ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3410/2020

Ședința publică din data de 10 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 12 iunie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Universitatea "Petru Maior" din Târgu-Mureș a chemat în judecată pe pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale, solicitând: anularea în parte a Deciziei nr. x/13.12.2016 privind soluționarea contestației înregistrată la Direcția OIPOSDRU MENCS cu nr. x/27.10.2016 formulată de Universitatea " Alexandru Ioan Cuza" din Iași împotriva titlului de creanță - Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergentă cu nr. x din 05.09.2016 aferent proiectului x, cu titlul "Sistem integrat de îmbunătățire a calității cercetării doctorale și postdoctorale din România și promovare a rolului științei în societate", cod SMIS 50662, în ceea ce privește cheltuielile salariale aferente dlui A., în calitate de tutore și expert pe termen lung de tip A, angajat al Universității "Petru Maior", Partener 2 în cadrul Proiectului; anularea în parte a titlului de creanță - Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergentă cu nr. x din 05.09.2016 aferent proiectului x, cu titlul "Sistem integrat de îmbunătățire a calității cercetării doctorale și postdoctorale din România și promovare a rolului științei în societare", cod SMIS 50662, în ceea ce privește pct. IV aferente creanțelor stabilite în sarcina Universității "Petru Maior", Partener 2 în cadrul Proiectului pentru salariile aferente Prof. Univ. A., în sumă de 13.500 RON, și obligarea intimatei la restituirea sumei de 13.500 RON și a accesoriilor aferente; cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, în esență, arătând că actul administrativ a cărui anulare se cere de către reclamanta Universitatea "Petru Maior" din Târgu-Mures, este de fapt un act administrativ cu caracter individual, care creează și modifică drepturi și obligații în beneficiul sau în sarcina unei persoane determinate, respectiv Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași și care, produce efecte, față de o persoană nominalizată expres în conținutul actului, respectiv "Universitatea Alexandru Ioan Cuza" din Iași.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 96 din 26 septembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Universitatea "Petru Maior" Tg. - Mureș, invocată de pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației Naționale, și a respins acțiunea formulată de reclamanta Universitatea "Petru Maior, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale-Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, reclamanta UNIVERSITATEA "PETRU MAIOR" din Tg. - Mureș, cu redenumirea, UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE, ȘTIINȚE ȘI TEHNOLOGIE "GEORGE EMIL PALADE" DIN TÂRGU-MUREȘ, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat-o.

Întemeindu-și calea de atac pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta- reclamantă a relevat, pe larg, situația în fapt în cauză și a criticat sentința primei instanțe ca netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor legale incidente în cauză, respectiv, Legea nr. 554/2004, O.U.G. nr. 64/2009, Ghidul solicitantului - Condiții generale pentru implementarea Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007- 2013, a prevederilor contractelor încheiate între părți, sens în care, a invocat în esență, următoarele motive de recurs:

Pentru a stabili calitatea pe care o are Universitatea "Petru Maior" din Târgu- Mureș în cadrul Contractului de finanțare POSDRU 159/1.5/S/133652, trebuie avute în vedere prevederile O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență și, susține recurenta, având în vedere că Acordul de parteneriat încheiat între Universități este Anexă și parte integrantă din contractul de finanțare și, văzând prevederile din Ghidul solicitantului - Condiții generale pentru implementarea POSDRU 2007- 2013 pct. 1.1., rezultă că beneficiari și, implicit, părți cu drepturi și obligații corelative, în cadrul contractului de finanțare sunt fiecare partener, Universitatea "A.I. Cuza" din Iași având doar "rolul de beneficiar", și nu calitatea de beneficiar exclusiv, cum greșit a interpretat prima instanță sesizată.

Deci, arată recurenta, "parteneriatele" sunt beneficiari ai contractelor de finanțare, iar în cazul de față Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași are calitatea de lider de parteneriat, în înțelesul prevederilor legale menționate.

