ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6993/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

de chemare în judecată

Prin

cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, reclamanta D.M., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Județului Vaslui, anularea Deciziei nr. 45 din

19 aprilie 2012, prin care pârâta a menținut măsura dispusă prin procesul

verbal de inspecție încheiat la data de 28 februarie 2012, de către compartimentul

de control al autorității pârâte, de recuperare de la reclamantă a sumei de

15.189 lei.

Curtea de Apel Iași, secția

contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 204 din 25 iulie 2012, a

admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 45 din 19 aprilie

2012, emisă de pârâtă privind soluționarea contestației nr. 5267 din 19 martie 2012,

depusă de reclamantă, secretar al comunei Cozmești, împotriva Procesului-verbal

de inspecție încheiat în data de 28 februarie 2012, de către Compartimentul de

control al D.G.F.P. Vaslui, la Unitatea Administrativ Teritorială Comuna

Cozmești.

Prin aceeași

sentință, a anulat procesul-verbal de inspecție încheiat la data de 28

februarie 2012, de către Compartimentul de Control al D.G.F.P. Vaslui, în

partea prin care se stabilește că prejudiciul în suma de 30.378 lei, creat

bugetului local al comunei Cozmești, județul Vaslui, trebuie recuperat și de la

D.M. - secretar, considerată răspunzătoare de această pagubă, și în partea prin

ce se stabilește cuantumul sumei ce trebuie recuperată de le cea în cauză,

respectiv suma de 15.189 lei.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Autoritatea pârâtă,

ca urmare a petiției formulate de S.G., agent fiscal în cadrul acestei autorități,

a dispus „efectuarea unei inspecții la Unitatea Administrativ - Teritorială

Comuna Cozmești, județul Vaslui”, în baza prevederilor, O.G. nr. 119/1999

privind controlul intern și controlul financiar preventiv, ocazie cu care s-a

constatat că: „demiterea din funcție a viceprimarului comunei Cozmești, în

persoana domnului A.V., s-a făcut cu încălcarea, actelor normative enunțate” și

că: „Potrivit acestor prevederi legale, doamna D.M. avea obligația de serviciu

de a lua atitudine ca Hotărârea nr. 11 din 2 martie  2006 să fie reanalizată în

cadrul ședinței din data de 9 aprilie  2006 sau a unei ședințe ulterioare a

Consiliului Local Cozmești, astfel ar fi procedat conform recomandărilor

instituției Prefectului - Județul Vaslui”.

Prin procesul-verbal

de inspecție încheiat la data de 28 februarie 2012, s-a dispus ca: „Suma de 30.378

lei se va recupera de la domnul B.V. și doamna D.M.”, în părții egale, până la

data de 30 aprilie 2012, responsabilitatea aducerii la îndeplinire a acestei

masuri revenind: primarului, contabilului, operatorului de rol și agentului

fiscal.

Urmare acestei

dispoziții, Primăria comunei Cozmești, prin adresa nr. 558 din 6 martie  2012,

a comunicat reclamantei un extras din procesul verbal de inspecție, încheiat la

data de 28 februarie 2012 de pârâtă, în conformitate cu O.G. nr. 119/1999,

solicitându-i să achite suma de 15.189 lei, până la data de 30 aprilie 2012.

Reclamanta a formulat

contestație, în termenul și în condițiile prevăzute de art. 22 din O.G. nr. 119/1999,

aceasta fiind soluționată de D.G.F.P. Vaslui, prin Decizia nr. 45 din 19

aprilie 2012, în sensul menținerii măsurii din procesul verbal încheiat la data

de 28 februarie 2012, la U.A.T. Comuna Cozmești, de către Compartimentul de

control al D.G.F.P. Vaslui.

Prima instanță a

reținut că reclamanta D.M. îndeplinește funcția de secretar al comunei

Cozmești, județul Vaslui, aceasta se află în raporturi de serviciu cu unitatea

administrativ-teritorială menționată, și având în vedere prevederile art. 116 alin.

