Decizia nr. 2912/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată formulată și înregistrată la Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal în data de 01 aprilie 2024, reclamanții Ramura S.R.L., A. S.R.L., B., C. și D., au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, în temeiul art. 19, art. 11 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâților cu titlu de despăgubiri pentru daunele cauzate prin actele administrative anulate ulterior: - suma de 886.668,58 RON cu titlu de profit mediu nerealizat de Ramura S.R.L.

în perioada 01 ianuarie 2019-31 decembrie 2021; - suma de 161.145,12 RON reprezentând dobânda comercială aferentă sumei de 1.342.876 RON achitată de Ramura S.R.L.

în baza actului administrativ anulat, pentru perioada 15 iulie 2019-01 iulie 2021, conform Deciziei de eșalonare din 24 iunie 2019; - suma de 94.273.41 RON cu titlu de cheltuieli efectuate de către Ramura S.R.L., pe parcursul derulării procedurilor administrativ-jurisdicționale în vederea anulării titlurilor executorii nelegale cu avocați, experți tehnici, contabili etc; - suma de 600.000 RON cu titlu de daune morale suferite de fiecare din asociații Ramura S.R.L., precum și de administratori, pentru suferințele psihice, frustrările nejustificate, stresul prelungit, atingerea adusă imaginii, onoarei și reputației lor prin actele administrative abuzive și nelegale, anulate ulterior, astfel: - obligarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Mureș și Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Brașov în solidum la plata sumei de 100.000 RON în favoarea A., asociat; - obligarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Mureș și Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Brașov în solidum la plata sumei de 100.000 RON în favoarea reclamantului B., asociat; - obligarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Mureș și Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Brașov în solidum la plata sumei de 100.000 RON în favoarea reclamantului C., asociat;

- obligarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Mureș și Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Brașov în solidum la plata sumei de 100.000 RON în favoarea reclamantului D., asociat; - obligarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Mureș și Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Brașov în solidum la plata sumei de 100.000 RON în favoarea reclamantului D., administrator; - obligarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Mureș și Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Brașov în solidum la plata sumei de 100.000 RON în favoarea reclamantului C., administrator; - suma de 378.190,58 euro în echivalent RON din ziua plății, RON în favoarea A., asociat, cu titlu de rambursare a soldului contului curent asociat constituit din împrumutul acordat S.C.

Ramura S.R.L. pentru a face față obligațiilor de plată conform eșalonării. Cauza a fost declinată de Tribunalul Mureș - secția contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 380, pronunțată la data de 11 iunie 2024, în dosarul nr. x/2024. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 115 din data de 20 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ invocată prin întâmpinare de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov. A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ, ca prescrisă.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 115 din data de 20 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții Ramura S.R.L., A., B., C. și D. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței sub aspectul respingerii acțiunii ca prescrisă, și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenții au susținut că hotărârea încalcă art. 19 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, deoarece instanța a calculat termenul de prescripție de 1 an de la momentul pronunțării deciziei nr. 250/R/10.05.2021a Curții de Apel Mureș, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal prin care au fost anulate actele fiscale contestate, deși, conform RIL nr. 22/2019, s-a stabilit că data la care începe să curgă termenul de prescripție pentru introducerea acțiunii în despăgubire nu e legată în mod direct și aprioric nici de comunicarea actului administrativ nelegal și nici de momentul rămânerii definitive a hotărârii de anulare a acestuia.

A contrario, termenul la care persoana vătămată printr-un act act administrativ nelegal a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască întinderea pagubei poate să fie posterior datei pronunțării sau rămânerii definitive a hotărârii de anulare a actului administrativ. A arătat că hotărârea civilă nr. 115/2024 din data de 20 septembrie 2024, pronunțată de către Curtea de Apel Târgu-Mureș în dosarul nr. x/2024 prin care se indica faptul că data la care reclamanții au cunoscut sau trebuiau să cunoască întinderea pagubei este, în principiu, data pronunțării deciziei nr. 250/R/10.05.2021, este dată cu aplicarea greșită a normei de drept mai sus indicate, astfel cum aceasta a fost, de altfel, interpretată prin recursul în interesul legii.

