ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2262/2021

Ședința publică din data de 8 aprilie 2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1910 din 19 mai 2020, a admis excepția lipsei calității procesuale active a recurentei Direcția Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană Finanțelor Publice Mureș, invocată de reclamanții A. și B. și, în consecință, a respins recursul formulat de recurentă împotriva sentinței nr. 35 din 28 martie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

Totodată, a respins recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței nr. 35 din 28 martie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut, în privința excepției lipsei calității procesuale active a recurentei Direcția Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană Finanțelor Publice Mureș, că reclamanții nu au chemat în judecată această pârâtă, iar sentința recurată nu a fost pronunțată în contradictoriu cu aceasta

În ceea ce privește recursul reclamanților, instanța de recurs a reținut că toate criticile acestora sunt neîntemeiate, judecătorul fondului reținând în mod corect că în cauză nu se face dovada încălcării principiilor securității juridice, a încrederii legitime (predictibilității legii fiscale) ori a eficienței și certitudinii impunerii, iar constatarea organului fiscal cu privire la obligațiile suplimentare principale datorate de reclamanți este legală.

Împotriva acestei hotărâri, recurenții A. și B. au formulat cerere de revizuire, înregistrată la data de 27 august 2020, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., precizând că urmează să depună și motivele acestei cereri ulterior comunicării deciziei atacate.

La data de 7 aprilie 2021, revizuenții au transmis prin fax motivele cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire, în raport cu dispozițiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată nulitatea căii de atac exercitate.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 din C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Textul de lege menționat reglementează condițiile de admisibilitate, atât cu caracter comun, pentru toate motivele ce pot fi invocate pe această cale, cât și condițiile specifice fiecăruia dintre acestea, la punctele 1 - 11.

Potrivit art. 513 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată."

În această materie legea nu cuprinde dispoziții speciale cu privire la cuprinsul cererii de revizuire, astfel încât urmează să se aplice, prin analogie, prevederile art. 194 lit. d) și ale art. 486 C. proc. civ., cu privire la elementele cererii de chemare în judecată.

Așadar, întrucât dispozițiile legale în materie nu cuprind norme derogatorii de la dreptul comun, urmează, în ceea ce privește cuprinsul cererii de revizuire, să fie aplicate dispozițiile art. 194 lit. d) din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de revizuire va cuprinde și arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază.

De asemenea, revizuentul trebuie să țină seama de dispozițiile art. 486 din C. proc. civ., fiind necesar să indice în cuprinsul cererii toate mențiunile prevăzute de acest text, inclusiv cele privitoare la arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea.

În cauză, revizuenții au formulat cererea de revizuire la data de 27 august 2020, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.., arătând că motivele acestei cereri urmează să fie depuse ulterior comunicării deciziei atacate.

În conformitate cu prevederile art. 511 alin. (1) din C. proc. civ., termenul în care poate fi formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din același cod este de o lună și curge de la data comunicării hotărârii definitive supuse revizuirii.

Potrivit art. 511 alin. (4) din C. proc. civ.:

"Revizuirea se motivează prin însăși cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancțiunea nulității".

În cauză, se constată că decizia atacată cu revizuire a fost comunicată revizuenților la data de 23 februarie 2021, iar motivele cererii de revizuire au înregistrate la data de 7 aprilie 2021, fiind transmise prin fax, cu depășirea termenului în care trebuia motivată calea de atac, ultima zi în care puteau fi formulate motivele cererii fiind data de 23 martie 2021.

În aceste condiții, depunerea motivelor cererii de revizuire peste termenul prevăzut de lege echivalează cu lipsa motivării acesteia, calea de atac fiind astfel lovită de nulitate.

Pentru considerentele arătate, având în vedere că cererea de revizuire nu a fost motivată cu respectarea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de art. 511 alin. (4) C. proc. civ. și va constata nulitatea cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 1910 din 19 mai 2020 Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.