ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6415/2019

Ședința publică din data de 12 decembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 14.09.2016, reclamantul Municipiul Vaslui a chemat în judecată pe Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (actual Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene) solicitând anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/2016 și a Deciziei nr. 268/1.09.2016 prin care s-a respins contestația administrativă.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 40/2017 din 6 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Municipiul Vaslui, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin cererea de recurs formulată, recurentul a reluat cererea de chemare în judecată, fiind folosite aceleași argumente, aceeași ordine a motivelor cererii introductive.

Recurentul a arătat faptul că a solicitat intimatului, în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, suspendarea punerii în executare a titlurilor executorii.

A concluzionat recurentul că nu au fost încălcate prevederile legale incidente cauzei referitoare la solicitarea unor cerințe care opturează participarea operatorilor economici la procedura de atribuire a unui contract de lucrări.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a fost invocată excepția nulității recursului, având în vedere faptul că motivele invocate de recurent nu pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

2.1. În ceea ce privește excepția nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) raportat la art. 486 lit. d) C. proc. civ., excepție invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare.

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ.:"Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile."

Conform art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prin motivarea recursului se înțelege nu doar indicarea unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci și dezvoltarea motivelor invocate în sensul formulării unor critici referitoare la hotărârea judecătorească recurată.

În cauză, analizând cererea de recurs și susținerile expuse în cuprinsul acesteia, Înalta Curte constatată că recurentul-reclamant nu a formulat critici cu privire la hotărârea primei instanțe care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., ci recurentul s-a rezumat să prezinte în cea mare mare parte un copy-paste al cererii de chemare în judecată depuse la instanța de fond.

În același timp, susținerile având caracter de noutate din cuprinsul cererii de recurs, referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, nu au fost invocate în acțiunea introductivă și, ca atare, nu pot fi analizate pentru prima oară în calea de atac exercitată.

Înalta Curte reține că în cererea de recurs nu sunt prezentate critici reale ale argumentelor care au întemeiat soluția de respingere a acțiunii. Se constată că cererea de recurs astfel formulată nu este de natură a îndeplini condițiile prevăzute de lege, sub aspectul indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul declarat.

În consecință, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. corroborate cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Municipiul Vaslui împotriva sentinței nr. 40/2017 din 6 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 decembrie 2019.