Cu privire la aspectele reținute de prima instanță cu referire la Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 19.08.2016, recurenta- reclamantă face trimitere la prevederile O.U.G. nr. 64/2009, Capitolul IV

1

, art. 17

4

și art. 17

5

, prevederi conform cărora, arată aceasta, decontarea cheltuielilor aferente proiectelor derulate în parteneriat se face prin depunerea cererilor de plată de către liderii parteneriatului, pe baza documentelor depuse de parteneri, deci, o singură cerere pentru toți partenerii. Ca urmare, și verificările efectuate de organele de specialitate pentru constatarea unor eventuale nereguli se efectuează asupra cererilor depuse de liderii de parteneriat.

Astfel, susține recurenta-reclamantă, instanța greșit a apreciat că "prevederile art. 46 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011, la care fac trimitere art. 34 alin. (3) din Ordonanță, sunt univoce în stabilirea celui îndreptățit să formuleze contestația împotriva titlului de creanță (în speță, Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, potrivit art. 21 alin. (2) din Ordonanță), respectiv, "debitorul, personal sau prin reprezentant legal".

Totodată, recurenta-reclamantă a mai susținut că instanța a făcut confuzie între răspunderea beneficiarului în cazul subcontractării unor lucrări, către subcontractori, care sunt terți în relația cu O.I. POSDRU, și răspunderea partenerilor, care sunt "beneficiari" ai contractului încheiat.

Subcontractorii răspund față de liderul de parteneriat sau față de parteneri, funcție de relația contractuală în care a intrat cu unul sau altul dintre aceștia, aspect specificat și în Contractul de finanțare la art. 6.

În opinia recurentei, în situația în care se constată existența unor sume neeligibile la plată, de către organele de control, cum a fost cazul în situația de față, partenerii dobândesc calitatea de debitori, răspunzând individual pentru implementarea proiectului, dacă se constată o culpă în sarcina acestora, conform prevederilor contractuale, și dobândesc calitatea de debitori.

Recurenta- reclamantă susține că pentru stabilirea calității procesuale active a Universității "Petru Maior" din Târgu-Mureș trebuie avute în vedere și prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, deci, și Universitatea "Petru Maior" din Târgu-Mureș este persoană vătămată, prin stabilirea unor creanțe bugetare în sarcina acesteia și, în condițiile în care era îndreptățită să formuleze contestație în procedura prealabilă, consideră că, în temeiul art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este îndreptățită a solicita anularea actelor administrative contestate, acte care produc efecte și față de Universitatea "Petru Maior" din Târgu-Mureș, fiind persoană vătămată într-un drept al său sau interes legitim, prin obligarea la plata unor sume de bani rezultate din așa-zisele nereguli constatate de pârât și prin lipsirea de mijloacele și posibilitatea de a-și apăra interesele legitime cu privire la netemeinicia și nelegalitatea constatărilor din actele contestate.

Concluzionând, recurenta- reclamantă susține că, prin sentința dată instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 și prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din același act normativ, consecința directă a acestei interpretări greșite fiind aceea a excluderii totale din sfera persoanelor vătămate printr-un act administrativ a acelor subiecți de drept cărora, deși nu li se adresează în mod direct și nemijlocit actul administrativ considerat nelegal, totuși, acesta le cauzează prejudicii care trebuie îndepărtate, de regulă, prin anularea actului administrativ.

Intimatul-pârât MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII (fost, MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE)- ORGANISMUL INTERMEDIAR PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE nu a formulat întâmpinare în recurs.

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 20 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată inițial pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 20 martie 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea reclamantei Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie- "George Emil Palade" din Târgu-Mureș, de anulare a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență cu nr. x din 5 septembrie 2016, și a Deciziei nr. OI/2287/ES din 13 decembrie 2016, privind soluționarea contestației formulate împotriva procesului-verbal.

Instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, considerând că această reclamantă, în calitate de parteneră a beneficiarei finanțării, în baza Acordului de Parteneriat nr. 11516/26.07.2013 (încheiat între Universitatea "A. I. Cuza"- în calitate de lider de parteneriat, și Universitatea "Petru Maior" Târgu Mureș, actuala, Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie- "George Emil Palade" din Târgu-Mureș- recurenta- reclamantă, s.n.)- în calitate de partener, nu are calitate procesuală pentru a ataca actele administrative enunțate în petitul cererii introductive, întrucât, raportul juridic de drept material născut prin încheierea Contractului de finanțare nerambursabilă le privește numai pe Universitatea "A. I. Cuza" Iași, și pe Autoritatea care a acordat finanțarea, Ministerul Educației și Cercetării (fost, Ministerul Educației Naționale)- OIPOSDRU.

