ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3956/2020

Ședința publică din data de 28 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11.04.2019, sub nr. x/2019* pe rolul Tribunalului Vaslui, secția Civilă, reclamanta A., reprezentată prin administrator special B. și administrator judiciar C., a solicitat obligarea Unității Administrativ Teritoriale Cozmești la plata următoarelor sume:

- 351.896,84 RON, cu titlu de TVA, aferentă debitului principal în sumă de 1.852.088,63 RON stabilit prin sentința civilă nr. 1264/31.10.2016;

- dobânda legală aferentă sumei de 351.986,84 RON, începând cu data de 24.12.2018, data emiterii facturii fiscale, până la plata efectivă, dobândă calculată în acord cu prevederile art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011;

- restituirea sumei de 29.577 RON reținută fără drept de către comuna Cozmești și la plata dobânzii legale, calculată potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, începând cu data de 19.12.2018 și până la creditarea contului creditoarei;

- plata cheltuielilor de judecată generate de acest proces.

Prin sentința civilă nr. 1020/2019 din 8.10.2019, Tribunalul Vaslui, secția Civilă a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția autorității de lucru judecat, invocate de pârâta UAT Cozmești, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., societate aflată în insolvență, reprezentată prin administrator judiciar C., și administrator special, B., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Cozmești (comuna Cozmești), a obligat pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Cozmești, județul Vaslui să achite A. suma de 351.896,84 RON, reprezentând TVA aferent debitului principal în sumă de 1.852.088,63 RON, stabilit prin sentința civilă nr. 1264/31.10.2016 pronunțată de Tribunalul Vaslui, precum și să restituie reclamantei suma de 29.577 RON, reținută din debitul principal în timpul executării silite.

Prin aceeași sentință a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale aferente: sumei de 351.986,84 RON, începând cu data de 24.12.2018, până la plata efectivă și sumei de 29.577 RON, începând cu data de 19.12.2018 și până la creditarea contului creditoarei, obligând totodată pârâta, Unitatea Administrativ-Teritorială Cozmești, județul Vaslui, să achite reclamantei suma de 2.000, RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Unitatea Administrativ-Teritorială Cozmești, județul Vaslui a declarat recurs, considerând că sentința tribunalului este nelegală.

2.1. Prin încheierea pronunțată în data de 3 martie 2020, Curtea de Apel Iași, secția civilă a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competenta de soluționare a recursului în favoarea secției de contencios administrativ si fiscal a Curții de Apel Iași.

În motivarea soluției a reținut că, potrivit dispoziției înscrise în art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor - în forma în vigoare la data de 11.04.2019, data sesizării instanței de fond cu cererea de chemare în judecată - procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante. Tot astfel, art. 55 alin. (3) din același act normativ stipulează că hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice.

S-a constatat că, raportat la dispozițiile legale mai sus menționate, competența de soluționare a recursului, în cauză, revine secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Iași.

2.2. Prin sentința nr. 23/2020 pronunțată în data de 19 mai 2020, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetentei materiale a Curții de Apel Iași, secția contencios, invocată din oficiu, a declinat competenta în favoarea Curții de Apel Iași, secția civilă și constatând conflict negativ de competentă, a suspendat judecata și a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curții de Casație si Justiție pentru soluționarea conflictului.

În motivarea soluției această instanță a precizat că, prin decizia nr. 40/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit că hotărârea pronunțată în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanța ierarhic superioară - secția/completul specializat în litigii cu profesioniști, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016. Deși Decizia nr. 40/2020 nu este încă obligatorie pentru instanța în virtutea dispozițiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ., curtea nu poate să nu țină cont de orientarea jurisprudențială constantă a instanței supreme, precum și de hotărârea prealabilă pronunțată pentru dezlegarea chestiunii de drept, hotărâre care va deveni obligatorie de la momentul publicării.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Prin cererea dedusă judecății, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea Unității Administrativ Teritoriale Cozmești la plata unor sume rezultate din contracte de achiziție publică pentru lucrări efectuate de societate.

Instanțele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluționeze litigiul din punct de vedere material, în raport cu prevederile Legii nr. 101/2019 anterior modificării prin O.U.G. nr. 23/2020, apreciind diferit asupra problemei secției competente să soluționeze calea de atac în materia de atribuire a contractelor de achiziție publică .

