ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2605/2021

Ședința publică din data de 21 aprilie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019 la data de 17.07.2019 pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamanta A. S.R.L., în faliment, prin B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Șoimuș, prin Primar, obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 3.396.135,16 RON, TVA inclus în contul de lichidare al S.C. A. S.R.L., nr. x, cu titlu de contravaloare lucrări executate de reclamantă și rămase neachitate, conform facturii seria x nr. x/13.06.2016; obligarea pârâtei la plata sumei de 1.025.976,54 RON, reprezentând dobândă legală calculată de la data scadenței 13.07.2016 și până la de 11.07.2019 (data prezentei cereri) și ulterior până la data plății, precum și cheltuieli de judecată.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 64 lit. b) și g) din Legea nr. 85/2014, art. 1350, 1357-1359 C. civ., art. 1851, 1874-1880 C. civ., art. 663 C. proc. civ.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința nr. 171/CA/2020 pronunțată de secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Hunedoara a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta UAT Comuna Șoimuș, prin Primar prin întâmpinare.

A fost admisă acțiunea înaintată de reclamanta A. S.R.L., în faliment, prin B., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Șoimuș, prin Primar și, în consecință:

- a fost obligată pârâta la plata sumei de 3.396.135,16 RON, TVA inclus în contul de lichidare al S.C. A. S.R.L., cu titlu de contravaloare lucrări, conform facturii seria x nr. x/13.06.2016 și

- a fost obligată pârâta la plata sumei de 1.025.976,54 RON, reprezentând dobândă legală, calculată de la data scadenței 13.07.2016 și până la data plății efective a datoriei către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială comuna Șoimuș iar, prin Decizia nr. 307/2020 pronunțată de secția a II-a Civilă a Curții de Apel Alba Iulia, a fost admisă excepția necompetenței materiale funcționale a acestei secții și, în consecință a fost declinată competența de soluționare a recursului formulat de U.A.T comuna Șoimuș împotriva sentinței nr. 171/CA/2020 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Alba Iulia.

Pentru a pronunța această decizie, secția a II-a civilă a Curții de Apel a reținut că Tribunalul Hunedoara a soluționat cauza în complet specializat în litigii de contencios administrativ, or în recurs nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată, calea de atac fiind greșit îndreptată la secția comercială, pentru judecarea recursului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal la data de 27.11.2020, sub același nr. de dosar.

Curtea a pus în discuție excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Alba-Iulia în soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 171/2020 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția II civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciind că este competentă să soluționeze prezenta cauză, secția a II-a civilă a acestei instanțe.

Prin Decizia nr. 67/2021, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale a secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Alba Iulia și, în consecință, a declinat competența de soluționare a recursului declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Șoimuș prin primar împotriva sentinței nr. 171/CA/2020 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. x/2019 în contradictoriu cu intimata reclamantă A. S.R.L. în faliment, prin B., în favoarea secției a II- a Civilă a Curții de Apel Alba Iulia.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență potrivit art. 136 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 2 din Noul C. proc. civ. și a suspendat judecata prezentei cauze potrivit art. 134 din Noul C. proc. civ. până la soluționarea conflictului de competență.

De asemenea, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal cu soluționarea prezentului conflict de competență.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând existenta unui conflict negativ de competența între cele două secții, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeasi pricină, în temeiul dispozitiilor art. 135 alin. (1) si (4) C. proc. civ., a pronuntat regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curtii de Apel Alba Iulia, sectia a II a Civilă, competenta functională de solutionare a cauzei, pentru urmatoarele considerente:

Sub aspect funcțional, fiecare categorie de instanțe are anumite atribuțiuni jurisdicționale, iar sub aspect procesual, în raport cu natura și obiectul litigiului sau, atunci când este cazul, și a valorii interesului litigios, fiecare instanță este în drept să soluționeze anumite cauze. Datorită acestui dublu aspect, competența materială este funcțională (rationae oficii) și procesuală. Competența materială, fiind de ordine publică, este reglementată prin norme juridice

În măsura în care la instanta, determinată în functie de competenta materială functională, functionează sectii specializate sau complete specializate, pentru determinarea competentei sectiei sau completului specializat competent sa solutioneze cauza trebuie pornit de la natura litigiului dedus judecății. În respectarea principiului disponibilitatii, în virtutea caruia reclamantul este cel care stabileste cadrul procesual, inclusiv temeiul cererii sale, instanta de judecată trebuie sa respecte limitele investirii sale.