De asemenea, a susținut că hotărârea încalcă dispozițiile art. 2523 din C. civ. În speță, prin pronunțarea deciziei nr. 250/R/10.05.2021, prejudiciul a devenit cert, dar aceasta nu înseamnă că întinderea lui putea fi în mod necesar și obligatoriu cunoscută la aceeași dată. La data de 22.06.2021, societatea Ramura S.R.L. a notificat două noi adrese înregistrate la Administrația Județeană a Finanțelor Publice sub nr. 22043 și respectiv 22044, prin care solicită, pe de o parte, ridicarea măsurilor asigurătorii instituite pe bunurile sale mobile și imobile în baza deciziei de impunere care a fost între timp anulată, și pe de altă parte, rambursarea sumelor care au fost achitate în baza aceleiași decizii de impunere.

Sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile și imobile a intervenit la data de 23.06.2021, conform deciziilor nr. 31-1 și 9074, emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, însă executarea efectivă a deciziei din 10.05.2021 prin rambursarea sumelor achitate a întârziat. Efectele actului administrativ anulat nu au încetat în totalitate nici la data de 10.05.2021, data pronunțării hotărârii de anulare a actului, nici la data de 01.07.2021 (data deciziei de impunere din inspecția fiscală subsecventă și data deciziei de compensare), ci s-au prelungit până la soluționarea definitivă a contestației depuse de S.C. RAMURA S.R.L.

în cadrul celei de-a doua inspecții fiscale, prin decizia nr. 155/R pronunțată de Curtea de Apel Mureș, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020 la data de 30 martie 2023. Întinderea daunelor produse contribuabilului prin actul administrativ anulat nu a putut fi cunoscută, datorită compensărilor intervenite între diverse obligații fiscale, unele datorate și altele nu, unele corespunzând unor acte administrative anulate (prima inspecție fiscală) și altele corespunzând unor acte administrative împotriva cărora a fost respinsă contestația (inspecția fiscală subsecventă), doar începând cu data de 30.03.2023, societatea a putut cunoaște întinderea prejudiciului financiar cauzat prin lipsirea ei de sumele aferente actului administrativ anulat și de a căror rambursare nu a putut beneficia datorită compensării cu obligațiilor fiscale nou stabilite în sarcina sa prin decizia de impunere din 01.07.2021.

Hotărârea încalcă dispozițiile art. 2526 din C. civ., deoarece societatea Ramura S.R.L. a făcut obiectul a două inspecții fiscale succesive, dependente, strâns legate între ele, cea cu privire la prețurile de transfer, inspecția subsecventă, fiind consecința primeia, cea cu privire la diurnele vărsate pentru deplasările în străinătate, atât din punctul de vedere al perioadelor în care s-au derulat, cât și din punctul de vedere al consecințelor financiare și al fluxului obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabilului/restituite teoretic prin hotărârea de anulare a primului act administrativ/restabilite în sarcina contribuabilului/compensate prin efectul legii.

Cele două inspecții fiscale nu sunt acte administrativ-fiscale independente, întrucât reprezintă în realitate un tot unitar, conform dispozițiilor articolului 2526 C. civ., termenul de prescripție neputând curge decât de la data la care ultima obligației devine exigibilă, adică de la data la care ultima inspecție fiscală a făcut obiectul unei decizii definitive cu privire la admiterea sau menținerea actului administrativ-fiscal. 4. Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. Prin acțiunea în contencios administrativ ce formează obiectul prezentului dosar, reclamanții Ramura S.R.L., A. S.R.L., B., C. și D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, în temeiul art. 19, art. 11 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, să se dispună obligarea pârâților la plata de despăgubiri pentru daunele materiale și morale cauzate prin actele administrative anulate prin Decizia nr. 250/R/10.05.2021, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, ca prescrisă, reclamanții formulând recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a căror incidență nu poate fi reținută în cauză. Motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Conform art. 19 alin. (1) și (2) din Legea 554/2004 "Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei. Cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2)." Aceste prevederi constituie o excepție de la regula instituită prin art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 conform cărora cererea de daune se formulează odată cu acțiunea principală îndreptată împotriva actului administrativ tipic sau asimilat, urmând soarta cererii principale.

