Decizia nr. 4483/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 245/2023 a Curții de Apel Iași

Circumstanțele cauzei. Cauza dedusă judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la data de 3.11.2016 reclamantul Municipiul Vaslui a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (în prezent Ministerul Investițiilor si Proiectelor Europene) anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.08.2016 și a Deciziei nr. 358/19.10.2016 emisă de MDRAP, prin care a fost soluționată contestația administrativă nr. 65513/20.09.2016, menținându-se corecția de 10% la contractul de lucrări nr. x/12.10.2009 încheiat de reclamant cu S.C. "A." S.R.L.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 245/2023 de la 04 octombrie 2023, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 245 de la 04 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal recurentul-reclamant Municipiul Vaslui, prin Primar, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a formulat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii, iar în rejudecare, să se dispună anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.08.2016 și a Deciziei nr. 358/19.10.2016 emise de MDRAP, prin care a fost soluționată contestația administrativă nr. 65513/20.09.2016, menținându-se corecția de 10% la contractul de lucrări nr. x/12.10.2009 încheiat de reclamant cu S.C. "A." S.R.L., cu repunerea părților în situația anterioară. În motivare, a arătat că în mod eronat a reținut instanța de fond că recurentul nu a făcut dovada justificării cerinței referitoare la prezentarea documentelor edificatoare care să dovedească forma de atestare ori apartenență din punct de vedere profesional la organisme legal constituite privind consultanța în management prin întocmirea unei note justificative (a indicat nota justificativă nr. x/09.10.2008). În continuare, a mai susținut că la dosarul de fond a fost depus Raportul procedurii de atribuire a contractului de servicii nr. x/10.12.2008, acesta cuprinzând modalitatea de desfășurare a procedurii de atribuire a contractului și detalii referitoare la toate notele justificative întocmite, în acest sens, a apreciat că instanța de fond ar fi putut solicita nota justificativă dacă nu era lămurită pe acest aspect. Totodată, a arătat că cererea de chemare în judecată viza anularea în tot a notei și a deciziei mai sus-menționate, astfel că în mod greșit a susținut instanța de fond faptul că recurentul nu a contestat și punctul 2 al notei de constatare nr. 77053 referitor la modalitatea de calcul al punctajului obținut. De asemenea, a învederat că a invocat excepția autorității de lucru judecat, având în vedere faptul că mai multe instanțe de judecată s-au pronunțat asupra cererilor formulate de către recurentul-reclamant, însă instanța de fond nu s-a pronunțat și asupra acestui aspect.

Apărările formulate în cauză Ministerul Investițiilor Și Proiectelor Europene a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 11.10.2024, în ședință publică, cu citarea părților. La acest termen de judecată, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei decizii.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este nefondat, pentru următoarele considerente: Cu titlu preliminar trebuie subliniat că, potrivit art. 488 alin. (1) raportat la art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este o cale de atac extraordinară în cadrul căreia controlul judiciar este limitat la aspecte de nelegalitate a hotărârii instanței ierarhic inferioare care au aptitudinea de a fi încadrate în motivele de casare ce sunt reglementate în mod exhaustiv la pct. 1-8 din cuprinsul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar în temeiul art. 478 alin. (3) C. proc. civ. în calea de atac nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată. De aceea, de regulă, în recurs nu pot fi invocate motive de nelegalitate a actului administrativ noi, neinvocate în fața primei instanțe, obiectul căii extraordinare de atac a recursului fiind limitat la evaluarea legalității hotărârii de fond, în raport cu pretențiile din cererea de chemare în judecată și cu argumentele și apărările formulate în faza procesuală a fondului. Prin intermediul motivului de recurs de la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Înalta Curte reține că, prin sentința nr. 100 din data de 13 iunie 2017, Curtea de Apel Iași a respins excepția autorității de lucru judecat și a admis acțiunea formulată de către reclamantul Municipiul Vaslui, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Prin aceeași hotărâre judecătorească instanța a anulat nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.08.2016 și Decizia nr. 358/19.10.2016 emise de către pârâtul M.D.R.A.P., pe care l-a obligat la plata către reclamant a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Totodată, instanța a dispus restituirea către reclamant a sumei de 5000 RON, cauțiune achitată cu Ordinul de plată nr. x/2.03.2017 la B. S.A. Împotriva sentinței nr. 100 din data de 13 iunie 2017 a Curții de Apel Iași a promovat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, invocând incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Prin decizia nr. 5284 din data de 20 octombrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (fost Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene) împotriva sentinței nr. 100 din 13 iunie 2017 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a casat în parte sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, menținând dispozițiile privind restituirea cauțiunii către reclamant. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2016*, iar prin sentința 46/17.03.2021 acțiunea a fost admisă, fiind anulate nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.08.2016 și Decizia nr. 358/19.10.2016. Împotriva sentinței nr. 46/17.03.2021 a Curții de Apel Iași a promovat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, pct. 7 și pct. 8 din C. proc. civ. Prin decizia nr. 1750/28.03.2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene împotriva sentinței nr. 46 din 17.03.2021 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, sentință care a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare instanței de fond, în privința constatării abaterii referitoare la inserarea cerinței "documentele edificatoare care să dovedească forma de atestare ori apartenența din punct de vedere profesional la organisme legal constituite privind consultanța în management (de ex. AMPOR, ROCA, etc.)". În rejudecare, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 245 din 04.10.2023, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Înalta Curte reține că Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului) și U.A.T. Municipiul Vaslui au încheiat 3 contracte de finanțare, respectiv: - contractul de finanțare nr. x/2010 pentru implementarea proiectului cod SMIS 7022, cu titlul "Reabilitare infrastructură de străzi în Municipiul Vaslui", - contractul de finanțare nr. x/2010 - pentru implementarea proiectului cod SMIS 7023, cu titlul "Reabilitare modernizare și extindere infrastructură de transport public cu crearea unui terminal intermodal, precum și reabilitare, extinderea iluminatului public în Municipiul Vaslui" și - contractul de finanțare nr. x/2010 - pentru implementarea proiectului cod SMIS 7025, cu titlul "Reabilitare și schimbare destinație infrastructură pentru servicii sociale în Municipiul Vaslui". În baza contractelor de finanțare nr. x/2010 - proiectul SMIS 7022, nr. 963/2010 - proiectul SMIS 7023, nr. 965/2010 proiectul SMIS 7025 a fost atribuit contractul nr. x/10.12.2008 - încheiat cu S.C. A. S.R.L. (valoarea contractului fiind de 1.300.000 RON la care se adaugă TVA de 19%, respectiv 247.000 RON.) Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.08.2016 emisă de către Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale si Administrației Publice, reclamantei i-a fost aplicată o corecție financiară de 10% din valoarea contractului de servicii de consultanță nr. x/10.12.2008 încheiat între UAT Municipiul Vaslui și S.C. A. S.R.L., pentru cheltuielile efectuate în cadrul contractului, aferente implementării proiectelor cod SMIS 7025, COD SMIS 7023 și COD SMIS 7022. Înalta Curte reține că, în ceea ce privește limitele rejudecării, sentința a fost casată și cauza a fost trimisă spre rejudecare numai în privința constatării abaterii referitoare la inserarea cerinței "documentele edificatoare care să dovedească forma de atestare ori apartenența din punct de vedere profesional la organisme legal constituite privind consultanța în management (de ex. AMPOR, ROCA, etc.)". În ceea ce privește motivul de casare referitor la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția autorității de lucru judecat, Înalta Curte reține că aspectele invocate au intrat în autoritate de lucru judecat, fiind tranșate în mod definitiv prin decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1750 din 28 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2016, chestiune avută în vedere și de judecătorul fondului, care a făcut aplicarea dispozițiilor art. 501 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora: "După casare, instanța de fond va judeca din nou, în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată." Recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut că acesta nu a făcut dovada justificării cerinței referitoare la prezentarea documentelor edificatoare care să dovedească forma de atestare ori apartenență din punct de vedere profesional la organisme legal constituite privind consultanța în management prin întocmirea unei note justificative, deoarece instanța de fond ar fi putut solicita nota justificativă dacă nu era lămurită pe acest aspect. Înalta Curte apreciază că instanța fondului în mod corect a stabilit că autoritatea contractantă a restricționat participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe de calificare, cu caracter discriminatoriu, nejustificate în ceea ce privește garantarea executării în bune condiții a contractului de achiziție publică. În speță, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii. Fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond, recurentul-reclamant s-a limitat, în susținerea cererii de recurs, să afirme că instanța de fond putea solicita nota justificativă, dacă nu era lămurită cu privire la justificarea introducerii cerințelor de calificare cu caracter discriminatoriu, de asemenea, s-a limitat să prezinte situația de fapt și să reia apărările exprimate în fața instanței de fond. Or, conduita procesuală manifestată de recurent prin reiterarea situației de fapt și a argumentelor deja expuse în fața instanței de fond urmărește practic o rejudecare a cauzei din partea instanței de recurs în temeiul argumentelor deja analizate de către instanța de fond. Reiterarea apărărilor exprimate deja în fața instanței de fond nu pot fi supuse analizei instanței de recurs în măsura în care această instanță are competența de analiză doar cu privire la elemente de nelegalitate ale sentinței instanței de fond. În ceea ce privește cadrul normativ aplicabil în cauză, Înalta Curte reține dispozițiile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 care prevăd următoarele: "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire". Totodată, art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006 prevede că: "Autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. În acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire, precum și documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului respectiv, luând în considerare exigențele specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia." De asemenea, Înalta Curte reține că sunt incidente în speță dispozițiile art. 8 alin. (1) și alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, potrivit cărora: "(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare, care: a) nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit; b) sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit. (2) Atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la situația economică și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanța de urgența, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției." Înalta Curte apreciază că, în cauză, recurentul-reclamant nu a făcut dovada justificării cerinței referitoare la prezentarea documentelor edificatoare care să dovedească forma de atestare ori aparența din punct de vedere profesional la organisme legal constituite privind consultanța în management (de ex. AMPOR, ROCA, etc) prin întocmirea unei note justificative în acest sens, notă care să fie atașată la dosarul achiziției publice, astfel cum prevăd dispozițiile legale mai sus menționate. De asemenea, nici prin contestația declarată împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.08.2016, nici prin acțiunea formulată și nici prin cererea de recurs recurentul-reclamant nu a indicat de ce includerea unei astfel de cerințe în documentația de atribuire era absolut necesară pentru îndeplinirea în condiții optime a contractului, aspect care era obligatoriu potrivit dispozițiilor legale învederate. Simpla susținere a recurentului că această cerință nu ar avea caracter discriminatoriu și că instanța de fond ar fi putut solicita lămuriri, dacă avea nevoie, nu sunt suficiente pentru a răsturna ipoteza restricționării dreptului de participare la achiziția publică prin includerea unor cerințe nejustificate potrivit dispozițiilor legale, situație reținută în mod corect de către judecătorul fondului prin sentința recurată. Similar, în privința motivului de recurs referitor la faptul că instanța de fond ar fi reținut în mod greșit că recurentul nu a contestat și punctul 2 al notei de constatare nr. 77053 privind modul de calcul al punctajului obținut, Înalta Curte apreciază că, atât timp cât s-a reținut încălcarea de către reclamant și a prevederilor art. 199 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 15 din H.G. nr. 925/2006, separat de analiza justificării includerii de cerințe pentru participarea la achiziții publice, era necesară contestarea și acestui punct. Prin acțiunea introdusă reclamantul nu a formulat critici în ceea ce privește această neregulă reținută în sarcina sa cu privire la aplicarea în mod greșit a dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv a dispozițiilor art. 199 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și ale art. 15 din H.G. nr. 925/2006, cu referire la modalitatea de calcul a punctajului. Prin urmare, Înalta Curte constată că aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Temeiul de drept al soluției pronunțate în recurs Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul Vaslui prin Primar împotriva sentinței nr. 245/2023 de la 04 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.