ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4599/2019

Ședința publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Vaslui a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice), anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.08.2016 și a Deciziei nr. 354/14.10.2016 de soluționare a contestației administrative și suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.08.2016.

Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 96 din 6 iunie 2017, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a dispus anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.08.2016 și a Deciziei nr. 354/14.10.2016 de soluționare a contestației administrative.

Totodată, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantă și a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.08.2016 până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, prin două memorii distincte, atât în privința soluției de anulare a actelor administrative atacate, cât și în privința soluției de suspendare a executării respectivelor acte.

3.1. În motivarea căii de atac exercitate împotriva soluției de anulare a actelor administrative atacate, recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a reluat, pe larg, situația de fapt, susținând, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în cauză, reclamantul a restricționat participarea la procedura de atribuire prin nerespectarea prevederilor art. 178 alin. (2) și ale art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 coroborate cu dispozițiile art. 8 din H.G. nr. 925/2006, aplicabile la momentul derulării procedurii de achiziție.

În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat reținută, a arătat că acțiunea de față are în vedere un alt act administrativ, respectiv Nota de constatare nr. x/18.08.2016, diferit de cel atacat în cadrul dosarului nr. x/2013 Spre deosebire de actul de control asupra căruia instanța s-a pronunțat în mod definitiv și care a vizat finanțarea asigurată prin contractul cu SMIS 7025, în prezenta cauză actul dedus judecații privește atât contractul cu SMIS 7025 (asupra căruia se modifică corecția aplicata de la 25% la 10%), cât și contractele de finanțare cu SMIS 7023 și 7022.

Recurentul a subliniat că întrucât ne aflam în fața unor proiecte integrate (care presupun o anumită legătură între ele) pentru care s-au încheiat contractele de finanțare cu codurile SMIS 7022, 7023, 7024, 7025, aplicarea unei corecții financiare ca urmare a unei nereguli se răsfrânge asupra tuturor proiectelor. Astfel, întrucât asupra proiectului cu cod SMIS 7024 Comisia de soluționare a contestației a stabilit corecția de 10% aferentă Contractului de servicii de proiectare nr. 22364/12.10.2009, acest procent se aplică și celorlalte proiecte.

În concluzie, a arătat că, deși actul de control care privește proiectul SMIS 7025 a fost anulat în mod definitiv de instanța de judecată, echipa de control a emis Nota de constatare atacată în prezenta cauză (CSN nr. 77057/18.08.2016) pentru a pune în acord toate proiectele cu decizia Comisiei de soluționare a contestației.

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs formulate împotriva soluției asupra cererii de suspendare a executării actelor administrative atacate, întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., recurentul a reluat situația de fapt, susținând, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material și în lipsa unor motive întemeiate.

Potrivit recurentului, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ atacat, susținerile intimatei-reclamante nefiind de natură să demonstreze existența unui caz bine justificat și nici a faptului că prin luarea acestei măsuri s-ar preveni producerea unei pagube iminente.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursurilor așa cum au fost formulate.

Prin întâmpinările formulate, intimatul-reclamant Municipiul Vaslui a solicitat respingerea recursurilor și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală. În ceea ce privește cererea de anulare a actului administrativ atacat a arătat că s-a impus invocarea exepției de autoritate de lucru judecat întrucât sancțiunea aplicată din nota de constatare atacată în prezenta cauză vizează aceleași abateri ca și cele din Nota de constatarenr. x/2012, or, pentru aceleași abateri nu se pot aplica sancțiuni de mai multe ori.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele arătate în continuare.

Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.08.2016 și a Deciziei nr. 354/14.10.2016 de soluționare a contestației administrative, cât și suspendarea executării notei de constatare.

Curtea de Apel Iași a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat actele administrative atacate, dispunând, totodată, suspendarea executării notei de constatare până la soluționarea definitivă a cauzei.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

1.1. În ceea ce privește recursul exercitat împotriva soluției de anulare a actelor administrative atacate, instanța de control judiciar reține că nu poate primi criticile recurentului vizând autoritatea de lucru judecat, care, în esență, sunt centrate pe faptul că acțiunea de față are în vedere un alt act administrativ, diferit de cel atacat în cadrul dosarului nr. x/2013, motivând emiterea acestuia pentru a pune în acord toate proiectele în cauză cu decizia Comisiei de soluționare a contestației.

Înalta Curte constată incidența în cauză a efectului pozitiv al lucrului judecat, cum corect a apreciat și judecătorul fondului.

De reținut că, potrivit jurisprudenței anterioare, prin raportare la dispozițiile art. 1200 pct. 4 și art. 1202 alin. (2) din C. civ. din 1864, autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar sub forma excepției procesuale, ci și sub forma prezumției de lucru judecat, altfel spus, a efectului pozitiv al lucrului judecat, care presupune ca o chestiune litigioasă, odată tranșată de instanță, să nu mai poată fi adusă înaintea judecății, iar, pe de altă parte, ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare, ca premise necesare pentru asigurarea stabilității raporturilor juridice.