În cauză, verificând actele din dosar, se constată că, în ceea ce privește creanța invocată de reclamantă, acesta izvorăște din Contractul de Lucrări nr. x/24.04.2014 încheiat între UAT Comuna Șoimuș, în calitate de achizitor și societatea Construcții 5 Vest S.R.L., în calitate de executant, contract încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică.

Mai este de menționat că, în data de 21.08.2015 între executantul inițial societatea Construcții Vest S.R.L. și reclamanta S.C. A. S.R.L., s-a încheiat contractul de antrepriză nr. x/2015, în baza căruia reclamanta s-a obligat să finalizeze lucrările ce au format obiectul contractului inițial nr. x/2014 încheiat între Comuna Șoimuș - autoritate contractantă - și S.C. Construcții 5 Vest S.R.L. - executant .

Or, creanța pretinsă de reclamantă și consemnată în factura nr. x/13.06.2016 își are izvorul în Contractul de Lucrări nr. x/24.04.2014, încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 prin contractele de achiziție publică, astfel că acțiunea privește executarea unui contract de achiziție publică ceea ce atrage competența instanței civile de drept comun.

Având în vedere că litigiul are ca obiect o acțiune ce decurge din executarea unui contract de achiziție publică, spunem că sunt pe deplin aplicabile dispozițiile speciale ale Legii nr. 101/2016.

Chiar instanța civilă de drept competentă să soluționeze acțiunea reclamantei, secția a II a Tribunalului Hunedoara, a privit acțiunea reclamantei ca un litigiu în pretenții izvorât din neexecutarea unui contract de achiziție publică.

Mai mult decât atât, recursul este formulat împotriva unei sentințe prin care s-a soluționat un litigiu ce privește executarea unui contract de achiziție publică, caz în care devin aplicabile prevederile art. 53 alin1 indice 1 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, așa cum a fost acest text de lege modificat de Legea nr. 212/2018, având în prezent următoarea redactare: "procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante".

Este adevărat că dispozițiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 reglementează competența materială procesuală a instanței care soluționează calea de atac a recursului, respectiv secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice, însă aceste prevederi sunt aplicabile litigiilor soluționate în prima instanță de secția de contencios administrativ a tribunalelor.

Mai mult, art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 menționează doar faptul că litigiile privind executarea contractelor de achiziție publică se vor judeca de instanțele civile de drept comun, însă nu și după regulile civile de drept comun.

De altfel, în ceea ce privește competența funcțională, acest aspect a fost tranșat de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui conflict de competență ivit între secția civilă și cea de contencios administrativ, stabilind corecta competență de soluționare a recursului în favoarea secției civile.

Trimiterea la dispozițiile dreptului comun cuprinsă în modificarea intervenită prin Legea nr. 212/2018 vizează exclusiv normele de reglementare a competenței materiale (funcțională și procesuală) a instanței civile competente să soluționeze litigiile decurgând din executarea contractelor administrative, fără ca această trimitere să poată fi extinsă implicit și asupra căii de atac sau procedurii de judecată de drept comun în materie civilă, în condițiile în care prevederile cuprinse în Legea nr. 101/2016 sunt norme speciale, nu numai prin raportare la procedura de drept comun în materie civilă, ci chiar și prin raportare la dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Ca atare, prin modificările aduse prin Legea 212/25.07.2018, art. 53 alin. (1) din Legea 101/2016 a păstrat competența de soluționare în favoarea instanțelor de contencios administrativ în ceea ce privește litigiile care au ca obiect procesele și cererile privind anularea sau nulitatea contractelor administrative, iar în ceea ce privește procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative, competența de soluționare a acestor cauze a fost atribuită instanțelor civile de drept comun, prin introducerea articolului 53 alin. (1)/1.

Așadar, dacă legiuitorul a înțeles să stabilească în mod expres competența de soluționare în primă instanță a litigiilor decurgând din executarea contractelor administrative în favoarea instanței civile de drept comun, este evident că și calea de atac va fi de competența secției sau completului corespunzător de la instanța mai mare în grad, cu respectarea normelor de competență materială procesuală.

În acest sens și Înalta Curte de Casație și Justiție (Decizia 18/2016) a reținut că, potrivit dispozițiilor procedurale în vigoare, criteriile de determinare a competenței materiale sunt instituite după natura, obiectul sau valoarea pretenției, iar această competență se păstrează în mod corespunzător și în căile de atac.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe recurentul-pârât UAT Comuna Șoimuș și pe intimata-reclamantă A. S.R.L., în faliment, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe recurentul-pârât UAT Comuna Șoimuș și pe intimata-reclamantă A. S.R.L., în faliment, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 aprilie 2021.