Recurenta- reclamantă critică această soluție, susținând, în esență, că Acordul de Parteneriat este parte a Contractului de finanțare, și că partenerul beneficiarei finanțării are drepturi și obligații care decurg din Contractul de finanțare, dar și calitatea de parte vătămată, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, care îi conferă calitate procesuală activă în prezentul demers judiciar.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate.

Astfel, se reține, în cauză, raportul juridic specific dedus judecății este născut între Ministerul Educației Naționale - OIPOSDRU, în virtutea atribuțiilor stabilite prin O.U.G. nr. 66/2011, și beneficiarul Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași, conform Contractului de finanțare POSDRU nr. 159/1.5/S/133652 din 07.04.2014, Cod SMIS 50662.

În aceste condiții, modul de soluționare a cererii de chemare în judecată este de natură a genera un pretins drept la despăgubiri al părții reclamante, temeinicia pretențiilor recurentei-reclamante depinzând de măsura în care sunt îndeplinite în concret condițiile normei juridice incidente situației de fapt pretinse.

Or, câtă vreme recurenta-reclamantă Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie "George Emil Palade" din Târgu-Mureș nu este parte în raportul de drept administrativ ivit între persoana juridică vătămată într-un drept prin emiterea actului administrativ de control și emitentul actului, corect a reținut instanța de fond că aceasta nu justifică legitimitate procesuală activă pentru a contesta titlul de creanță și decizia pronunțată asupra contestației.

Pentru a avea calitate procesuală activă, este necesar ca reclamantul care acționează în judecată să fie parte în raportul juridic de drept administrativ, conform art. 36 C. proc. civ.., dispoziție potrivit căreia, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, reclamantului revenindu-i obligația de a justifica atât calitatea procesuală activă, cât și pasivă- ceea ce, în speță, reclamanta nu justifică.

Ca atare, nu poate fi primită folosirea mijlocului procedural al cererii de chemare în judecată de față, înaintea instanței de contencios administrativ, deși recurenta-reclamantă invocă în susținerea cererii împrejurarea că măsurile din procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor îi sunt opozabile.

Înalta Curte constată, într-adevăr, că partenerului beneficiarei finanțării Universitatea "A.I.Cuza" Iași, nu îi poate fi negată calitatea de persoană vătămată prin emiterea actelor administrative al căror control de legalitate este cerut în cadrul acțiunii de față, având în vedere considerentele expuse de recurenta-reclamantă, respectiv: poziția de partener în proiectul implementat, suportarea cheltuielilor cu managementul de proiect a căror rambursare s-a solicitat și a fost refuzată, aprecierea eligibilității cheltuielilor de către autoritatea pârâtă în considerarea documentelor justificative întocmite de partener.

Cu toate acestea, însă, în raport de clauzele contractului de finanțare x, se constată că finanțarea a fost acordată Universității "A.I.Cuza" Iași, în condițiile și termenii stabiliți prin contract și anexele acestuia (printre care se numără și Acordul de parteneriat). Din cuprinsul Contractului de finanțare rezultă că raportul juridic de drept administrativ s-a născut, în baza contractului, între OIPOSDRU, pe de o parte, și Universitatea "A.I.Cuza", pe de altă parte, drepturile și obligațiile din contract urmând a fi exercitate în acest cadru subiectiv.

Potrivit Condițiilor specifice ale contractului de finanțare (art. 9), rambursarea cheltuielilor îi privește pe beneficiara finanțării și pe OIPOSDRU, beneficiara finanțării fiind cea care depune cererile de rambursare, însoțite de documentele aferente perioadei la care se referă cererea de rambursare, iar informarea asupra rezultatelor verificării administrative a cererii de rambursare se adresează, de asemenea, beneficiarei finanțării "în cazul subcontractării unor activități în cadrul proiectului, responsabilitatea totală revine în exclusivitate Beneficiarului, în conformitate cu dispozițiile legale".

