ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2109/2022

Ședința publică din data de 19 octombrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 171/CA/2020 pronunțată în dosar nr. x/2019, Tribunalul Hunedoara a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta UAT Comuna Șoimuș, prin Primar, prin întâmpinare.

A admis acțiunea înaintată de reclamanta A. S.R.L., în faliment, prin B., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Șoimuș, prin Primar, jud. Hunedoara și, în consecință: a obligat pârâta la plata sumei de 3396135,16 RON, TVA inclus în contul de lichidare al S.C. A. S.R.L., nr. x, deschis la C., cu titlu de contravaloare lucrări, conform facturii seria x nr. x/13.06.2016 și la plata sumei de 1.025.976,54 RON, reprezentând dobândă legală, calculată de la data scadenței 13.07.2016 și până la data plății efective a datoriei către reclamantă.

Prin decizia nr. 310/2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019 la 07.09.2021, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis excepția nulității recursului și a anulat recursul declarat de UAT Comuna Șoimuș împotriva sentinței nr. 171/CA/2020 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. x/2019.

Împotriva sentinței nr. 171/CA/2020 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. x/2019 a formulat cerere de revizuire UAT Comuna Șoimuș, prin care a solicitat anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Hunedoara.

În drept a invocat prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 513 alin. (4) C. proc. civ. și textele de lege indicate în cerere.

Prin sentința nr. 1/2022 din 8 martie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia – secția a II-a Civilă a admis excepția tardivității formulării cererii de revizuire; a respins cererea de revizuire formulată de UAT Comuna Șoimuș prin Primar, a sentinței nr. 171/CA/2020 pronunțată de către Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2019; a obligat revizuenta la plata cheltuielilor de judecată ale intimatei A. S.R.L. în sumă de 5950 RON onorariu avocat.

În fundamentarea acestei sentințe, instanța a reținut, în esență, că hotărârea a cărei revizuire se cere este sentința civilă 171/CA/2020, pronunțată de către Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. x/2019, care a devenit definitivă prin pronunțarea deciziei 310/2021 de către Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2019, la data de 07.09.2021. În aceste condiții, termenul de revizuire expiră la data de 08.10.2021, or, cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 03.12. 2021, tardiv față de temeiul art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuenta UAT COMUNA ȘOIMUȘ a declarat recurs împotriva sentinței nr. 1/2022 din 8 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția a II-a Civilă, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și, în rejudecarea cauzei, admiterea cererii de revizuire.

Recurenta a susținut, în esență, că decizia atacată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu interpretarea greșită a normelor de drept din următoarele motive.

Astfel, susține recurenta, într-adevăr art. 511 C. proc. civ. prevede că termenul de revizuire este de 1 lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, hotărârea fiind pronunțată la 07.09.2021.

Recurenta apreciază că revizuirea a fost declarată în termenul prevăzut de lege, având în vedere că a formulat contestație în anulare, înregistrată la data de 15.09.2021 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2021, soluționată prin sentința nr. 361 din data de 07.10.2021.

Luând în considerare și prevederile art. 507 coroborate cu art. 484 C. proc. civ., recurenta a considerat că se impune formularea cererii de revizuire doar după soluționarea contestației în anulare, astfel că revizuirea raportată la dosarul nr. x/2021 se află în termenul prevăzut de lege.

De asemenea, apreciază recurenta că ar fi fost în imposibilitate de a formula cerere de revizuire în termenul de o lună de la data pronunțării, atât timp cât pentru depunerea acesteia era imperios necesar a fi avute în vedere motivele arătate de instanța de control judiciar asupra soluționării recursului său.

Prin urmare cererea de revizuire depinde în mod direct și nemijlocit de cunoașterea argumentării instanței de recurs ce a stat la baza pronunțării hotărârii atacate, momentul dresării cererii de revizuire fiind acela la care partea a luat la cunoștință de motivele hotărârii atacate.

Intimata a transmis întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia, ca vădit nelegal.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimată, în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a o respinge ca neîntemeiată, având în vedere că din expunerea argumentelor prezentate în cuprinsul cererii de recurs rezultă critici de nelegalitate ce pot fi încadrate în unul din motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Apoi, Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține următoarele considerente:

Într-o primă critică, recurenta invocă faptul că revizuirea a fost declarată în termenul prevăzut de lege, întrucât a formulat contestație în anulare (înregistrată la data de 15.09.2021 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia), iar față de prevederile art. 507 coroborate cu art. 484 C. proc. civ., se impune formularea cererii de revizuire doar după soluționarea contestației în anulare.

