procedural invocate, cu consecința admiterii contestației, anulării deciziei de impunere nr. x/31.07.2017; constatării nelegalității soluției de suspendare, în temeiul art. 227 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală aprobat prin Legea nr. 207/2015, a soluționării contestației cu privire la suma de 9.170.613 RON, până la data soluționării sesizării penale nr. x/14.08.2015 formulată de Direcția Regională Antifraudă Fiscală Constanța în cadrul dosarului nr. x/2014 al DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța, cu consecința obligării pârâtei la soluționarea contestației formulate cu privire la această sumă.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 138 din 19 septembrie 2018 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei ANAF-DGRFP Galați - AJFP CONSTANȚA - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta ANAF-DGRFP Galați - AJFP Constanța - Activitatea de inspecție fiscală ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, a admis acțiunea promovată de reclamanta societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, a anulat Decizia nr. 75/14.02.2018 emisă de ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 2.550 RON (50 RON taxa timbru și 2.500 RON onorariu avocat, conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.).

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței nr. 138/19.09.2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanta recurenta - pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a solicitat admiterea recursului și, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8, casarea, în parte, a hotărârii atacate, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

În opinia recurentei, decizia privind suspendarea cauzei se impune a fi luată ori de câte ori este vădit că soluționarea laturii penale are o înrâurire hotărâtoare asupra dezlegării pricinii pe cale administrativă, suspendarea soluționării având natura de a preîntâmpina derularea simultană și în paralel a două proceduri independente, administrativă și penală cu privire la aceleași fapte, ce are drept consecință emiterea unor hotărâri contradictorii. De menționat faptul că instanța, deși face trimitere la cauza Lungu și alții contra României, dă o interpretare contrară celei reținute de CEDO.

Susține recurenta că, reținerea instanței de judecată, în sensul că Decizia nr. 75/2018 emisă de ANAF-DGSC, prin care s-a decis suspendarea soluționării cauzei până la definitivarea laturii penale a cauzei, este nelegală, nu are temei, întrucât, decizia privind suspendarea cauzei s-a impus a fi luată pentru a preîntâmpina emiterea unor hotărâri contradictorii, respectiv o contrarietate între hotărârea penală și cea civilă, având în vedere că soluționarea laturii penale a cauzei are o înrâurire hotărâtoare asupra dezlegării pricinii.

Recurenta critică soluția instanței de fond și în ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată, solicitând respingerea acestei cereri ca neîntemeiată, având în vedere aplicarea corectă de către organele fiscale a legislației fiscale, iar, în subsidiar, solicită să se facă aplicabilitatea prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. în sensul diminuării onorariilor solicitate de aceasta raportat la complexitatea cauzei și a activității depusă în dosar, tinand seama totodată de refuzul reclamantei de a depune documentele solicitate atât in faza de inspecție fiscală, cât și în faza contestației administrative.

Soluția instanței de recurs

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma motivelor invocate de recurenta - pârâtă și a apărărilor formulate de intimata - reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În cauza de față, în perioada 04.07.2016 - 27.07.2017 societatea reclamantă a fost supusă unei verificări parțiale, rezultatul verificării fiind consemnat în Raportul de inspecție fiscală nr. F.CT 351/31.07.2017 și Decizia de impunere nr. x/31.07.2017, acte administrative prin care s-au stabilit obligații fiscale totale suplimentare de plată în suma de 9.170.613 RON respectiv impozit pe profit în sumă de 4.638.978 RON și TVA în sumă de 691.613 RON.

Prin decizia 75/14.02.2018, emisă de ANAF Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor s-a dispus suspendarea soluționării contestației, iar din motivarea acesteia rezultă că măsura suspendării este determinată de existența unei cauze penale înregistrată la DIICOT .

Potrivit art. 277 C. proc. civ..fiscala:" Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când:

a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare și a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă".

Potrivit art. 277 Codul de procedură fiscală, organul ce soluționează contestația este îndreptățit să suspende soluționarea contestației formulată pe cale administrativă, atunci când organul care a efectuat activitatea de control a constatat existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi pronunțată în procedura administrativă.

În motivarea deciziei contestate se arată că în urma inspecției fiscale s-a constatat că în 2013 reclamanta a declarat achiziții de bunuri și prestări servicii supuse regimului de taxare inversă de la B. S.R.L., iar borderourile de achiziții înregistrate în contabilitatea acesteia nu au la bază operațiuni reale.