Acest raționament își păstrează acuratețea și în cadrul legal aplicabil raporturilor juridice deduse judecății prin prisma dispozițiilor art. 430 alin. (1) și (2) și art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 430. - Autoritatea de lucru judecat

(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Art. 431. - Efectele lucrului judecat

(1) […]

(2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă."

În alți termeni, dacă în manifestarea de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente […] (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, vine să asigure, din nevoia de ordine și de stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești, așa încât nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să se pretindă sau să se obțină stabilirea contrariului a ceea ce s-a stabilit judecătorește anterior.

Așadar, între excepția autorității de lucru judecat și puterea de lucru judecat, există o distincție clară. Astfel, condiția de aplicare a autorității de lucru judecat presupune tripla identitate (părți, obiect, cauză juridică) ce oprește repetarea judecății, în timp ce puterea de lucru judecat impune consecvența în judecată.

Din această perspectivă, sentința nr. 126/02.06.2014, pronunțată de Curtea de apel Iași în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin nerecurare, se impune ca putere de lucru judecat în prezenta cauză, efectul pozitiv al lucrului judecat impunându-se într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Astfel, prin sentința nr. 126/2014, s-a admis acțiunea formulată de reclamant anterior prezentului demers judiciar, dispunându-se anularea Deciziei nr. 98/21.03.2013, prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/21.12.2012, Notă prin care s-a aplicat o corecție financiară de 25% la

Contractul de servicii de proiectare nr. 22364/12.10.2009 încheiat cu A. în cadrul proiectului SMIS 7025.

Din considerentele acestei hotărâri rezultă că prin nota menționată au fost reținute aceleași abateri ca și prin nota de constatare care formează obiectul prezentei cauze, nr. 77057/18.08.2016, instanța apreciind că s-a făcut "aplicarea unor corecții financiare, pentru pretinse abateri, care sunt în realitate rezultatul unei interpre­tări pur formale și excesiv de rigide a membrilor echipei de control a pârâtului, în chestiuni ce țin de exercițiul dreptului autorității contractante de a stabili cerințe minime, specifice, care să-i confere siguranță în ceea ce privește realizarea Proiectului."

Or, în condițiile în care Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/21.12.2012 a fost anulată în mod definitiv de Curtea de apel Iași, autoritatea pârâtă nu mai avea posibilitatea, în baza acestei note și a abaterilor reținute în cadrul acesteia, să emită nota contestată în prezenta cauză prin care a aplicat o sancțiune ce vizează aceleași abateri ca și cele din Nota de constatarenr. x/201.

De altfel, chiar recurenta a reținut:

"Creanțele rezultate în prezentul act de control sunt aferente acelorași nereguli consemnate în nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/21.12.2012 pentru proiectul SMIS 7024 și respectiv a Notei de constatare nr. x/21.12.2012."

Prin urmare, Nota contestată în prezenta cauză a avut la bază un act anulat anterior de instanța de judecată, respectiv Nota de constatare nr. x/21.12.2012, ceea ce atrage în mod evident și nulitatea prezentului act.

De reținut că, în cuprinsul notei, s-au reținut exact aceleași abateri, în raport de același contract de proiectare nr. x/12.10.2009, față de care anterior Curtea de apel Iași se pronunțase în sensul că nu există abateri și anulase actele administrative contestate.

Totodată, faptul că debitul aferent Notei de constatare nr. x/21.12.2012 a fost stins în totalitate prin plata acestuia către beneficiar, conform O.G. nr. 14/2013, nu are relevanță.

În concluzie, dată fiind identitatea între problema soluționată definitiv prin sentința nr. 126/2014 și chestiunea dedusă judecății în cauza de față, instanța este ținută să respecte această sentință, fiind de esența noțiunii de proces echitabil și de respectare a principiului securității raporturilor juridice.

În fine, în ceea ce privește aplicarea măsurilor administrative conform O.U.G. nr. 66/2011 pentru abaterile de la legislația națională a achizițiilor publice (în forma în vigoare la momentul derulării procedurii de achiziție), se constată că prima instanță a reținut în mod corect că este legală, nefiind încălcat principiul neretroactivității legii.

1.2. Referitor la motivele de recurs formulate împotriva soluției asupra cererii de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.08.2016, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea acestora, având în vedere soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a actului contestat, prin prezenta decizie.

În cauză, măsura suspendării executării actului administrativ atacat a fost dispusă până la soluționarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, cauza fiind soluționată în mod definitiv, analiza criticilor formulate împotriva soluției asupra cererii de suspendare ar rămâne fără eficacitate juridică.

În concluzie, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței nr. 96 din 6 iunie 2017 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2019.