Prin urmare, partenerul nu are un raport juridic direct cu autoritatea care a acordat finanțarea și, prin încheierea acordului de parteneriat, anexă la contractul de finanțare, își asumă exercitarea drepturilor sale rezultate din implementarea proiectului prin intermediul liderului de proiect, care are și calitatea de beneficiar al finanțării.

Cu alte cuvinte, specificul raporturilor de drept administrativ în cauză impun concluzia că legitimarea procesuală activă într-o acțiune în anularea actelor administrative referitoare la nerambursarea unor cheltuieli aferente proiectului revine exclusiv beneficiarului finanțării, chiar dacă aceste cheltuieli ar fi ale partenerului.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că instanța de fond a stabilit, cu o corectă aplicare a prevederilor legii, că reclamanta Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie "George Emil Palade" din Târgu-Mureș, ca parteneră a beneficiarei finanțării - Universitatea "A.I.Cuza" Iași, nu are calitate procesuală activă în cauza de față, care privește anularea actelor administrative referitoare la caracterul neeligibil al cheltuielilor cu managementul proiectului. Aceasta, pentru că legitimarea procesuală activă, în acest caz, este recunoscută beneficiarului finanțării, care îl reprezintă deopotrivă și pe partenerul său.

Înalta Curte mai reține că atare calificare a Acordului de parteneriat, ca act adiacent Contractului de finanțare, nu este argumentul definitoriu în soluționarea excepției. Chiar considerat parte integrantă a contractului de finanțare, acordul de parteneriat nu conferă legitimare procesuală activă partenerului de proiect, întrucât condițiile de acordare a finanțării stabilesc că raporturile juridice referitoare la rambursarea cheltuielilor au ca părți pe autoritatea care acordă finanțarea și pe beneficiara finanțării. Desigur, partenerul este îndreptățit la rambursarea cheltuielilor pe care el însuși le-a suportat pentru implementarea proiectului, dar aceasta în baza acordului de parteneriat pe care l-a încheiat cu beneficiara finanțării, iar nu cu Autoritatea de Management sau cu Organismul Intermediar.

Cât privește normele de drept substanțial incidente, se reține că Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ este norma generală, care trebuie coroborată, în speță, cu norma specială cuprinsă în O.U.G. nr. 66/2011. Partenerul nu este un terț desăvârșit în raport cu actele administrative atacate, ca să poată uza de dispozițiile legii generale, care relaționează calitatea procesuală activă în atacarea actului administrativ adresat altei persoane cu vătămarea unor drepturi sau interese legitime ale terțului. El se găsește într-un raport juridic cu destinatarul actului- beneficiarul finanțării, care-i permite apărarea drepturilor și intereselor sale prin intermediul acestuia, în raport cu autoritatea administrativă emitentă, în condițiile art. 46 coroborat cu art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011.

Și din această perspectivă urmează a fi respinse criticile formulate de recurenta-reclamantă, care în mod greșit consideră că se află în ipoteza prevăzută de art. 1 pct. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, ori că, atare calitate procesuală rezultă și din conținutul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 19.08.2016, în care neregulile constatate au fost defalcate pentru fiecare partener, evocând, astfel, incidența O.U.G. nr. 64/2009.

Așadar, motivele avute în vedere de către prima instanță sunt corecte și legale, și, în aceste condiții, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurenta-reclamantă, interpretarea și aplicarea de către judecătorul fondului a normelor de drept material, cu referire la art. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004 și la O.U.G. nr. 66/2011, fiind corectă și legală.

În temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie "George Emil Palade" din Târgu-Mureș, ca nefondat, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta- reclamantă UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE, ȘTIINȚE ȘI TEHNOLOGIE "GEORGE EMIL PALADE" DIN TÂRGU-MUREȘ împotriva sentinței nr. 96 din 26 septembrie 2017, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iulie 2020.