Termenul de prescripție are durata de un an și curge de la data la care reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei. Stabilirea acestei date este o chestiune de fapt care se determină în funcție de circumstanțele cauzei. Aceste prevederi legale au fost interpretate prin decizia nr. 22/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, reținându-se următoarele: "31. În situația în care producerea pagubei are loc într-un interval de timp anterior promovării acțiunii principale în contenciosul administrativ, iar persoana vătămată cunoaște ori, cu o diligență rezonabilă, poate cunoaște existența și întinderea pagubei, aceasta trebuie să solicite repararea prejudiciului in integrum odată cu acțiunea principală (împotriva actului cauzator al prejudiciului), potrivit regulii instituite de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cu alte cuvinte, în această situație, este inadmisibilă cererea de reparare a pagubei pe cale separată, pe baza dispozițiilor speciale ale art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dacă persoana vătămată nu dovedește existența unor împrejurări obiective care au făcut imposibilă stabilirea întinderii prejudiciului produs anterior promovării acțiunii principale în contenciosul administrativ. (...) 68. Ultima orientare jurisprudențială, apreciată și de autorul sesizării ca fiind în litera și spiritul legii, evidențiază că momentul cunoașterii întinderii prejudiciului constituie o împrejurare de fapt care nu este, în mod direct, legată nici de comunicarea actului administrativ nelegal și nici de momentul rămânerii definitive a hotărârii de anulare a acestuia.

69. În același sens este și dezlegarea pe care Înalta Curte de Casație și Justiție o va da acestei probleme de drept, pentru următoarele considerente: (...) 79. Termenul de prescripție are durata de un an și curge de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei, art. 19 preluând, în privința începutului prescripției extinctive, regulile generale din materia prescripției dreptului la acțiune în răspundere pentru paguba cauzată prin fapta ilicită și în cazurile asimilate. Momentul la care persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei este o chestiune de fapt care se stabilește în funcție de circumstanțele cauzei, luându-se în considerare natura, conținutul și efectele conduitei administrative nelegale.

(...) 86. Așa după cum rezultă din textele de lege citate, regula generală instituită de noul C. civ. privind începutul prescripției extinctive are, de asemenea, un caracter mixt, prezentând caracteristica stabilirii - alternativ - a două momente de la care prescripția începe să curgă, și anume: un moment subiectiv, principal, constând în data cunoașterii nașterii dreptului la acțiune, și un moment obiectiv, subsidiar, constând în data când, după împrejurări, trebuia cunoscută nașterea acestui drept.

90. În concluzie, așa cum a arătat și autorul sesizării, momentul la care persoana vătămată printr-un act administrativ nelegal a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască întinderea pagubei constituie o împrejurare de fapt, care trebuie dovedită printr-un probatoriu serios, nefiind legată în mod direct și aprioric nici de comunicarea actului administrativ nelegal și nici de momentul rămânerii definitive a hotărârii de anulare a acestuia." Prin raportare la aceste considerente, Înalta Curte reține că în mod corect prima instanță a stabilit că momentul la care reclamanții, persoane vătămate în speță, au cunoscut sau trebuiau să cunoască întinderea pagubei este cel al soluționării definitive a cauzei îin dosarul nr. x/2020, prin pronunțarea deciziei nr. 250/R/10.05.2021 de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, decizie prin care au fost anulate actele administrativ-fiscale: Raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr. x/25 aprilie 2019, Decizia de impunere înregistrată sub nr. F-MS 111/25 aprilie 2019, precum și Decizia nr. 1747/31 octombrie 2019 prin care a fost soluționată contestația administrativă.

