ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6993/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta D.M., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Vaslui, anularea Deciziei nr. 45 din 19 aprilie 2012, prin care pârâta a menținut măsura dispusă prin procesul verbal de inspecție încheiat la data de 28 februarie 2012, de către compartimentul de control al autorității pârâte, de recuperare de la reclamantă a sumei de 15.189 lei.

2. Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 204 din 25 iulie 2012, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 45 din 19 aprilie 2012, emisă de pârâtă privind soluționarea contestației nr. 5267 din 19 martie 2012, depusă de reclamantă, secretar al comunei Cozmești, împotriva Procesului-verbal de inspecție încheiat în data de 28 februarie 2012, de către Compartimentul de control al D.G.F.P. Vaslui, la Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Cozmești. Prin aceeași sentință, a anulat procesul-verbal de inspecție încheiat la data de 28 februarie 2012, de către Compartimentul de Control al D.G.F.P. Vaslui, în partea prin care se stabilește că prejudiciul în suma de 30.378 lei, creat bugetului local al comunei Cozmești, județul Vaslui, trebuie recuperat și de la D.M.

- secretar, considerată răspunzătoare de această pagubă, și în partea prin ce se stabilește cuantumul sumei ce trebuie recuperată de le cea în cauză, respectiv suma de 15.189 lei. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Autoritatea pârâtă, ca urmare a petiției formulate de S.G., agent fiscal în cadrul acestei autorități, a dispus „efectuarea unei inspecții la Unitatea Administrativ - Teritorială Comuna Cozmești, județul Vaslui”, în baza prevederilor, O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, ocazie cu care s-a constatat că: „demiterea din funcție a viceprimarului comunei Cozmești, în persoana domnului A.V., s-a făcut cu încălcarea, actelor normative enunțate” și că: „Potrivit acestor prevederi legale, doamna D.M.

avea obligația de serviciu de a lua atitudine ca Hotărârea nr. 11 din 2 martie 2006 să fie reanalizată în cadrul ședinței din data de 9 aprilie 2006 sau a unei ședințe ulterioare a Consiliului Local Cozmești, astfel ar fi procedat conform recomandărilor instituției Prefectului - Județul Vaslui”. Prin procesul-verbal de inspecție încheiat la data de 28 februarie 2012, s-a dispus ca: „Suma de 30.378 lei se va recupera de la domnul B.V. și doamna D.M.”, în părții egale, până la data de 30 aprilie 2012, responsabilitatea aducerii la îndeplinire a acestei masuri revenind: primarului, contabilului, operatorului de rol și agentului fiscal. Urmare acestei dispoziții, Primăria comunei Cozmești, prin adresa nr. 558 din 6 martie 2012, a comunicat reclamantei un extras din procesul verbal de inspecție, încheiat la data de 28 februarie 2012 de pârâtă, în conformitate cu O.G.

nr. 119/1999, solicitându-i să achite suma de 15.189 lei, până la data de 30 aprilie 2012. Reclamanta a formulat contestație, în termenul și în condițiile prevăzute de art. 22 din O.G. nr. 119/1999, aceasta fiind soluționată de D.G.F.P. Vaslui, prin Decizia nr. 45 din 19 aprilie 2012, în sensul menținerii măsurii din procesul verbal încheiat la data de 28 februarie 2012, la U.A.T. Comuna Cozmești, de către Compartimentul de control al D.G.F.P. Vaslui. Prima instanță a reținut că reclamanta D.M. îndeplinește funcția de secretar al comunei Cozmești, județul Vaslui, aceasta se află în raporturi de serviciu cu unitatea administrativ-teritorială menționată, și având în vedere prevederile art. 116 alin. (4) din Legea nr. 215/2001 a apreciat că răspunderea materială a reclamantei putea fi angajată doar în condițiile prevăzute de art. 84 și respectiv de art. 85 din Legea nr. 188/1999.

În raport cu prevederile O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern/ managerial și controlul financiar preventiv, prima instanță a reținut că legiuitorul a abilitat M.F.P. să efectueze inspecții ori de câte ori există indicii ale unor abateri de la legalitate sau regularitate în efectuarea de acțiuni cu efect pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, indiferent de natura acestuia, și să întocmească procese verbale de inspecție, care devin titluri executorii, în condițiile prevăzute de art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999.

A apreciat astfel că acest fapt nu poate fi interpretat în sensul că, prin actul normative menționat, s-a instituit o procedură specială de recuperare a pagubelor aduse fondurilor publice sau a patrimoniului public de la personalul entității verificate, că persoana desemnată să efectueze inspecția se poate substitui, pe de-a întregul, în drepturile entității publice inspectate, că, prin măsurile dispuse de organul de control, se stabilește un raport juridic direct între organele Ministerului Finanțelor Pu­blice și personalul entității publice respective, și că procesul verbal de inspecție poate avea aceeași semnificație și valoare cu actele prevăzute de art. 85 din Legea nr. 188/ 1999. În speță, problema temeiului de drept al angajării răspunderii materiale a unui funcționar public de conducere, respectiv a secretarului unei uni­tăți administrativ-teritoriale, era esențială, atâta timp cât prejudiciul a fost creat ca urmare a plății către o terță persoană a unor despăgubiri civile, caz în care ar fi fost incidente, cel puțin aparent, prevederile art. 84 lit. c) și art. 85 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 188/1999.