(4) din Legea nr. 215/2001 a apreciat că răspunderea materială a reclamantei

putea fi angajată doar în condițiile prevăzute de art. 84 și respectiv de art. 85

din Legea nr. 188/1999.

În raport cu

prevederile O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern/ managerial și controlul

financiar preventiv, prima instanță a reținut că legiuitorul a abilitat M.F.P. să

efectueze inspecții ori de câte ori există indicii ale unor abateri de la

legalitate sau regularitate în efectuarea de acțiuni cu efect pe seama

fondurilor publice sau a patrimoniului public, indiferent de natura acestuia,

și să întocmească procese verbale de inspecție, care devin titluri executorii,

în condițiile prevăzute de art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999.

A apreciat astfel că

acest fapt nu poate fi interpretat în sensul că, prin actul normative

menționat, s-a instituit o procedură specială de recuperare a pagubelor aduse

fondurilor publice sau a patrimoniului public de la personalul entității

verificate, că persoana desemnată să efectueze inspecția se poate substitui, pe

de-a întregul, în drepturile entității publice inspectate, că, prin măsurile

dispuse de organul de control, se stabilește un raport juridic direct între

organele Ministerului Finanțelor Pu­blice și personalul entității publice

respective, și că procesul verbal de inspecție poate avea aceeași semnificație

și valoare cu actele prevăzute de art. 85 din Legea nr. 188/ 1999.

În speță, problema

temeiului de drept al angajării răspunderii materiale a unui funcționar public

de conducere, respectiv a secretarului unei uni­tăți administrativ-teritoriale,

era esențială, atâta timp cât prejudiciul a fost creat ca urmare a plății către

o terță persoană a unor despăgubiri civile, caz în care ar fi fost incidente,

cel puțin aparent, prevederile art. 84 lit. c) și art. 85 alin. (1) teza ultimă

din Legea nr. 188/1999.

Prima instanță a

reținut că, neavând dreptul de a stabili vinovăția concretă a secretarului

comunei Cozmești și nici limitele în care această răspundere trebuie angajată,

ci doar dreptul de a constata că s-a produs o pagubă pe seama fondurilor

publice sau a patrimoniului public și dreptul de a dispune ca entitatea publică

să ia măsuri de recuperare a pagubei de la cei vinovați, potrivit procedurilor

aplicabile pentru fiecare categorie de personal în parte,  dispoziția cuprinsă

în procesul verbal de inspecție, încheiat la data de 28 februarie 2012 este

rezultatul depășirii competențelor conferite pârâtei prin O.G. nr. 119/1999, în

această materie, D.G.F.P. Vaslui nefiind abilitată să emită acte care ar avea

valoarea și semnificația unei decizii de imputare, direct în sarcina unui

funcționar public al entității verificate.

Concluzionând,

judecătorul fondului a reținut că actele contestate sunt rezultatul unui exces

de putere și că organul de control financiar nu se poate substitui în

drepturile ce revin entității publice, cu care reclamanta se află în raporturi

de serviciu.

de pârâta D.G.F.P. Vaslui, în prezent D.G.R.F.P. Iași împotriva Sentinței nr. 204

din 25 iunie 2012 a Curții de Apel Iași.

Motivele de recurs

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta apreciază

că soluția instanței de fond este dată cu interpretarea greșită a legii,

întrucât organele de control, prin actul emis, au stabilit că s-a produs un

prejudiciu, precum și persoanele care sunt vinovate, însă procesul-verbal de

control constituie titlu executoriu pentru autoritatea locală supusă controlului

și nu pentru persoanele vinovate.

Formularea folosită

în actul de control „suma stabilită va fi recuperată” constituie o dispoziție

pentru Primăria Cozmești.

Faptul că organul de

executare silită al Primăriei Cozmești a înțeles să procedeze în acest fel,

prin simpla emitere a unei adrese însoțită de actul de control către

reclamantă, nu atrage răspunderea Ministerului Finanțelor Publice sau

unităților subordonate.