Această critică nu este fondată.

Astfel, Înalta Curte reține că, potrivit art. 507 C. proc. civ., invocat de recurentă, "instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiția dării unei cauțiuni. Dispozițiile art. 484 se aplică în mod corespunzător", iar dispozițiile art. 484 C. proc. civ. se referă la instituția suspendării unei hotărâri față de care a fost exercitată calea recursului.

Prin urmare, nici dispozițiile normative invocate și, de altfel, nici alte prevederi legale în vigoare, nu conduc la concluzia afirmată de recurentă în sensul că se impune formularea cererii de revizuire doar după soluționarea contestației în anulare, această susținere reprezentând numai o modalitate proprie de interpretare a dispozițiilor legale.

Înalta Curte reține că singurul text de lege care prevede ordinea exercitării căilor de atac este art. 459 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia "Căile extraordinare de atac pot fi exercitate și concomitent, în condițiile legii. Recursul se judecă cu prioritate".

Din interpretarea acestui text de lege, rezultă, în mod clar, că, în condițiile în care atât revizuirea, cât și contestația în anulare (la care recurenta face expres referire) reprezintă căi extraordinare de atac, care pot fi exercitate în mod concomitent, iar exercitarea lor trebuie făcută tot cu respectarea termenului legal peremptoriu.

Într-o altă critică, recurenta a susținut că ar fi fost în imposibilitate de a formula cerere de revizuire în termenul de o lună de la data pronunțării, atât timp cât pentru depunerea acesteia era imperios necesar a fi avute în vedere motivele arătate de instanța de control judiciar asupra soluționării recursului său.

Această critică nu este fondată.

Se observă că prin invocarea imposibilității de a formula cererea de revizuire în termenul de o lună de la data pronunțării, recurenta tinde la schimbarea momentului procedural de plecare a termenului de o lună, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., considerându-l a fi unul de la cunoașterea considerentelor hotărârii, și nu de la pronunțare, așa cum impune acest text normativ.

Se reține că termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a exercita calea de atac, persoanei interesate revenindu-i obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile.

Trebuie menționat, de asemenea, că art. 10 alin. (1) din C. proc. civ. instituie părților îndatorirea să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător, să își probeze pretențiile și apărările, precum și să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, fără întârziere.

Totodată, în raport cu art. 22 alin. (1) din C. proc. civ., judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, regulă ce este de resortul principiului legalității.

De altfel, se constată că, în cuprinsul criticii sale din recurs partea face referire, în realitate, nu la o imposibilitate de a declara calea de atac, ci la o imposibilitate de a o motiva, determinată de faptul că nu a cunoscut considerentele care au stat la baza deciziei a cărei revizuire se solicită, deși art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prevede în mod clar că momentul procedural de plecare a termenului de revizuire este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Înalta Curte constată că hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat este sentința civilă 171/CA/2020, pronunțată de către Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. x/2019. Această hotărâre a devenit definitivă prin pronunțarea deciziei 310/2021 de către Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2019, la 07.09.2021, iar cererea de revizuire a fost înregistrată la 03.12.2021.

În cauză, data rămânerii definitive a deciziei 310/2021 din 07.09.2021 este chiar momentul pronunțării (07.09.2021) având în vedere dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) C. proc. civ., ce stipulează că sunt definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii, de la data pronunțării.

Prin urmare, cum potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri și cum revizuenta are obligația de a manifesta un comportament procesual activ și diligent în ceea ce privește exercitarea căii extraordinare de atac, în mod corect, a reținut curtea de apel că cererea de revizuire a fost declarată tardiv.

Pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., recursul declarat de revizuenta UAT COMUNA ȘOIMUȘ împotriva sentinței nr. 1/2022 din 8 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția a II-a Civilă, urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimată.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-revizuentă UAT COMUNA ȘOIMUȘ împotriva sentinței nr. 1/2022 din 8 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2022.