Din acest moment se puteau cunoaște cuantumul cheltuielilor efectuate pe parcursul derulării procedurilor administrativ-jurisdicționale în vederea anulării titlurilor executorii nelegale, reprezentând onorariul avocaților, experților tehnici, contabile etc, onorarii achitate în această procedură administrativă anterior formulării acțiunii înregistrate sub nr. dosar x/2020 Tot de la momentul pronunțării hotărârii definitive indicate, reclamanții au cunoscut sau au trebuit să cunoască întinderea pagubei reprezentate de daunele morale suferite de fiecare din asociații Ramura S.R.L., precum și de administratori, pentru suferințele psihice, frustrările nejustificate, stresul prelungit, atingerea adusă imaginii, onoarei și reputației lor prin actele administrative abuzive și nelegale, anulate ulterior, nefiind menționate aspecte de fapt de natură să justifice o altă eventuală dată de cunoaștere a cuantumului prejudiciului reprezentat de daunele morale cauzate asociaților și administratorilor societății Ramura S.R.L., determinate de întocmirea actelor administrativ-fiscale anulate prin Decizia nr. 250/R/10.05.2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, De asemenea, cuantumul profitului mediu nerealizat de reclamanta Ramura S.R.L.

în perioada 01 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021 putea fi cunoscut de reclamantă la data de 31.12.2021, acesta rezultând, prin excelență, din evidența contabilă întocmită de societatea însăși. Similar, pentru despăgubirile în sumă de 161.145,12 RON reprezentând dobânda comercială aferentă sumei de 1.342.876 RON achitată de reclamanta Ramura S.R.L. în baza actului administrativ anulat, pentru perioada 15 iulie 2019-01 iulie 2021, întinderea prejudiciului era cunoscută la data de 01.07.2021. Nu pot fi primite criticile din recurs potrivit cărora termenul de prescripție pentru promovarea acțiunii în despăgubiri ar începe sa curgă doar de la data pronunțării hotărârii judecătorești definitive în dosarul prin care s-au contestat alte acte administrativ-fiscale, ce au făcut obiectul unei inspecții fiscale diferite de cea finalizată prin decizia nr. 250/R/10.05.2021 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Prin sentința civilă nr. 575/23.09.2022 a Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și decizia nr. 155/30.03.2023 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022 au fost respinse atât cererea în contencios administrativ formulată de reclamantă, cât și recursul reclamantei, actele administrative fiind menținute. Or, nu există niciun raționament pentru care o persoană ar avea dreptul la despăgubiri pentru repararea prejudiciului produs printr-un act administrativ validat de instanță, astfel că susținerile privind eventuala calculare a termenului de prescripție pentru o acțiune în acest sens să se facă de la momentul respingerii acțiunii în anularea actului administrativ.

Împrejurarea că recurenții au formulat acțiunea în contencios administrativ ce a format obiectul dosarului nr. x/2022 nu determinat imposibilitatea acestora de a solicita despăgubirile pentru daunele materiale și morale ce i-au fost cauzate ca urmare a actelor administrativ fiscale anulate prin decizia nr. 250/R/10.05.2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțată în dosarul nr. x/2020. Interpretarea dată prin decizia nr. 22/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, nu înseamnă că momentul la care persoana vătămată printr-un act administrativ nelegal a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască întinderea pagubei este întotdeauna altul decât cel al rămânerii definitive a hotărârii de anulare a acestuia.

Dimpotrivă, astfel cum s-a reținut în considerentele respectivei decizii, acest moment este o chestiune de fapt care se stabilește în funcție de circumstanțele cauzei, luându-se în considerare natura, conținutul și efectele conduitei administrative nelegale, trebuind dovedit printr-un probatoriu serios.

Prin urmare, în mod judicios a stabilit prima instanță că termenul de prescripție de un an prevăzut de art. 19 din Legea nr. 554/2004 a început să curgă de la data pronunțării deciziei nr. 250/R/10.05.2021 de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, cel mai târziu de la 31.12.2021 pentru prejudiciul care putea fi cunoscut din data 31.12.2021, fiind împlinit anterior promovării acțiunii în despăgubiri supuse analizei, înregistrate la data de 30 mai 2024. În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți Ramura S.R.L., A., B., C. și D. împotriva sentinței civile nr. 115 din data de 20 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți Ramura S.R.L., A., B., C. și D. împotriva sentinței civile nr. 115 din data de 20 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 28 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.