În cuprinsul

procesului-verbal de control nu sunt făcute mențiuni despre modul cum se vor aduce

la îndeplinire măsurile dispuse, procedurile de executare alese fiind atributul

exclusiv al organului de executare din cadrul instituției supuse controlului.

A aprecia că organul

de control nu are dreptul să nominalizeze persoanele vinovate, ar lipsi de

esență actul de control. Stabilirea prejudiciului și a persoanelor vinovate

constituie temeiul formulării unei acțiuni de atragere a răspunderii

funcționarului public în temeiul Legii nr. 188/1999 republicată, cu

modificările și completările ulterioare.

formulate de intimata-reclamantă D.M.

Prin întâmpinare,

intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru încălcarea

dispozițiilor art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.

Intimata invocă

prescripția dreptului la acțiune, precum și jurisprudență - Sentința nr. 318/2012

a Curții de Apel Iași.

II. Considerentele

Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară

exercitată

fondat pentru întrunirea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Motivele de recurs

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu au fost dezvoltate

de către recurent și face imposibilă analizarea lor de instanța de recurs.

Se constată că prin

procesul-verbal de inspecție încheiat la 28 februarie 2012, în temeiul

prevederilor O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar

preventiv, cu modificările și completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 301/2002,

s-a apreciat că bugetul local al unității administrativ-teritoriale Comuna

Cozmești, județul Vaslui a fost prejudiciat cu suma de 30.378 lei.

S-a mai apreciat că

prejudiciul urmează să fie recuperat de la dl. B.V. - primar și dna D.M. -

secretar (intimata-reclamantă) până la 30 aprilie 2012, responsabili fiind primarul,

contabilul, operatorul de rol și agentul fiscal.

Până la data de 15

mai 2012, U.A.T. Comuna Cozmești era obligată să transmită la D.G.F.P. Vaslui -

Compartimentul de control, modul de realizare a măsurilor.

Din modul de

întocmire a procesului-verbal de inspecție nu rezultă încălcarea prevederilor

O.G. nr. 119/1999, deoarece răspunderea persoanelor fizice indicate drept

responsabile nu este antrenată în mod automat, prin simpla emitere a actului.

În același context,

se reține de Înalta Curte că organele de control nu s-au substituit în

drepturile entității publice inspectate și nu s-a stabilit un raport juridic

direct între organele M.F.P. și personalul entității publice, astfel cum în mod

greșit a arătat judecătorul fondului.

Este firesc ca în

urma controlului, inspectorii să își exprime opinia în sensul prejudicierii

bugetului național local și să propună recuperarea prejudiciului de la

persoanele fizice considerate ca fiind responsabile.

Nu există nicio

dispoziție în O.G. nr. 119/1999 care să interzică stabilirea unei

responsabilități concrete.

Din acest motiv,

entitatea controlată are la dispoziție un termen pentru a duce la îndeplinire

măsurile în condițiile impuse de lege.

În speță, U.A.T.

Comuna Cozmești avea obligația ca în termenul stabilit, să urmeze procedura

prevăzută de lege, în privința funcționarilor publici, în vederea recuperării

prejudiciului. Temeiul juridic pentru atragerea răspunderii funcționarului

public este însuși procesul-verbal de inspecție.

Actul de control are

caracter de titlu executoriu pentru entitatea verificată și nu pentru

funcționarul public al entității verificate.

Faptul că entitatea

verificată nu a respectat dispozițiile Legii nr. 188/1999 în vederea

sancționării patrimoniale a reclamantei nu poate să fie imputată recurentei și

nu conduce la nelegalitatea procesului-verbal de inspecție.

în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu art.

20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează să se

admită recursul, să se caseze sentința atacată și trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță pentru a se pronunța o hotărâre asupra fondului

pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de D.G.F.P. Vaslui, în prezent Direcția Generală Regională a

Finanțelor Publice Iași împotriva Sentinței nr. 204 din 25 iulie 2012 a Curții

de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2013.