ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3652/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată Primăria comunei Cozmești, județul Vaslui, pentru a fi obligată să achite cetățenilor B., C. și D. suma de 3000 RON, arătând că aceștia sunt oameni nevoiași, cu mulți copii, care nu au beneficiat de ajutoarele de urgență, în bani, primite de instituția pârâtă.

Prin sentința nr. 457/22.02.2016, Judecătoria Vaslui a admis excepția lipsei de interes a reclamantului și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei, respingând acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Primăria Cozmești, județul Vaslui.

Împotriva sentinței civile nr. 457/2016 a Judecătoriei Vaslui a promovat apel reclamantul A., solicitând casarea hotărârii pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Prin decizia nr. 753/A/14.06.2017, Tribunalul Vaslui a admis excepția perimării și a constatat perimată cererea de apel formulată de A. împotriva sentinței civile nr. 457 din 22.02.2016 a Judecătoriei Vaslui, respingând cererea de repunere pe rol formulată de acesta.

Prin decizia nr. 1425 din data de 24 octombrie 2017, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de către A. împotriva deciziei nr. 753/A/14.06.2017 a Tribunalului Vaslui.

Împotriva deciziei nr. 1425 din data de 24 octombrie 2017 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs A..

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Primăria Cozmești, jud. Vaslui, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând actele dosarului și având în vedere raportul asupra admisibilității în principiu, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele următoare:

Prin decizia civilă nr. 1425 din 24 octombrie 2017, Curtea de Apel Iași, secția de contencios adminsitrativ și fiscal a anulat recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 753/A/14.06.2017 a Tribunalului Vaslui, ca netimbrat.

Potrivit art. 634 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, sunt hotărâri definitive:

".1 hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului"

Art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din același cod sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Din interpretarea logico-juridică a textelor legale anterior citate rezultă fără putință de tăgadă faptul că împotriva hotărârii curții de apel prin care a fost soluționat recursul declarat împotriva unei decizii pronunțate în apel de tribunal, nu se poate exercita calea de atac a recursului.

Prin urmare, recurentul A. a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, ce nu avea deschisă această cale de atac.

Având în vedere aspectele prezentate, se constată că recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, în cauză lipsa cerințelor de formă prevăzute de dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, atrăgând aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) din același cod, în temeiul cărora recursul va fi respins ca inadmisibil, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1425 din 24 octombrie 2017 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iulie 2020.