Prima instanță a reținut că, neavând dreptul de a stabili vinovăția concretă a secretarului comunei Cozmești și nici limitele în care această răspundere trebuie angajată, ci doar dreptul de a constata că s-a produs o pagubă pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public și dreptul de a dispune ca entitatea publică să ia măsuri de recuperare a pagubei de la cei vinovați, potrivit procedurilor aplicabile pentru fiecare categorie de personal în parte, dispoziția cuprinsă în procesul verbal de inspecție, încheiat la data de 28 februarie 2012 este rezultatul depășirii competențelor conferite pârâtei prin O.G. nr. 119/1999, în această materie, D.G.F.P. Vaslui nefiind abilitată să emită acte care ar avea valoarea și semnificația unei decizii de imputare, direct în sarcina unui funcționar public al entității verificate.

Concluzionând, judecătorul fondului a reținut că actele contestate sunt rezultatul unui exces de putere și că organul de control financiar nu se poate substitui în drepturile ce revin entității publice, cu care reclamanta se află în raporturi de serviciu. 3. Recursul formulat de pârâta D.G.F.P. Vaslui, în prezent D.G.R.F.P. Iași împotriva Sentinței nr. 204 din 25 iunie 2012 a Curții de Apel Iași. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta apreciază că soluția instanței de fond este dată cu interpretarea greșită a legii, întrucât organele de control, prin actul emis, au stabilit că s-a produs un prejudiciu, precum și persoanele care sunt vinovate, însă procesul-verbal de control constituie titlu executoriu pentru autoritatea locală supusă controlului și nu pentru persoanele vinovate.

Formularea folosită în actul de control „suma stabilită va fi recuperată” constituie o dispoziție pentru Primăria Cozmești. Faptul că organul de executare silită al Primăriei Cozmești a înțeles să procedeze în acest fel, prin simpla emitere a unei adrese însoțită de actul de control către reclamantă, nu atrage răspunderea Ministerului Finanțelor Publice sau unităților subordonate. În cuprinsul procesului-verbal de control nu sunt făcute mențiuni despre modul cum se vor aduce la îndeplinire măsurile dispuse, procedurile de executare alese fiind atributul exclusiv al organului de executare din cadrul instituției supuse controlului. A aprecia că organul de control nu are dreptul să nominalizeze persoanele vinovate, ar lipsi de esență actul de control.

Stabilirea prejudiciului și a persoanelor vinovate constituie temeiul formulării unei acțiuni de atragere a răspunderii funcționarului public în temeiul Legii nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare. 4. Apărările formulate de intimata-reclamantă D.M. Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru încălcarea dispozițiilor art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999. Intimata invocă prescripția dreptului la acțiune, precum și jurisprudență - Sentința nr. 318/2012 a Curții de Apel Iași. II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată 1. Recursul este fondat pentru întrunirea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu au fost dezvoltate de către recurent și face imposibilă analizarea lor de instanța de recurs. Se constată că prin procesul-verbal de inspecție încheiat la 28 februarie 2012, în temeiul prevederilor O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, cu modificările și completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 301/2002, s-a apreciat că bugetul local al unității administrativ-teritoriale Comuna Cozmești, județul Vaslui a fost prejudiciat cu suma de 30.378 lei. S-a mai apreciat că prejudiciul urmează să fie recuperat de la dl. B.V. - primar și dna D.M. - secretar (intimata-reclamantă) până la 30 aprilie 2012, responsabili fiind primarul, contabilul, operatorul de rol și agentul fiscal.

Până la data de 15 mai 2012, U.A.T. Comuna Cozmești era obligată să transmită la D.G.F.P. Vaslui - Compartimentul de control, modul de realizare a măsurilor. Din modul de întocmire a procesului-verbal de inspecție nu rezultă încălcarea prevederilor O.G. nr. 119/1999, deoarece răspunderea persoanelor fizice indicate drept responsabile nu este antrenată în mod automat, prin simpla emitere a actului. În același context, se reține de Înalta Curte că organele de control nu s-au substituit în drepturile entității publice inspectate și nu s-a stabilit un raport juridic direct între organele M.F.P. și personalul entității publice, astfel cum în mod greșit a arătat judecătorul fondului. Este firesc ca în urma controlului, inspectorii să își exprime opinia în sensul prejudicierii bugetului național local și să propună recuperarea prejudiciului de la persoanele fizice considerate ca fiind responsabile.

Nu există nicio dispoziție în O.G. nr. 119/1999 care să interzică stabilirea unei responsabilități concrete. Din acest motiv, entitatea controlată are la dispoziție un termen pentru a duce la îndeplinire măsurile în condițiile impuse de lege. În speță, U.A.T. Comuna Cozmești avea obligația ca în termenul stabilit, să urmeze procedura prevăzută de lege, în privința funcționarilor publici, în vederea recuperării prejudiciului. Temeiul juridic pentru atragerea răspunderii funcționarului public este însuși procesul-verbal de inspecție. Actul de control are caracter de titlu executoriu pentru entitatea verificată și nu pentru funcționarul public al entității verificate. Faptul că entitatea verificată nu a respectat dispozițiile Legii nr. 188/1999 în vederea sancționării patrimoniale a reclamantei nu poate să fie imputată recurentei și nu conduce la nelegalitatea procesului-verbal de inspecție.

2. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează să se admită recursul, să se caseze sentința atacată și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se pronunța o hotărâre asupra fondului pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. Vaslui, în prezent Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași împotriva Sentinței nr. 204 din 25 iulie 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2013.