În raport de dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. k), coroborate cu dispozițiile art. 95 alin. (1) din C. proc. civ., s-a stabilit astfel că, instanța civilă de drept comun cu plenitudine de competență este secția civilă a tribunalului, contractul în discuție fiind un contract administrativ, iar partea contractantă este o autoritate publică, situație în care, cauza nu poate fi tratată din punct de vedere juridic ca fiind doar între simplii profesioniști.

Se constată că, în cauză, Curtea de Apel Iași, secția I civilă și Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, invocând aceleași dispoziții ale art. 53 alin. (1

1

) din Legea 101/2016 și art. 55 alin. (3) din aceeași lege, și-au declinat reciproc competența materială de soluționare a recursului.

Or, în acest context, instanța în favoarea căreia s-a stabilit, în mod definitiv, competența funcțională de soluționare a litigiului, nu mai are posibilitatea să invoce necompetența (chiar și funcțională) în temeiul acelorași dispoziții legale avute în vedere de instanța care a pronunțat regulatorul de competență, chiar în căile de atac.

În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 18/2016 din 17.10.2016, în dosarul nr. x/2016, la pct. 164:

"În mod corespunzător se păstrează această competență și în căile de atac".

Nu în ultimul rând, Înalta Curte amintește că prezentul litigiu a fost inițiat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 212/2018 care a adus o serie de modificări importante în derularea contenciosului contractelor administrative.

Una dintre modificările importante constă în segregarea litigiilor decurgând din contractele administrative, respectiv faptul că litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența instanțelor de drept comun. Așadar, litigiile decurgând din executarea contractelor administrative au fost atribuite în competența instanțelor de drept comun, acesta fiind și motivul pentru care prezentul litigiu a fost soluționat, în primă instanță, de tribunal, secția civilă.

Este adevărat că art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 reglementează competența instanței care soluționează calea de atac a recursului, respectiv secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice, însă norma se referă doar la litigiile prevăzute de art. 53 alin. (1) - "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor" - care se soluționează în prima instanță de secția de contencios administrativ a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

Or, în condițiile în care, scopul modificărilor intervenite prin Legea nr. 212/25.07.2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 554/2004 și a altor acte normative și intenția legiuitorului au fost de a stabili competența litigiilor care decurg din executarea contractelor administrative în favoarea instanței civile de drept comun, care va aplica dreptul comun, este evident că art. 55 alin. (3) nu poate fi interpretat decât în sensul că recursul va fi soluționat de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, în complet specializat în achiziții publice, doar dacă calea de atac este formulată într-o cerere din materia ce face obiectul specializării lor, respectiv în litigiile prevăzute la art. 53 alin. (1) din același act normativ, nefiind așadar aplicabil în cauză.

Raportat la aceste statuări, norma prevăzută la art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 este inaplicabilă prezentului litigiu, atribuit de la început în competența instanțelor de drept comun, întrucât aceasta se referă doar la litigiile prevăzute de art. 53 alin. (1) din lege care, fiind soluționate în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin completuri specializate în achiziții publice, sunt supuse recursului la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă, de asemenea, în complet specializat în achiziții publice, aplicând legea contenciosului administrativ, în completarea legii speciale.

În cauză, calea de atac și termenul pentru declararea acesteia sunt cele de drept comun, iar instanța competentă cu soluționarea căii de atac este instanța ierarhic superioară celei care a judecat în primă instanță, respectiv Curtea de Apel, secția civilă.

Mai mult, trebuie precizat că, prin Decizia nr. 40/2020 pronunțată în data de 18 mai 2020 (nepublicată la momentul pronunțării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României partea I), Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis următoarele:

"În interpretarea și aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor (în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice), stabilește că:

Hotărârea pronunțată în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanța ierarhic superioară - secția/completul specializat în litigii cu profesioniști, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016.

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea cu privire la normele de drept substanțial aplicabile.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ.. Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2020."

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe recurenta COMUNA COZMEȘTI și intimata S.C. A. S.R.L. prin administrator special și prin administrator judiciar C., în favoarea Curții de Apel Iași, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iulie 2020.