Din decizia contestată rezultă că organul care a efectuat activitatea de control a trimis către DIICOT Constanța procesul-verbal 9030/11.11.2016; RIF x/31.07.2017, Decizia de impunere x/31.07.2017 actele fiind depuse în interesul dosarului penal nr. x/2014

Rezultă că pentru a se retine incidența dispozițiilor art. 277 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor trei condiții prevăzute de lege, respectiv sesizarea penală până la soluționarea căreia se suspendă soluționarea contestației este efectuată de organul care a realizat activitatea de control; sesizarea vizează mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare; soluția ce va fi pronunțată urmare cercetărilor penale are o influență hotărâtoare asupra soluției ce ar fi pronunțată în procedura administrativă.

Raportat la motivul suspendării reținut de_cătce_recurentă, în cauză nu există o sesizare a organelor de urmărire penală efectuată de către organul de control.

Din chiar modul de redactare al textului legal reținut ca temei al suspendării, art. 277 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală, rezultă clar că măsura suspendării soluționării contestației poate opera numai dacă sesizarea organelor de urmărire penală este făcută de organul care a efectuat activitatea de control, respectiv în prezenta cauză de către ANAF - Direcția Regională a Finanțelor Publice Galați - AJFP Constanța - Activitatea de Inspecție Fiscală. În cauză se observă că dosarul penal la care se face referire, 10/D/P/2014 este deschis mult anterior realizării inspecției fiscale. De asemenea, nu numai că acest dosar nu s-a constituit ca urmare a sesizării din partea organului de control, dar rezultă că și verificările ulterioare efectuate de inspectorii antifraudă, ale căror constatări au stat la baza încheierii raportului de inspecție, au fost efectuate la solicitarea organului penal.

Pe de altă parte, trebuie subliniat faptul că, sesizarea la care se face referire nu vizează mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare. O condiție expres și clar prevăzută de legiuitor pentru suspendarea soluționării contestației o constituie obligativitatea ca obiectul sesizării să vizeze o infracțiune în legătura cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei impozabile.

Or, în cauză nu se poate retine o imposibilitate a organului fiscal de a continua analiza sa, ce trebuie să vizeze comportamentul fiscal al societății intimate, în temeiul competențelor și mijloacelor de probă ce îi sunt accesibile. Inspectorii ce au efectuat actul de control nu au contestat sub nici un aspect documentele de achiziție puse la dispoziție de societatea intimată, respectiv facturi, avize de însoțire a mărfurior cu menționarea mijloacelor de transport și a șoferilor înregistrate și în registrul portuar, tichete de cântar, note de recepție, din care rezultă fără nici un dubiu circuitul mărfurilor.

Totodată, instanța de fond corect a reținut că, în cauză nu este îndeplinită nici condiția ca soluția pronunțată în dosarul penal să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce poate fi pronunțată în procedura administrativă.

Constatările organului de inspecție vizează în principal constatarea caracterului nedeductibil al cheltuielilor înregistrate din relația societății cu C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L. și B. S.R.L., având în vedere constatările Direcție Generale Antifraudă Fiscală 2 Constanța consemnate în procesele-verbale nr. x/14.05.2015 ș nr. 19030/11.11:2016, raportat la comportamentul fiscal al partenerior contractuali, reconsiderând aceste tranzatii ca fictive.

Așa cum corect s-a reținut, organul fiscal, căruia i-au fost puse la dispoziție toate documentele justificative din care putea verifica modul de derulare a operațiunilor, nu poate invoca că nu poate stabili dacă cheltuielile operate în contabilitate sunt aferente unor operațiuni reale sau nu, până la soluționarea dosarului penal.

Mai mult decât atât, în măsura în care organul de inspecție aprecia că există dubii cu privire la realitatea operațiunilor, avea obligația de a suspenda efectuarea inspecției până la soluționarea dosarului penal și nu să emită o decizie de impunere, ce produce efecte juridice, care se bazează strict pe o supoziție care nu ar putea fi confirmată sau infirmată decât la momentul finalizării verificărilor în cadrul dosarului penal.

În concluzie, în mod corect instanța de fond a reținut greșita apreciere a recurentei asupra necesitații suspendării contestației. În condițiile în care suspendarea este lăsată la aprecierea organului fiscal, acest drept de apreciere trebuie exercitat astfel încât să nu îmbrace forma unui abuz de putere, întrucât nu orice demers formal de sesizare a organelor penale poate conduce la amânarea soluționării contestației administrative.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, Înalta Curte va dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor împotriva sentinței nr. 138 din 19 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 aprilie 2021.